GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Cum dupa indelungi parlamentari am recunoscut ca drumul de la Nisa la Marsillia ar fi mult prea lung si prea obositor si ca nici Corsica nu e o destinatie prea realista... am acceptat compromisul vizitei la Cannes... Spun compromisul pentru ca in capul meu orasul rezona mult prea tare cu Festivalul de Film si cu idea de vacanta la preturi exorbitante... Dar cum grupul nostru tocmai se invatase cu strabaterea marilor distante la preturi modice, s-a votat... si majoritatea a decis... Cannes.
Distanta dintre Nisa si Cannes este una relativ modesta... vreo 50 de km, dar autobuzul nostru a parcurs-o in mod exasperant in peste o ora pentru ca a oprit in absolut toate statiile... si nu au fost deloc putine. Drumul nu a mai fost la fel de pitoresc precum cel catre Monaco, mai intai ca relieful este unul mult mai “cuminte’ si apoi ruta autobuzului nu se afla in imediata vecinatate a marii. Una peste alta, autobuzul a fost mult mai aglomerat, drumul mult mai lung, peisajul mult mai putin atragator...comparativ bine-nteles cu drumul catre Monaco... asa ca am coborat cu maxima nerabdare in statia terminus. Ne-am indreptat catre faleza al carei capat era marcat de cladirea-emblema a festivalului. Cladirea arata mult... mult mai bine in poze decat in realitate... trebuie sa fiu de acord cu asta. Un covor rosu pe trepte, un manunchi de flori multicolore si un banner imens pe frontispiciu... mirajul e gata. Sala nu are insa nimic din stralucirea pe care o vedem in momentul inceperii Festivalului…poate pentru ca lipsesc vedetele, blitzurile... freamatul multimii, nu mai e la fel de interesanta cum o vedem prezentata la televizor...
Interesante insa s-au dovedit dalele de pe aleea din fata cladirii. Aveau imprimate in betonul cenusiu palmele vedetelor cinematografiei. Am fotografiat doar doua... Sharon Stone si Richard Gere Amprentele personale ale lui Sharon Stone i-au starnit sotului meu o oarecare emotie... de aceea il banuiesc ca mi-a cerut sa le fotografiez... alta explicatie nu poate sa existe... Sunt absolut banale, din punctul meu de vedere, cel putin. Nu prea seamanau deloc cu rafinata actrita ce a starnit atatea emotii in "Basic instinct"...
Acum, ca sa fiu dreapta nici amprentele lui Richard Gere nu semanau cu el insusi... erau la fel de cenusii si imobile ca cele a lui Sharon. Dar le-am fotografiat si pe ele, in primul rand de dragul echilibrului si in al doile rand pentru ca altceva nu prea era de fotografiat... Sala nu se putea vizita... asa ca ne-am propus o plimbare pe faleza de la Cannes, care port.
Faleza de la Cannes este diferita de cea de la Nisa... nu e la fel de spectaculoasa... parerea mea. Plaja, in schimb, era mult mai accesibila aici... nu numai ca era o plaja de nisip, dar era si aproape la acelasi nivel cu faleza... nu erai nevoit sa cobori un munte de trepte pentru a te scalda in mare.
In drumul nostru pe faleza ne-a venit ideea de a servi o bere la unul dintre snak-barurile din imediata sa apropiere. Sa va spun ca ne-au adus niste pahare soioase pentru a bea din ele berea... nu stiu daca o sa vi se para real... si totusi, asa a fost... La solicitarea de a ne schimba paharele ne-au explicat ca sunt chiar foarte curate... Cum nu ii banuiam de tulburari de vedere ci mai degraba de nesimtire, am preferat sa bem berea din sticla, cu noduri... Despre mancatul acolo... nici nu se punea problema, asa ca am prefera sa mergem sa vizitam portul. Adica portul de iahturi, caci banuiesc faptul ca au si un alt port, pentru vase de mare tonaj, dar noi am foat strict in zona iahturilor.
Am putut sa admiram de aproape zecile de iahturi ce erau "parcate" in golful de la Cannes... Privelistea era intr-adevar remarcabila: toate erau o combinatie intre locuinta si vas. Cele mai mari aveau vreo trei etaje... cele mai mici doar unul... siluetele lor insa aveau un numitor comun... erau teribil de elegante.
Pentru cei interesati de o astfel de achizitie…se poarta bleumarin-ul la yahturi... asta a fost concluzia noastra comuna. O alta concluzie a fost ca cel mai multe iahturi aveau pavilion englezesc sau monegasc, nu am zarit niciunul cu tricolor romanesc.
Privind retrospectiv, imi imaginez cum aratam cascand gura la expozitia "ad-hoc" de vase... din fericire nu eram singurii, o multime de turisti gasisera extrem de interesanta perindarea pe chei...
Cele mai impresionate erau, dupa mine, iahturile cu terase largi, adapostite de soare, cu canapele de un alb imaculat, dispuse in jurul unor masute de ratan si sticla... adevarate cladiri plutitoare cu terse pline de verdeata. Am remarcat si faptul ca pe yaht nu te poti sui incaltat... pe chei, in dreptul fiecarui vas erau cosuri cu papuci de toate felurile si marimile.
De altfel, lemnul puntilor era absolut impecabil, practic un covor de lemn de felurite nuante, imbinate atat de mestesugit incat pareau facute dintr-o singura bucata... Straluceau de curatenie... ici si colo stewarzi imbracati in alb trebaluiau pe punte, stergand balustradele de inox sau mobilierul" de terasa". Problema era ca iahturile pareau in general pustii... cu exceptia rarelor aparitii ale stewarzilor de care va vorbeam. Era deja aproape ora pranzului si nu se aratau cu nici un chip proprietarii. Despre unii eram convinsi ca sunt acasa... dovada Rolls-Royce-urile si Chrysler-urile parcate in fata iahtului, pe chei. Dar curiozitatea ne-a fost satisfacuta abia intr-un final cand pierdusem orice speranta... de pe unul din iahturi... absolut superb, cel mai impunator dintre toate, o vila plutitoare, practic, coboara doi tineri... isi iau la revedere zgomotos intr-o limba ciudata de la cineva de pe vas... ne nimerim chiar acolo, la timp ca sa vedem cuplul care ramasese pe vas, cu siguranta... "detinatorii" comorii plutitoare. Imbracati in halate albe de baie, cu ochii carpiti de somn, cam ciufuliti, isi luau la revedere de prieteni. El putin grizonat, ea superba, bruneta cu ochi albastri. Un prieten din grup ne-a explicat ca misterioasa limba pe care o vorbeau era limba rusa... si pavilionul vasului era tot rusesc.
Vorba aceluiasi prieten, un moldovean mucalit si din cale-fara de simpatic: Dracu m-a pus sa invat... de-aia asta are iaht si eu nu... el nu si-a pierdut timpul invatand...
Dar Cannes-ul nu a reprezentat pentru noi doar o expozitie de iahturi si orasul Filmului... a constituit portul de unde ne-am imbarcat pentru o escapada pe una dintre insulele cele mai misteroase ale Mediteranei…Insula Omului cu Masca de Fier... insula Sainte-Marguerite.
Am cautat cu frenezie locul de unde trebuia sa luam feribotul catre insula, intr-un tarziu l-am gasit... a trebuit sa mergem in partea opusa celei in care am ratacirit printre iahturi... ne-am intors catre Sala Festivalului. , am ocolit-o prin spate si am facut stanga tot pe un chei urias. Feriboturile aveau un orar destul de convenabil... aproape din ora in ora am avut noroc, unul dintre feriboturi era chiar in port…Am platit 10 euro biletul dus-intors si ne-am asezat cuminti pe scaunele de pe punte, alaturi de multi alti turisti... Feribotul s-a incarcat repede pana la refuz si cand a venit momentul s-a desprins de chei, lasand in urma-i un rand de turisti dezamagiti ce sperau sa mai gaseasca locuri. Noi, cei norocosi, am avut prilejul de a calatori pe mare pret de vreo jumatate de ora... poate mai putin, cu manevrele de acostare cu tot. Insula este una de mici dimensiuni... are vreo trei kilometri lungime si doar u kilometru latime. E celebra prin Fort Royal, un fort cu functie de inchisoare in cre a fost tinut prizonier unul dintre cele mai misterioase personaje ale Frantei... Omul cu Masca de Fier. El este cel mai cunoscut dintre prizonieri, de-a lungul timpului intre zidurile inchisorii si-au dus traiul multi altii... singurul care ar fi evadat de acolo, ever, fiind un ostas stralucit al Frantei, Maresalul Bazaine. Dar sa lasam povestea Fortului deocamdata si sa aruncam o privire asupara insulei. Cand vii cu fribotul dinspre Cannes, o poti cuprinde cu privirea de la un capat la altul... este o insula stancoasa, cu o vegetatie neaasteptat de bogata, . Atat de bogata incat rezervatia de pini si eucalipti de pe insula e declarata rezervatie naturala si protejata de lege.
Cele cateva casute ale localnicilor ar trece destul de neobservate daca nu s-ar afla in imediata vecinatate a micutului port... In stanga, se profileaza deasupara stancilor Fortul. Are vreo patru sute de ani si se tine inca bine, desi a fost martor si obiect de disputa al catorva batalii intre francezi si spanioli. Ca sa ajungi la el trebuie sa mergi cateva sute de metri pe un drum pietruit, in stanga, plecand din port. O sa treci pe langa casutele modeste si la un moment dat, aproape e neasteptate, o sa se iveasca de dupa o curba…imensele porti de lemn ale fortaretei. Fortul e imprejmuit pe trei laturi de un gard inalt, pe o singura latura se invecineaza cu marea... dar ce vecinatate... Cam 300 de metri de stancarie abrupta separa fortul de mare... prapastia imensa ce se zareste de la fereastra celulelor e extrem de descurajanta pentru oricine ar avea ganduri de evadare. Dar pana sa ajungem in corpul destinat inchisorii propriu zise am avut de strabatut o curte imensa, …cateva cladiri-anexe cu aspect de garnizoana... lungi, lungi de tot... intr-una dintre ele s-a amenajat un snack-bar... util as zice, caci arsita miezului zilei in acea curte fara farama de umbra, atinge cote inebunitoare. Toate cladirile sunt scunde, au un singur nivel (exceptie face inchisoarea cu trei niveluri), si o arhitectura mai degraba primitiva... iarba din curte e parjolita de soare si pomii lipsesc cu desavarsire... pana recent a lipsit si apa potabila, motiv pentru care inca de pe vremea romanilor au fost construite cistern care sa depoziteze apa de ploaie...
Le-am vazut si noi, absolute uluitoare ca ingeniozite, o lectie de istorie pe viu... Dar absolut impresionante sunt celulele... cel putin celula Omului cu Masca de Fier... E o incapere inalta, de vreo patru metri, cu o suprafata destul de generoasa... peste tot e piatra... pe podea, pe pereti... tavanul... Piatra si atat. Pana si toaleta improvizata e tot de piatra... Zidurile au o grosime de aproape un metru. Faptul devine evident cand te apropii de fereastra... intre cele doua randuri de gratii peretele are o grosime impresionanta... Gratiile sunt groase si dese, cu urme vagi de rugina…dincolo de ele rasare marea. Absolut magnifica... albastra si clara ca cerul... asta mi se pare cea mai mare cruzime... ca detinutul sa vada aceasta frumusete intangibila zi de zi, rasarit dupa rasarit. E ca si cum i-ai arata celui infometat harana si celui insetat apa... fara sa il lasi sa ajunga la ele.
Legenda Omului cuMasca de Fier a ramas pana in zilel noastre o legenda... un mister pe care istoria nu a putut sau nu a vrut sa il dezlege. Nici astazi nu este cunoscuta identitatea sa, speculatiile find care mai de care mai spectaculoase. Cea ai cunoscuta ipoteza este aceea care il identifica drept fratele vitreg (unii spun geaman) al lui Ludovic al XIV-lea... Un frate cu pretentii la tron ce trebuia inlaturat cu orice mijloace... chiar si cu pretul unei detentii pe viata... Dar aceasta este doar una dintre supozitii, cea mai spectaculoasa si credibila, ce-i drept…dovada filmele care au avut acest subiect…unul cu Richard Chamberlain si altul mai recent cu Leonardo di Caprio...
Am parasit Insula Marguerite dupa o plimbare prin rezervatia cu eucalipti si o masa la malul marii... intr-un local rustic, dar fermecator... ce am mancat? Ce altceva decat peste si fructe de mare…eram doar pe o insula de pescari, iar produsele au fost extreme de proaspete si de bine gatite... si la preturi foarte bune... un “ceaun” mare de midii-vreo 12 Euro...
Intoarcerea a Cannes pe valurile inspumatei mari ne-a parut mult prea scurta... o multime de ambarcatiuni cu panze si fara panze se intrec cu noi, salutandu-ne cu veselie... soarele se duce catre apus si din cand in cand un val nabadaios ajunge pana sus, pe punte, racorindu-ne din cap pana in picioare…In zare, insula isi ia ramas bun de la noi…fortul ei enigmatic se contopeste in lumina aurie a amiezii cu linia orizontului, incet-incet, pana cand din insula mai ramane doar o pata cenusie, pierduta in infinitul azuriu al marii.
Trimis de liviadavidescu in 29.12.10 21:24:13
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în FRANȚA.
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (liviadavidescu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Retrase pma std. conform regulamentului, am certitudinea ca voturile obtinute vor elimina acest mic inconvenient.
Foarte bun review-ul. L-am citit cu multa placere si m-ai atras prin descrierile tale. Felicitari! Meriti din tot sufletul SB!
@ liviadavidescu - păi mașina neagră din poză e un Ferarri...
Citind articolul tău și pentru că în mai am bilet de avion la Nisa, mi-a venit în gând să verific data festivalului de la Cannes... surpriză maximă, e chiar atunci... ! Acum te rog, poate îmi dai ceva detalii utile. Merită să merg o zi la Cannes (mai ales în perioadă de festival)... ? Cum sunt prețurile... ? Eu mi-am propus musai pe 21 mai să fim la Monte Carlo - e ziua mea Ținând cont că totuși am la dispoziție doar 3 zile, cum mă sfătuiești să-mi împart timpul între Nisa, Cannes și Monte Carlo... ? Mulțumesc.
Cannes = covor rosu, P08 actrita mea favorita, este un nonsens sa mai zic ca Basic Instict este... ))
Pe langa amprentele celor doi dragalasi si fermecatori actori, vad amprenta Liviei pe acest frumos review, atat de sugestiv, atat de bine si echilibrat gandit si expus incat imi spun pentru a nu stiu cata oara ca TU esti cea pe care as alege-o in fruntea clasamentului. Asta o spun aici pentru ca nu sunt in stare sa postez un intreg review in care sa fac o analiza explicita a considerentelor pe care le am in vedere. Sunt prea multe si prea complicate itele judecatii mele si chiar nu vreau sa fiti partasi la mecanismul complicat ce m-a condus la parerea mea.
Livia, imi plac la tine in egala masura, pragmatismul, echilibrul, detaliile, descrierile de natura, patrunderea in sufletul oamenilor, bunul simt, placerea imensa de a ne face partasi la ceea ce ti-a placut, echidistanta aprecierilor, obiectivitatea, dragostea de tara, optimismul, gandirea mereu pozitiva, tonul cald, uman... asa cum trebuie sa fie un medic adevarat, indragostit de natura si mai ales de oameni. Iti doresc din tot sufletul sa ai parte de un raspuns pe masura din partea celor din jurul tau!
un nou review captivant, incitant dar si sensibil, in stil unic - @liviadavidescu! felicitari! minunate si fotografiile!
@liviadavidescu,
frumos scris, ca o poveste care vine de la sine, cu o naturalete desavarsita. Mi-ai amintit de cele doua vacante la Juan-les-Pins (una nu a fost destul), de unde plecam usor la Cannes (7 km) sau Nisa.
@badge®,
Hai ca iti dau eu un sfat cu privire la impartirea celor 3 zile intre Nisa, Cannes și Monte Carlo: 3 zile la Nisa, 3 zile la Cannes si 3 la Monte Carlo. Multumit?
Acum, vorbind serios, sa stii ca 3 zile pentru cele 3 orase sunt prea putine. Nu-ti ramane decat sa stai in Nisa si sa mergi o zi la Cannes si o zi la Monte Carlo. In drum spre Monte Carlo sa opresti neaparat la Eze.
@amota, multumesc pentru aprecieri... crede-ma ca am avut sansa de a vedea Coasta de Azur intr-o perioada minunata a anului si alaturi de oameni la fel de pasionati de calatorii ca si mine. Iar preturile nu au fost deloc cele estimate de mine... au fost mult mai modeste. Nu cred ca am mai avut o vacanta... daca putem numi vacanta cele cinci zile petrecute acolo, mai pline si mai interesante... paleta turistica e foarte variata iar locurile sunt incredibile.
Voiam si eu sa te felicit pentru review-ueile tale... @Andox mi-a recomandat sa le citesc si m-au emotionat profund... mi-as dori sa fiu si eu o persoana la fel de puternica... cum esti tu... dar e evident ca nu sunt... am oroare de pilda de problemele cu masina. Nimic nu ma sperie mai mult decat posibilitatea unei pene... Si sa mi se intample si in Turcia, la mii de km, cu doar copii langa mine...
Toata admiratia mea, doamna!
@badger, e pacat sa petreci numai trei zile pe Riviera... in locul tau as prelungi sejurul... eu am ramas cu regretul ca nu am fost pana la Saint-Tropez, sau in Corsica... plecau vapoare din Nisa cu destinatia Corsica si costa vreo 70 de euro biletul... ar fi insemnat sa plecam dimineata si sa venim seara... Mi s-a promis ca dat viitoare.
Daca nu poti si nu poti sa stai mai mult (ceea ce cunoscand-ti capacitatea de a gasi solutii turistice, m-ar cam mira), iata ce as face eu...
As merge mai intai la Monte Carlo... sunt vreo 80 km... cu trenul e mai rapid, cu autobuzele locale cu care am mers noi poti face si doua ore... dus, doua ore, intors.
Nu vei rata cazinoul... doar e ziua ta... dar vezi ca se deschide dupa ora 16... pana atunci, mergi sa vezi Monaco-ville, cu Palatul, Catedrala, Muzeul de Oceanografie. Gradinile exotice sunt mai departe si nu stiu daca vrei neaparat sa le vezi. Preturi... palatul 8 euro, catedrala gatis, muzeul vreo 11. masa 20e/persoana... depinde si ce vrei sa mananci... noi am gasit o taverna greceasca... mai ieftina, la cele frantuzesti era cam mare apasarea... berea era 12 Euro o sticla si am prieteni care mi-au povestit ca s-au spart in figuri la 100 de euro fructele de mare... de regula preturile sunt afisate, in afara restaurantului, ca peste tot... o sa ai de unde alege.
Poate o sa vrei sa faci si o plaja...
Nisa... ai vreo 5o km de la Cannes si aceleasi posibilitati de transport. Nu rata Hotelul Negresco, piata Masenna, manasitrea Cimiez... nu rata plimbare... pe Promendes des Anglais si in general prin Nisa... piata Masena... preturi mai bune, mult mai bune ca la Monte Carlo... la mancare si la cumparaturi in general. Poti sa ieei busul turistic... e cel mai comod, are si audioghid.
Cannes- mi e una nu mi-a placut in mod deosebit... fiind Festivalul va avea poate alta aura... mi-a placut portul si plaja... cea mai accesibila si "nisipoasa" de pe Riviera... poti sa mergi cu feribotul din Cannes unde vrei tu... pe insule sau la Saint-Tropez...
In rest, subscriu la ce scrie @motaneata... ar merita 3*3 zile... ziua ta
@liviadavidescu @motaneata - mda, mulţam fain de informaţii. N-am ce face, e un citybreak iar avionul e luat. Nu mă întind mai mult, dacă îmi place voi reveni cu altă ocazie. Dar o să mă folosesc de ce aţi recomandat voi. Deocamdată sper să prind o cazare pe Promenades des Anglais (e un Radisson acolo şi am ceva reduceri), în rest, o bere de ziua mea la Monte Carlo şi o baie la Nisa, dacă mai am timp aş merge la Cannes, deşi pe timp de festival cred că sunt ceva zone închise şi restricţii. La o săptămână după va fi şi circuitul F1 Monaco, deci nu cred că am ales prea bine perioada... dar atunci e ziua mea... deja dacă mă întind la 3x3x3 e deranj... iar de regulă deranjul e pentru noi în Asia
@Andox, si sotul meu avazut (cu si fara mine) Basic instinct de vreo sase ori... cica vrea sa dezlege misterul... nu l-a dezlegat, dar mai spera. Amprentele sunt de departe... cenusii... dar ce ma pricep eu?
@raoulp55... cum pot sa iti raspund la un astfel de ecou, atat de elogios, fara sa ma umflu in pene? ... Am sa incerc sa iti raspund sincer... nu cred in clasamente... nu sutem niciodata unii mai presus ca altii... experientele noastre turistice sunt unice si irepetabile... esti pur si simplu subiectiv. Ma bucur ca am atatea calitati... nebanuite... dar cea mai mare calitate a mea e aceea ca am simtul masurii... Nu, mon ami, nu sunt defel... cea mai...
Dar am cei mai... prieteni de pe AFA...
@sandu. 53, te rog sa iei toata aceasta serie de review-uri ca o invitatie pe Coasta de Azur... o destinatie unica, ce te lasa cu o nostalgie speciala si o satisfacie turistica deosebita... du-te, nu vei regrete nici o clipa. @motaneata, multumesc mult pentru aprecieri... ai dreptate... Eze e o poezie... Ai fost de doua ori pe Caosta de Azur? Deja simt cum creste in mine invidia... poate ne povestesti mai mult, cred ca ar fi f util...
Livia, chiar urmaream cu nerabdare aparitia excursiei sur L'Ile Saint Marguerite, ai promis-o cu ceva timp in urma si ma gandeam ca mi-a scapat... nu, doar ca a venit acum, pe frigul asta patrunzator, sa ne bucuram un pic si de soarele Rivierei. Gata, am vazut si Fort Royal
Mai spun doar ca subscriu fara discutie la cele spuse de raoulp55 si mai adaug si eu ceva ce-mi place cand citesc impresii sau ecouri scrise de tine: esti una dintre cele mai elegante prezente aici, pe site (nu spun "cea mai", ca nu fac clasamente paralele si... inegale - sorry, asta mi-a venit din gimnastica, desigur .
later edit: am scris inainte de ultimul tau ecou, sa stii..
@bessondm, francofon fiind, ca si Raoul, esti galant homme... multumesc mult pentru aprecieri... dar nu pot sa nu subliniez subiectivismul lor... n'est ce pas?
Ma bucur ca ti-a placut Coasta de Azur... e o destinatie unica si care merita efortul unei vizionari, fie si de city-break ca @badger... poate ne vinde el pontul si ne spune cum a luat sejurul... si cu cat. Si sa nu uitam... in fond 3 zile inseamna si 3 nopti... Pe coasta de Azur nu prea se merita sa dormi... dac poti ramane treaz, merita sa te plimbi... si noaptea
@liviadavidescu,
da, am fost de doua ori, in 2002 si in 2008. Prima data am vrut sa stam la Nisa. Exceptional oras! Am stat doua zile, dar cum voiam si plaja cu nisip, am mers pe coasta pana am gasit: Cap d'Antibes, Juan-les-Pins. De aici am cutreierat zilnic toata coasta. Ne-a placut enorm. La intoarcere am mai stat o zi in Nisa, nu ne puteam desparti de minunatia aia de parc.
Habar n-aveam ca la Nisa nu e plaja cu nisip. Cand am inceput sa coboram spre Juan-les-Pins, credeam ca vom pati ca in Croatia, unde am cautat 3 zile plaja cu nisip si, plecand de la Opatia ne-am oprit tocmai in sud, la Brela (si tot n-am gasit).
Intre timp gusturile noastre s-au mai cizelat, acum stim sa apreciem si frumusetea unei plaje cu pietricele.
Ne-am despartit greu de Nisa. La plecare, pe Promenade des Anglais un trubadur ne spunea ca "totul e vanare de vant". N-as prea zice!
Buna, Livia!
Mi-a placut foarte mult initiativa lui pepsi70ro si-ti propun si tie sa faci ca noi... sa renunti la premiul tau pentru o facere de bine in sprijinul celor loviti de soarta din judetele PH, SV...
Iti doresc un An Nou bun, cu o buna productie pe AFA!
@raulp55, si mie mi-a placut ideea... problema e ca nu prea cred ca am cine stie ce premiu la pozitia mea... gen sejur sau bilet de avion... dar vedem ce se poate face... poate il "licitez"... e evident ca altii au mai multa nevoie decat noi de bani.
@webmaster 0, vezi ce putem sa transformam premiile in bani... pt donatii. Licitatia ar fi o solutie.
Multumesc pentru tot Raoul... iti urez ca 2011 sa fie cel mai bun an din viata ta...
Cu putin noroc poate voi ajunge si eu in 2011 pe la Nisa... felicitari pentru poze si pentru review.
Mutat, la reorganizare, la rubrica ”Cannes - strălucire maximă”
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2020 Cannes în 3 zile — scris în 15.09.20 de cata2106 din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Am mers pe “covorul roșu” la Cannes — scris în 12.03.20 de Mitica49 din BRăILA - RECOMANDĂ
- Feb.2019 Cannes, Ile St. Marguerite şi Antibes — scris în 18.02.19 de krondia* din BRAșOV - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Maretia principatului Monaco si a Coastei de Azur — scris în 17.07.17 de mijey din GALAţI - RECOMANDĂ
- Nov.2015 Cannes - ma astepta covorul rosu — scris în 26.03.16 de GabrielaG din BRASOV - RECOMANDĂ
- Sep.2013 Anonim în oraşul celebrităţilor — scris în 24.07.14 de cdiana din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Apr.2013 Seniori la Cannes - Intalnire cu un ,,vip'' — scris în 02.12.13 de mireille din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ