Din Vegas spre Pacific - partea întâia

TIPĂREȘTE

Intorşi din canioane, am stat două zile în Vegas cât să ne mai primenim, să ne tragem sufletul şi să mai trecem o dată pe lângă fântânile Bellagio şi am plecat în cea de a doua "mare" călătorie, spre coasta de vest, spre Pacific. Până acolo urma să trecem prin doua mari şi celebre "parcuri naţionale".

Death Valley National Park, adică Parcul Naţional Valea Morţii, în engleză pare să sune mai puţin înspăimântător şi mai puţin nepotrivit pentru un parc. Fiind la graniţa dintre Nevada şi California, face parte din ambele state şi cuprinde zone deşertice, platouri de sare, dune de nisip, canioane şi chiar munţi.

Valea Morţii în sine nu cuprinde nimic, doar o întindere de pământ crăpat străbătută de şoseaua naţionala. Temperaturile depăşesc frecvent 50gr C şi de la geneză încoace n-a plouat niciodată. Cum să te aventurezi să traversezi aşa un infern? Ultimul visitor centre pe care contam pentru informaţii despre "siguranţa" întreprinderii, era închis. Am întrebat un bătrânel care venea pe jos de nu se ştie unde dacă e vreun pericol şi el ne-a spus că dacă avem destulă apă de băut şi ne funcţionează aerul condiţionat, ne putem încumeta, ceea ce ne-a panicat şi mai mult.

După prima curbă a apărut şi ultima formă de viaţa înaintea intrării în Valea Morţii, un fel de han-restaurant-magazin cu produse de atizanat. Am presupus că de acolo venea bătrânelul cu siguranţa drumurilor. Am oprit şi am intrat şi noi, mai mult pentru răcoarea magazinului. Cum plecasem fără nimic pe cap şi pericolul de insolaţie era iminent, mi-am cumpărat o şapcă pe care scria "Death Valley" – am dat 35 US$ care mi-au stat în gât toată excursia! La ieşirea din magazin, am făcut câteva poze, eu şi Mihai târându-ne prin deşert morţi de cald şi de sete. Ne-a pozat Liana prin geamul maşinii – n-a coborât din maşină de teamă să nu se deshidrateze.

Pe drum nimic demn de remarcat, cu excepţia binecunoscuţilor bolovani apăruţi într-o laterală de drum, care, nemişcaţi dintotdeauna de nimeni şi de nimic, lăsaseră totuşi urme de câteva zeci de metri pe pământul crăpat. Nu m-am dus să pun mâna pentru că erau departe de şosea, nu ştiam dacă e voie şi mi-era şi frică de ei pentru că nu ştiam din ce lume vin. Eu aş fi vrut să văd "Zabriskie Point" ca-l ştiam din filmul lui Antonioni, dar n-a fost să ne fie în drum.

Am trecut cu bine de Valea Morţii şi ne-am îndreptat spre Lake Sabrina în apropierea căruia intenţionam să şi înnoptăm, în Bishop city. Inconjurat de pădure într-o depresiune a lanţului muntos Sierra Nevada, lacul ne-a întâmpinat cu o răceală neaşteptată, accentuată de senzaţia de pustiu şi straniu şi de imaginea de amurg a vârfurilor muntelui acoperite de zăpada. Dupa ce traversasem "valea" la 50grC, în primele minute ne-a facut bine răcoarea lacului, dar dupa juma' de ora de plimbare pe mal, ne clănţăneau dinţii deja aşa că ne-am grăbit să ne întoarcem în Bishop.

Mai aveam un singur "Natural National Objective" în drum spre coasta de vest, la Pacific şi anume Yosemite National Park. Nu auzisem până atunci de Yosemite Park (şi de atunci doar într-un film cu o tabără de copii care aşteptau nerăbdători excursia în parcul acesta). Situat la 700m înălţime şi fiind oarecum Sierra Nevada Mountin, cuprinde formaţiuni carstice (El Capitano, Catedrala, Vălul Miresei…), vegetaţie şi faună alpină, giganţi copaci sequoia şi chiar cursul unui râu de munte cu obişnuitele căderi de apă, adică foarte frumos dar, cu excepţia sequoia, nimic neobişnuit.

Am plătit taxa de intrare şi parcare, am trecut pe lângă o mică herghelie unde puteam să închiriem cai dacă am fi vrut sa vizitam parcul călare, am luat-o pe malul râului, pe poteci de munte, am ajuns la câteva "view points" special amenajate, am admirat ce era de admirat, ne-am întors după o oră-două destul de mulţumiţi de ce-am văzut; şi am plecat spre Pleasanton să dormim peste noapte. Urma să "vedem" coasta de vest, în principal San Francisco şi Los Angeles, dar nu aşa din fuga calului ca până acum – ne rezervasem câte 2-3 zile pentru fiecare.

-

(pauză de respiraţie şi sfârşitul primei părţi)

---

VIZUALIZĂRI: 3066 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI