Cutreierand 'Regatul Cailor Frumosi' - Ziua 5: Keslik Monastery / Sobessos Ancient City

TIPĂREȘTE

Dupa ce parasim Mustafapasa cu al sau Bebek Muzesi ,ne indreptam catre urmatorul obiectiv ,respectiv “Keslik Monastery”,situata undeva la jumatatea distantei intre Mustafapasa si Canionul Soganli.

Ruta este destul de facila fiind insotita de indicatoare si o sosea buna,care pana la destinatie traverseaza si cateva sate pitoresti,atat de dragi mie.De indata ce pornim la drum imi scot din rucsac cel mai de nadejde ajutor,si de data aceasta nu ma refer la harta,ci agenda mea minune in care imi notez de toate pt toti...in sens turistic vorbind :) si verific din nou unde trebuie sa ajungem.Inspirata decizie,pentru ca descopar ca pana a ajunge la Manastirea Keslik ar mai fi de vazut un anume karavanserai.

In urma cu 5 ani,imi planificasem accesul intr-o astfel de locatie in Kusadasi,apoi acum ceva timp vizasem un altul in apropiere de Konya,care din nou a picat de pe lista si tot din motive de timp am renuntat la idee.Nu pentru mult,insa ,din moment ce imi notasem acesta noua locatie.Stiu ca vazusem undeva o poza a constructiei respective ,si mi-am zis ca macar de data asta trebuie sa reusesc. Zis si facut! :)

Tot cu ochii pe indicatoarele rutiere,intram in satul “Camil” si numai bine ce ne intersectam pe partea stanga a soselei cu o straduta laturalnica ce conduce la “Taskinpasa Kravanserai”.O accesam in cea mai mare graba si iata-ne ajunsi in fata mult doritului obiectiv.Bucurie maxima,pana in momentul in care constatam ca locatia este inchisa,din nu stiu ce motive. Nervoasa si dezamagita,bombaneam printre dinti”e clar!!! ..ma urmareste ghinionul asta de a nu vedea nici un karavanserai”. :(

Ma tot invart pe langa zidurile de piatra,fac cateva poze,mai incerc inca o data usa de lemn masiv ,poate...poate...si abandonez locatia. Nici pana acum nu am aflat cine a fost acest personaj“ Taskin Pasa” ,stiu doar ca a existat si am ramas cu putinele cunostinte despre un karavanserai si anume ca era un soi de han oriental localizat la intrsectia unor mari rute comerciale,si nu numai,care oferea adapost si hrana pt calatorii negustori,animalele acestora si uneori in vremuri tulburi si soldatilor .

Pornim din nou la drum si dupa inca 7 km parcursi ajungem la Manstirea Keslik.Mai poarte numele de “Manastirea Arhanghelilor” si dateaza din perioada secolelor VII-XIII.Cuprinde un numar de 14 chilii,construite de calaugarii vremii in tuful vulcanic din sudul Kapadokyei,si adaposteste 3 biserici,camere de dormit si adaposturi pentru animale,situate in “cladiri” diferite,imprastiate pe un teren in panta,cu o suprafata relativ mica A fost locuita din perioada Bizantina si pana la sfarsitul Imperiului Otoman,in 1920.

Manastirea se afla intr-o zona oarecum retrasa,in mijlocul unei livezi de maslini .De data acesta insa nu gasim un obiectiv lipsit de urme de umanizare,si asta pentru ca in imediata apropiere,domnul “ Cabir Coskuner” si-a improvizat alaturi de familia sa o mica gospodarie,cu o locuinta,cateva animalute si ceva culturi agricole. Sunt acei oameni simpli,calzi si binevoitori,a coror companie am cautat-o din totdeauna. Era inconjurat de o familie numeroasa,cu multi nepoti care alergau desculti prin tarana livezii,alaturi de un caine si cateva pisici(ca nu degeaba suntem in Turcia),in jurul unor carpete pe care erau intinse tot soiul de mancaruri,in genul piknik-urilor turcesti. Poate va intrebati ce cautau dumnealor aici...si noi am facut-o si astfel am aflat ca omul simplu din fata noastra,”mic la stat,dar mare la sfat” era proprietarul terenului pe care se afla manstirea, si fiind custodele si ghidul acestia,se ocupa zilnic de ingrijirea ei . Ofera contra unei sume modice(5TL),ca taxa de intrare,informatii turistilor ( dl vorbeste impecabil mai multe limbi de circulatie internationala) si un nelipsit ceai turcesc din partea casei.

Avand in vedere imprejurarile,nu deranjam prea mult “huzurul” familiei,si dupa ce am primit cateva indicatii despre ce urma sa vedem ne-am aventurat singuri prin livada de maslini in explorarea vechii manastiri.

Revenin la cele trei biserici : Prima-“Black Church”(Biserica Neagra),este cea mai mare,si se numeste astfel deoarece frescele sale au fost acoperite de fum de-alungul secolelor,fiind dificil de restaurat.Cu greu mai pot fi surprinse elemente din vechile picturi.Biserica dispune de doua incaperi paralele imense,in fond una singura,divizta in doua arcade avand forma unor nave uriase.Se pare ca aceste incaperi gazduiau in acele vremuri pana la 100 de calugari(mie personal mi-au dat impresia ca aveau ca destinatie o sala de mese).

A doua “ Archangel Crurch” este cea mai frumoasa deoarece adaposteste cele mai impresionante picturi,ce infatiseaza scene biblice din viata Lui Iisus si ale Fecioarei Maria,vizibile si acum gratie muncii arheologice intense.Se pare ca numele l-a primit datorita frescei ce il infatiseaza pe Arhanghelul Mihail luptandu-se cu Lucifer.

A treia –“St Stephan Church”,situata intr-o constructie separata,la 50 de m de manastire.Peretii ii sunt decorati cu picturi de culoare galben,portocaliu si rosu,care infatiseaza desene florale si impletituri geometrice,specifice secolelor VII-VIII.

Constatari:

-In general”usile“de acces in incaperi sunt destul de joase ,ceea ce ne duce cu gandul spre doua ipoteze:fie ca erau oameni mici de statura,fie sa spunem ca din motive de comoditate nu au dorit sa excaveze mai mult in roca vulcanca.Ma gandesc ca daca tot era manastire,calugarii trebuiau sa se supuna unor anumite norme de trai,care sa le aminteasca ca intotdeauna trebuiau sa se aplece in fata Lui Dzeu.

-Un alt detaliu interesant –in situatii de razboi,calugarii aveau “camere” de siguranta,pe care le blocau cu ajutorul unor masive roti de piatra,pe care le rostogoleau la intrare ,dupa care se refugiau intr-o retea de tuneluri sapate sub manastire si gradinile din jur.

-Poate suna cam ciudat ce spun insa,pe tot parcursul vizitei am avut in permanenta senzatia apropieri unor prezente ascetice,datatoare de calm si purificare sufleteasca.

-Desi este un loc fantastic, Keslik este una din cele mai putin vizitate manastiri ale Kapadokyei.,probabil din considerente de distanta si mediatizare slaba.

De indata ce am vizitat si ultima chilie,am mai dat o tura de livada,printre culturile de pepeni galbeni ,fasole si ceapa,care cresteau binecuvantate in solul nisipos,am facut cateva poze si ne-am reintors la prezenta dlui Cabir.La invitatia acestuia ne-am tras putin sufletul la umbra maslinilor,savurand cate un ceai fierbinte(doar nu se putea altfel.In Turcia indiferent de anotimp,in momnetul in care gazda constata ca ti s-a racit ceaiul,ti-l inlocuieste cu un altul fierbinte.E un obicei care arata inca o data respectul lor fata de “musafir”.Cu acesta ocazie am aflat numeroase lucruri pe care le-am expus in review-ul de fata.

Si pentru ca nu puteam pleca cu mana goala,am zarit intr-un colt al livezii,insirate pe un soi de bancuta cateva papusi anatoline,realizate de sotia dlui Cabir si expuse spre vanzare.Acesta este locul special de unde mi-am achizitionat papusa anatoliana despre care am scris in review-ul anterior.Daca imi amintesc corect a costat 10 lire turcesti,valoarea sentimentala insa este nepretuita.

Cu bateriile incarcate si cu papusa la purtator,pornim catre urmatoare locatie,Orasul Antic Sobessos.

“Sobessos Ancient City” este localizat in satul Sahinefendi,pe ruta spre canionul Soganli.Este singurul oras roman din Kapadokya,care a fost descoperit intamplator, in anul 2002,de catre niste “vantori de comori” ,in timp ce lucrau pe un camp .Aici echipa de arheologi aflata in subordinea muzeului din Nevsehir,au scos la zi o asezare romana ce dateaza din secolul IV.Lucrarile de excavare inainteaza insa destul de lent, realizandu-se timp de trei luni,o data la doi ani,din motive de finantare redusa din partea Ministerului Culturii.

Pana in prezent situl se poate mandri cu baia romana,agora,bouletrionul,basilica si un drum lung de 7 m.

-Baia romana avea un sistem de incalzire prin podea,care se poate vedea si acum;

- Agora se afla in imediata apropiere a baii romane si reprezenta la acea vreme un soi de centru comercial;

-Bouletrionul-cladirea parlamentului vremii,inca mai pastreaza cateva coloane rectangulare;

-Basilica se intinde pe o suprafata de 400 m2 si adaposteste cele mai bine conservate mozaicuri din Kapadokya.Acestea infatiseaza forme geometrice si impletituri ,inca viu colorate.In jurul basilicii exista si un cimitir,in care au fost descoperite numeroase schelete,unele dintre ele fiindexpuse in biericile Muzeului in Aer Liber Goreme.

De la Manastirea Keslik si pana aici am parcurs destul de putin timp,ceea nu a fost rau,avand in vedere ca nu mai erau decat cateva ore pana la apusul soarelui si noi inca mai aveam multe de vazut,facut...

Situl l-am gasit intr-o zona in care pare ca ar incepe canionul Soganli,in mijlocul unui teren viran si la prima vedere nu se intrezarea nimeni in locatie...Ahaaa,care va sa zica...,si de aceasta data putem cerceta in voie,fara a ne calca pe “bataturi” cu hordele de turisti ai Kapadokyei.Probabil veti spune “ma da’ mare aroganta pe capul astora....,doar nu or fi toate obietivele deschise numai pentru ei?”

Insa “ezista o esplicatie”,cum spunea cineva’.... :) Destul de putini turisti opteaza pentru circuitul albastru al Kapadokyei,fie din comoditate,fie datorita distantei si faptului ca obiectivele sale sunt lasate cumva la coada clasamentului.

Din propria cunoastere spun ca batalia cea mare se da pentru obiectivele ultra-arhi-mega-giga mediatizate ale circuitelor rosu si verde. Aici am experimentat acel calcat pe bataturi,obiectiv foto,si tot ce mai are in dotare turistul insetat de cunoastere.Astfel ca circuitul albastru a adus pentru noi in ultima zi a sejurului ,acea oaza de relaxare psihica,necesara dupa furtuna zilelor precedente.

Dar,sa revin la situl Sobessos.Ca oameni de buna credinta ce suntem, am facut un nou tur de orizont cu privirea,in ideea ca poate cineva trebuie sa ne fi permis sau nu accesul ,insa “Yok” ...Prin urmare crezandu-ne singuri am purces a-l explora.

Prima care ne-a iesit in cale a fost baia romana.In timp ce ii ascaladam zidurile asemeni unor pisici pe acoperis auzim un fluier insistent ce razbea mult din departare.Pret de o secunda m-a trecut un fior rece,imi ridic privirea si vad in zare un barbat in camasa alba ce flutura energic din maini,strigand “ duuur,yasak,yasak” (stai,este interzis). Imi insusesc advertismentul,ma terag,nu inainte de a mai”fura” cateva clisee foto ale baii romane,reorganizam echipa si indreptandu-ne catre domnul “agitat” ma intrebam in sinea mea..”ce poate fi mai rau decat o eventuala amenda”? . :(

Asadar iata-ne fata in fata,incepe chestionarul “de unde sunteti si cum ati aflat de sit,pt ca foarte putini turisti vin sa il vada”.Interlocutorul nostru se dovedeste a fi paznicul sitului,un tanar care dormita de plictiseala intr-o cabanuta de tabla,improvizata in spatele sitului si caruia ii stricasem siesta cu interventia noastra.In locul amendei imaginare primim acceptul de a vizita si restul sitului,insotit de istorioara acestuia si permisiunea de a face cate fotografii dorim.Intr-un final ii intelegem si agitatia din momentul escaladarii baii romane si aceea ca din motive de securitate a turistilor este interzisa apropierea de zidurile inca neconsolidate in totalitate. Buuun! Nu incalcasen nici o regula,domnul se simtea oarecum raspunzator pentru integritatea noastra corporala .

Urmatoarele punctate sunt Agora,Bouletrinonul,insa cel mai mult am poposit la Basilica,fermecati de cele cateva mozaicuri aproape intacte si cat se poate de actuale.Imortalizam fiecare moment in parte sub atenta supraveghere a paznicului,mai schimbam cateva cuvinte,multumim pt consilierea acordata si pornim care iesire,nu inainte de a primii in dar niste mere aurii,proasat culese din livada invecinata.Nu nu...,de data aceasta nu au mai fost “buclucase”,au fost cele mai dulci si parfumate mere mancate vreodata.

Aaaa,sa nu uit....a fost sigurul obietiv turistic din Turcia la care nu am platit nici o taxa de vizitare.Ori acesta nu exista,ori paznicul nu ne-a mai cerut nimic,dupa ce ne-a “bestelit/stresat/speriat” la inceput cu fluierul si apostrofarile din dotare. Cu acesta ocazie Omer s-a declarat multumit,ca nu a mai fost nevoit sa scoata alti bani din pusculita. Pe parcursul intregii zile cat l-am carat dupa noi in stanga si –n dreapta,la fiecare obiectiv spunea “ Offfff,astia turci tare hoti.Peste tot para-para(bani-bani).Asta nu place la mine” :)

Dar,sa nu mai pierdem timpul....ne asteapta urmatoarea aventura in Canionul Soganli

....to be continued....

---

VIZUALIZĂRI: 1698 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI