A doua capitală a Coreei de Sud, Busan, capitala estivală (1)

TIPĂREȘTE

În sejurul nostru din Coreea, vezi review, am petrecut o zi în Busan.

De ce Busan?

Busan, cunoscut și ca Pusan, este capitala estivală a Coreei, este faimoasă pentru cele șase mari plaje cu nisip fin, pentru apele limpezi, se află puțin la peste 400 kilometri sud de Seul, la circa 75 kilometri pe calea ferată de Singyeongju Station, de unde am plecat și eu, și la aproape 100 kilometri de Gyeongju, unde am locuit.

A fost unul dintre cele două orașe sud-coreeane ce nu au fost ocupate de armata nord-coreeană în timpul războiului din Coreea, fiind capitala Coreei de Sud în acea perioadă, devenind, mai apoi, un puternic centru urban. Cu o o populație de peste 3,5 milioane de locuitori și o suprafață de peste 750 de kilometri pătrați, Busan este a doua mare metropolă și cel mai mare oraș port din Coreea de Sud, unul din cele mai aglomerate porturi de marfă din lume.

Pentru sloganul lui care este Dinamic Busan – Orașul de mâine și că la fiecare mâine este un alt Busan. În reprezentarea grafică culorile folosite au o semnificație foarte exactă: roșu reprezintă unitatea coreeană, albastrul simbolizează marea, portocaliul reflectă visele luminoase și speranțele locuitorilor, iar soarele și valul reprezintă o imagine luminoasă pentru acest oraș maritim, dorința tuturor cetățenilor de a dezvolta Busanul.

Pentru plajele și izvoarele sale termale, pentru rezervațiile naturale și evenimentele care au loc în diverse perioade ale anului.

Este străbătut de Nakdong, cel mai mare fluviu din Coreea, are cea mai mare plajă coreeană, plaja Haeundae și cel mai mare centru comercial din lume, Shinsegae Centum City.

De la Mini Hotel 141 până la Terminalul de Autobuze din Gyeongju am mers cu un taxi, în jur de 3000 woni, cursa minimă, apoi cu autobuzul până la Singyeongju Station, în sens invers decât drumul descris în review vezi impresii. De aici, având Korail Pass, am plecat cu un tren KTX, la Busan unde am ajuns în circa 35 de minute, în jurul orei 9:00.

Gara Busan, o stație relativ nouă, dată în folosință la începutul anilor 2000, destul de mare, este o clădire modernă atât ca dotări cât și ca arhitectură. Are o mulțime de automate de bilete, lifturi, scări rulante, PC–uri și distribuitoare automate pentru tot felul de produse. Zonele de așteptare sunt mari, luminoase și confortabile. Așezată într-o zonă a orașului strălucitor luminată devine și ea strălucitoare prin fațada de sticlă curbată, arhitectură deosebită ”sticlă, piatră și oțel” care mi-a plăcut și m-a impresionat mult.

Pentru că nu aveam decât o singură zi de vizitat și știam că distanțele dintre obiectivele turistice sunt foarte mari, am exclus taxiul și am hotărât să apelăm la două tururi cu autobuze City Tour Bus. Am folosit mai întâi Jumbo Bus pentru a vedea două obiective naturale deosebite: parcul Taejongdae și Insulele Oryukdo și apoi Buti Bus, linia roșie și am fost inspirată în alegere. Site-urile folosite: jumbobus.kr/en/%ED%88%AC% ... %BD%94%EC%8A%A4 și citytourbusan.com/en2/02course/02.php

Am ieșit din gară și am mers la stația de autobuze turistice din imediata ei vecinătate. Am cumpărat bilete pentru autobuzul turistic al liniei Jumbo Bus, Busan City Tour, (cost bilet 15.000 woni, turiștii sosiți cu trenul cu Korail Pass plătind doar 12.000 de woni, arătând biletele), am primit câte o brățară portocalie și am urcat în autobuz pentru unul din circuitele din oraș, la prima oră de plecare, 9:30.

Am traversat Yeongdodaegyo, în traducere Podul mobil, singurul pod mobil din Coreea de Sud și în aproximativ 20 de minute am ajuns la stația Taejongdae, pentru a vedea parcul cu același nume.

Parcul Taejongdae este un parc natural cu copaci veșnic verzi, cu stânci magnifice ce se înfruntă cu marea înspumată, cunoscut coreenilor de peste 1.400 de ani, de când regele Taejong, de la care și-a luat numele, venea aici pentru deconectare și trageri cu arcul. Îmi propusesem un tur al insulei Yeongdo pe care se află parcul cu Trenul Danubi (2.000 woni biletul), dar la început de septembrie, zi de sâmbătă dimineața, trenul nu circula fiind oprit din cauza ploii care se terminase și ea de curând. Am pornit pe jos de la gara închisă și în vreo 45 de minute am ajuns în punctul cel mai sudic al insulei, unde erau și cele mai importante dar și impresionante obiective turistice, impresionante atât prin frumusețea pe care o arată, cât și prin semnificațiile pe care le au. Se merge pe jos circa 2 kilometri urcând ușor pe indicatoarele care arătau distanța până la diferite obiective. Drumul este deosebit, străjuit de falnici pini și alți pomi printre care se vede marea înspumată și frumoasele promontorii, cel mai înalt având peste 250 metri, și stânci!

Tragică mi s-a părut Jasal Baudouin, în traducere Stânca Sinuciderilor, o stâncă de pe care o mulțime de oameni s-au aruncat în apele învolburate ale mării, contracarată însă de statuia Mojasang, în traducere Mama cu Copiii, statuia unei mame cu doi copii în brațe care încearcă să amintească celor care sunt pe cale să-și ia viața de dragostea necondiționată pe care mamele lor o au pentru ei, să-i facă să nu renunțe la viață. Coreenii sunt mândri de ea și spun că după instalarea ei numărul de sinucideri a scăzut semnificativ. Se află în fața Observatorului, în renovare.

Am plecat apoi pe indicator la următorul obiectiv, Farul Yeongdo, cel mai vizitat.

Am admirat și pozat câteva statui, am văzut zona dedicată oamenilor mării numită Hall of Fame cu o ancoră în mijloc și am coborât la alt punct de interes deosebit, Farul Yeongdo, poză iconică pentru Busan. Albul Far de formă cilindrică este de 35 de metri înălțime și fascicolul poate fi văzut de la aproximativ 40 de kilometri. În interiorul construcției se mai află o galerie de artă, nelipsita librărie și nelipsita cafenea, dar și Muzeul de Istorie a Naturii care se merita văzut, veșnica problemă, timpul… În zilele cu cer senin de aici se poate vedea Insula Tsushima din Japonia. Revedeam astfel Japonia!! O imagine foarte frumoasă este cea a farului alb proiectat pe fundalul albastru al mării. Marea în acea zi de dimineață era agitată și întunecată…...

Tot aici se află și Mangbuseok, în traducere Stânca Așteptând Soțul, Stânca Soției Credincioase, deosebită prin legenda ei. Un apropiat al unui rege Silla a plecat în Japonia cu mai multe misiuni antijaponeze, foarte periculoase, din care nu s-a mai întors. Soția credincioasă l-a așteptat pe un deal de unde, pe vreme senină, se poate vedea până în Japonia. El nu s-a mai întors, iar ea s-a transformat în stâncă.

Interesantă este interpretarea pe care o dau coreenii acestei transformări: poate fi devotamentul care transcende timpul, sau pot fi resentimente și nemulțumire pentru soțul care nu reușește să se întoarcă. Fenomenul poate fi interpretat și ca determinarea de a depăși mortalitatea umană, de a găsi nemurirea, sau poate doar o evadare din asuprirea socială și condiția femeii coreene.

Ne-am întors pe același drum, am început apoi coborârea și după circa 30 de minute eram în gara în care trenurile Danubi staționaseră… Am mers la stație, brățara portocalie, legitimație de călătorie pe linia Jumbo Bus, fiind la vedere, am urcat în autobuz și am continuat turul. În stație sunt afișați timpii de plecare ai autobuzului.

Am trecut peste Podul Harbor, un pod lung de peste 5,5 kilometri, unul din cele mai mari și mai frumoase din Coreea, finalizat în anul 2014, ce leagă portul Busan de una din insulele aflate în vecinătate. Și el este o îmbinare de tehnologie înaltă cu artă modernă: podul este susținut de cabluri de suspensie iluminate cu LED–uri care pot produce un număr imens de nuanțe de toate culorile. Instalația de iluminat este programată să-și schimbe culorile la fiecare 20 de secunde, oferind un spectacol deosebit, o experiență unică pentru călătorii care trec peste pod sau pe sub pod. Și acum, când povestesc, regret ca nu am reușit să trec și pe sub el, bineînțeles pe apă dar, timpul, veșnică problemă…

După 10 – 15 minute de mers cu autobuzul, sunt distanțe mari, am ajuns la Stația Oryukdo pentru a vizita altă zonă naturală deosebită.

Oryukdo, în traducere Cinci sau Șase Insule, cinci insule în timpul fluxului, șase în perioada refluxului, insule formate numai din piatră, declarate monument al Busanului, arată foarte spectaculos în marea albastră. Pentru a putea fi admirate mai bine a fost construit Oryukdo Skywalk, Observatorul Plimbare spre Cer, în formă de “U”, din sticlă pe suporți de oțel. Accesul pe platforma de sticlă a observatorului este liber dar se face în limita a treizeci de turiști. Ne-am încălțat cu papuci, am așteptat să mai plece câțiva turiști și am pășit pe podeaua de sticlă, transparența ei permițându-mi să admir apele învolburate ale mării. Aici este locul unde se consideră a fi punctul de divizare între Marea de Est și Marea de Sud, și a început să funcționeze din octombrie 2013. Vremea fiind înnourată nu am reușit să văd aceiași insulă japoneză Tsushima.

Am coborât de la platformă, am mers puțin prin împrejurimi, am și urcat la un alt punct de belvedere, am mai pozat și am mai privit câte ceva, apoi am revenit la stația autobuzelor turistice pentru a merge la Stația Yonghoman Sightseeing Boat Terminal, locul de unde se fac plimbări pe mare și transferuri la Liniile turistice roșu și verde.

Deplasarea a durat circa 10 minute, am coborât și de aici traversând am mers la stația altui autobuz turistic Buti Bus, Busan City Tour, se vede semnul stației, Linia roșie, tarif 5.000 woni de persoană pentru cei care fac transfer de la alte linii și am primit o nouă legitimație de călătorie, brățară roșie, iar după 7 – 8 minute am ajuns la plaja Gwangalli.

Plaja Gwangalli o plajă mare de circa 1,5 kilometri lungime cu o suprafață de aproape 9 hectare este renumită pentru nisipul fin și apa foarte curată ca urmare a unui program de curățare a ei. Oferă multe distracții, închirieri de yachturi, practicarea sporturilor nautice, schi, jet ski, windsurfing, diferite concerte pe scena special amenajată pe plajă. … În zonă se află un muzeu, săli pentru piese de teatru și filme, o galerie de artă, dar și multe și faimoase magazine de modă, branduri coreene și din toată lumea.

De pe plajă se poate vedea în toată măreția lui Podul Gwangan cunoscut și ca Podul de Diamant, lung de 7,5 kilometri peste care am trecut mai târziu. Privindu-l și pozându-l încercam să mi-l imaginez noaptea iluminat de mii de LED-uri. Aș fi dorit să pot rămâne pe plajă până la ora 20:00 când avea loc primul spectacol de muzică și lumini.

Pentru a nu plictisi și pentru a putea posta cât mai multe poze din Busan, sunt și eu de părere că o poză spune cât o sută de cuvinte, mă opresc aici și voi continua povestea în alt review.

Eu am vizitat Busanul într-o singură zi venind din Gyeongju. Dacă nu aveți timp este bine și așa, pentru că îți faci o părere destul de consistentă despre acest oraș. Cel mai bine ar fi o cazare de o noapte în Busan, cu vizitarea tot cu autobuzul turistic, în turul de noapte a acestuia. Despre circuitul de noapte al Busanului, se spune că este fascinant. În oraș sunt iluminate artistic cu LED-uri o mulțime de clădiri, nu numai cele două poduri despre care am vorbit. Eu am văzut una singură, Gara Busan.

Voi continua cu plăcere! …...

---

VIZUALIZĂRI: 2933 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI