Cappadocia - peisaje de basm

TIPĂREȘTE

Dupa sejurul la Delphin Deluxe Resort, in jurul orei 13.00, am pornit spre Cappadocia, pe un drum frumos si lung de aproximativ 500 km, si am facut cunostiinta cu ea la ora 17.30.

Cazarea am avut-o la hotel Royal Stone Houses, iar dupa ce am dus bagajele, completat un formular si am analizat oferta primita de la receptie pentru tururi, am pornit spre oras sa facem cunostiinta cu el si sa gasim un pret mai bun pentru ceea ce ne doream sa vizitam in mini vacanta de 3 zile, a 4-a deja era pierduta.

In Goreme, unde am fost cazati, sunt foarte multe agentii de turism, care mai de care cu oferte imbietoare, insa noi ne-am oprit la Gorgeous Turism de unde am achizitionat Red Tour (25 euro cu pranz inclus), Green Tour (30 euro cu pranz inclus) si plimbarea cu balonul de la ora 05.00 ca sa prindem rasaritul in aer (120 euro) plus o plimbarea pana la Love Valley for free. Am incercat sa negociem mai mult insa se pare ca preturile s-au dublat fata de anul trecut din cauza sezonului de varf si a numarului de turisti din ce in ce mai mare (preturile cam peste tot sunt 28 euro Red Tour, 33 Green Tour si 130-150 euro plimbarea cu balonul).

Pe langa cele 3 aventuri am vrut si seara turceasca, dar din cauza alegerilor nicaieri nu se vindea/oferea alcool asa ca barbatii din gasca au spus pas.

A doua zi aveam programate zborul cu balonul si Red Tour-ul insa, din cauza conditiilor meteo nefavorabile (afara ploua), prima experienta si cea mai asteptata a fost reprogramata pentru a urmatoarea dimineata.

La ora 9.45, un microbuz modern de 19 locuri a venit sa ne ia de la hotel si am pornit sa descoperim obiectivele din programul Rosu impreuna cu ghidul Azad, un tip foarte bine pregatit, glumet si un foarte bun vorbitor de engleza, si anume: castelul Uchisar, este cea mai inalta formatiune stancoasa din regiune, muzeul in aer liber din Goreme unde se pot vedea bisericiile sapate in stanca de primii calugari crestini, vechiul sat grecesc din Cavusin unde se afla casele grecilor abandonate in 1924 si am incheiat prima parte a zilei cu pranzul in Avanos la un restaurant de unde putea manca orice si oricat.

Dupa aproximativ 1 ora am plecat spre fabrica de ceramica din Avanos unde am vazut si auzit cum sunt realizate obiectele din lut si ceramica, eu am fost norocoasa care a si incercat sa reproduca ceva din lut, iar apoi am continuat programul spre Pasabagi sau valea Calugarilor, unde se afla capela Sf. Simeon si formatiuni stancoase care arata ca niste ciuperci, si valea Dervent sau Imaginatiei, unde se pot vedea diverse stanci sub forma de animale (camila, melc, bufnita, gaina, etc) de culoare rosie. In jurul orei 16.00 am ajuns la hotel, plini de imagini frumoase si multumiti pentru minunata zi.

Seara am iesit sa mancam la o taverna locala si ne-am delectat papilele gustative cu o tocanita locala cu pui si kebab din pui, care nu este asa cum il stiti, servite in recipiente din lut impreuna cu orez, cartofi prajiti si salata.

A doua zi, plini de nerabdare (urma sa-mi indeplinesc unul din visuri), la ora 03.45, am fost preluati de la hotel si ne-am indreptat spre un local unde ni s-a oferit un light mic-dejun (cafea, ceai si diferite cornuri, cheguri), iar apoi am plecat spre locul de unde urma sa zburam cu balonul. Cand am ajuns erau zeci de baloane care mai de care care mai colorate pregatite sa se ridice spre cer. Fiecare grup a fost indrumat spre balonul corespunzator si asezati cate 5 persoane in fiecare compartiment din cos (4 la numar). Dupa cateva poze si explicatiile pentru pozitia de aterizare, pilotul Serkan, glumet de altfel, ne-a ridicat de la sol foarte lin de nici nu am simtit cand eram deja in aer. Pilotul a inceput sa ne explice si arate fiecare coltisor pe care il vedeam si ne purta cu balonul la diferite altitudini (aproape de sol, deasupra stancilor, sus aproape de soare ????), iar dupa un timp a inceput sa rasara si soarele. Imaginea soarelui ivit dupa stanci si peisajul care capata diferite culori sunt de nedescris, minunate.

Dupa un zbor de 1 ora, ne-am indreptat spre locul de aterizare, altul decat cel de unde am plecat, unde ne astepta masina care transporta cosul si balonul si, spre surprinderea noastra, intr-o clipa, fara sa simtim, ne-am trezit pe remorca masinii cu care am si mers un pic.

La final, dupa cateva poze cu pilotul si balonul, ni s-a oferit sampanie fara alcool pentru a sarbatori ca suntem teferi si o diploma cu numele fiecaruia care certifica ca am zburat cu balonul in aceea zi.

Dupa aceasta experienta minunata, microbuzul ne-a dus la hotel urmand ca ma tarziu sa ne preia iar pentru urmatoarea excursie.

La ora 9.45, masina a sosit la hotel sa ne ia, iar apoi am plecat catre agentie de unde l-am preluat pe ghidul nostru, Azad (eram foarte bucurosi ca il avem tot pe el) si am pornit in descoperirea obiectivelor din Green Tour.

Ziua se anunta una plina si mai obositoarea decat cea precedenta, programul mai greu plus trezirea dis-de dimineata pentru zborul cu balonul, insa eram nerabdatori sa descoperim minunatiile oferite de Cappadocia. Primul popas l-am facut dupa cateva minute la panorama din Goreme de unde se poate vedea intreaga regiune in splendoarea ei.

Dupa multe poze am pornit spre orasul subteran Derinkuyu, unde se afla cel mai mare si adanc asezamant, construit pe 8 nivele conectate prin tuneluri, apoi am plecat spre Catedrala Selime care e cea mai mare manastire facuta in stanca din regiune si unde se pot vedea forme stancoase asemanatoare cu cele din Star Wars. In jurul orei 13.00 ne-am oprit sa luam pranzul la o taverna locala unde ni s-a servit o supa de linte sau fasole, nu mi-am dat seama exact, foarte buna, un fel principal cu salata ales in microbuz dupa ce Azad ne-a prezentat felurile, si baclava. Bauturile nu sunt incluse si se platesc extra.

Inainte sa terminam de mancat afara a inceput sa ploua cu galeata si, pentru ca mai aveam de bifat cateva obiective, deja ne gandeam daca le vom mai face si cum. In masina Azad ne-a intrebat cine vrea sa mearga prin Canionul Ihlara, urmatorul popas, desi ploua, iar eu cu inca vreo 7 persoane ne-am incumetat sa coboram cele 365 de trepte plus sa parcurgem cei 4 km pe jos, pe langa raul Melendiz. Canionul are 14 km in total si contine 100 de biserici sapate in stanca de primii calugari crestini. Pe drumul nostru am descoperit un loc ce avea cateva asezaminte pe rau unde puteai sa stai si sa bei un ceai, fresh de portocale, cafea, sa mananci un gozleme sau doar sa te bucuri de natura si linistea din jur. Am stat vreo 10-15 minute, iar apoi am plecat mai departe, spre masina, unde ne asteptau ceilalti turisti care nu au avut curajul sa infrunte ploaia (dupa coborarea scarilor ploaia s-a oprit si a iesit un soare superb, arzator). Plimbarea prin canion a durat cam 1 ora si a meritat din plin tot efortul.

Ultimele obiective din program pe care urma sa le vedem dupa o ora de mers cu masina au fost fabrica de onix, unde am vazut cum se prelucreaza pietrele din care se realizeaza bijuteriile, piatra Sultanit, si valea Porumbeilor din Uchisar cu zeci de porumbei si o panorama superba a regiuni. In jurul orei 18.00 am ajuns la hotel obositi insa plini de bucurie si multumire pentru tot ceea ce descoperisem.

Seara am iesit in oras sa manacam si am descoperit restaurantul Kebapzade unde ne-am delectat papilele gustative cu un platou pentru 2 persoane, mixt, cu specialitati turcesti la gratar impreuna cu salata si orez. Din pacate, ca si in serile precedente, barbatii din grup nu s-au putut delecta si cu o bere, insa pe drumul spre hotel am intalnit un magazin de unde au putut achizitiona cate au dorit.

Urmatoarea zi, si ultima, am plecat spre casa fericiti si bucurosi pentru ca am reusit sa ne indeplinim visul de a vedea aceasta destinatie minunata si a zbura cu balonul.

---

VIZUALIZĂRI: 2104 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI