Zburând prin Budapesta!

TIPĂREȘTE

Salutări iubitori de drumeții!

Aveam în plan să dăm o fuga până la Budapesta, dar între noi fie vorba, nu am luat niciodată ideea asta în serios. Însă, după ce am simțit aroma magică a Istanbulului, când am ajuns acasă am realizat că ni se face iarăși dor de ducă. Așa că am zis: „Hai, că acum e momentul să profităm!”

Iar când toată lumea se înghesuie pe litoral, noi ne dăm frâu liber în direcția opusă! Da, vă spun sincer, nici măcar plajele cu nisip fin și apusurile romantice nu ne-au putut ține departe de dorința noastră de a pune bagajele în portbagaj și de a o lua pe șosea spre Budapesta.

Planurile noastre au fost puse în mișcare, și nu doar în mintea noastră ci și în căutările noastre pe Google. De aici a început jocul cu tastatura și mouse-ul, în căutarea informațiilor despre Budapesta și cum să facem din această escapadă o adevărată distracție în familie. Evident ca mi-am făcut o nouă hartă supraestimată cu ceea ce am fi vrut să vedem în Budapesta, dar mai bine să fie, decât invers, nu?

Airbnb-ul a fost ales să fie din nou partenerul nostru pentru cazare, deoarece ne-am obișnuit cu procedurile și de cele mai multe ori găsim ce ne dorim (bucătărie, self-chekin, parcare etc) fără costuri prea mari. Acum, dacă tot veni vorba de bani, trebuie să recunosc că portofelul nostru în ultima perioada a suferit o mică și nesemnificativă avarie dar reparabilă zicem noi ????

Dar cine crede că trebuie să fii un expert financiar pentru a crea amintiri de neuitat? Poate doar contabilul nostru de familie, adică Camy, dar cine o ia în serios când vine vorba de vizitat lumea asta mare și frumoasa?

Revenind la cazare am ales o locație care ne-a costat aproximativ 1700 de lei pentru 5 nopți. Evident, poți să găsești variante mai ieftine, dar am fost hotărâți să ne asigurăm că avem un loc unde să ne parcăm mașina fără prea multe bătăi de cap. Și, surprinzător sau nu, ne-am dat seama mai târziu că am făcut o alegere înțeleaptă.

În jur de 2-3 minute pe jos ne despărțeau de marketuri, iar pentru fast-food lovers, McDonald’s-ul este doar 5 minute de mers pe jos. Foarte util pentru micul dejun!

Și pentru cei care preferă să se bucure de atmosfera locală și de terase, nici nu trebuie să cauți prea mult. Piețele pline de viață și localurile cu terase ne-au așteptat la fiecare colț de stradă. Fiecare pas pe care îl făceam aducea cu sine o nouă oportunitate de a descoperi o mică parte din viața vibrantă a orașului.

Așa că, dacă ne întrebi, pentru noi a fost mai mult decât bine ca am ales această cazare.

Și așa, cu destinația setată pe Waze și voința puternică de a face față provocărilor de drum, am luat-o pe drumul spre Budapesta.

Despre drumul până la Vama Nădlac mai bine nu povestim pentru că știți cu toții cum sunt drumurile și șoferii din România. Am trecut granița foarte repede asta mulțumită și orei matinale la care am ajuns și ne-am trezit în Ungaria.

Dar nu te poți numi cu adevărat turist într-o țară străină până nu ai încercat să folosești toaletele publice de acolo, mai ales cele de pe autostradă, nu-i așa? Ha... nu recomandăm! Mai ales pe cele din apropierea graniței. Am plecat imediat, nu ai cum să intri în așa ceva decât dacă vrei sa faci hepatită. Am plecat cu o lecție învățată de acolo – toaletele publice pot fi surprinzătoare în multe feluri, și nu întotdeauna în mod plăcut indiferent unde te afli.

Cu inimile pline de anticipație și stomacurile înfometate, ne-am apropiat de intrarea în Budapesta. Așteptam cu sufletul la gură să ne întâmpine aglomerația tipică orașelor mari, dar, cu surprindere, nu am avut parte de nimic asemănător. Budapesta nu avea de gând să se conformeze cu așteptările noastre obișnuite. Circulația autoturismelor era fluidă, iar în majoritatea cazurilor, benzi speciale pentru transportul în comun își croiau drum prin trafic, făcându-l atât de atractiv încât mulți oameni probabil aleg această opțiune rapidă.

Ajungând în oraș dimineață, am realizat că check-in-ul la cazare avea să se întâmple abia după ora 14:00. Ce-i de făcut? Bine, ați ghicit, ne-am dat întâlnire cu prietenul copiilor, McDonald’s. Într-un moment de plictiseală și senzație că timpul se scurge prea încet, am început să căutam un loc de parcare din apropierea unui Mc. Dar să fim sinceri, parcările în Budapesta par să fie mai căutate decât o comoară ascunsă. În mod miraculos, am dat peste un loc de parcare tocmai când cel care îl ocupase înainte pleca. Am parcat, în imediata apropiere era și un aparat unde puteai plăti doar cu monezi și maxim trei ore de parcare doar ca noi am ales sa plătim prin aplicația Tpark fără sa mai fim nevoiți sa căutăm sa schimbam bani. Pe tot parcursul călătoriei noastre am plătit în mare parte doar cu cardul Revolut.

Cred ca aproximativ 30 de min a durat până am luat micul dejun, timp suficient să ne blocheze roata de la mașină. Da! Și cu parcarea plătită și cu roata blocată! Se poate. Oarecum enervați și cu o brumă de nervozitate am încercat să sun la numărul pe care l-am găsit în pliantul lipit pe geam. Eh … de unde… răspunde un robot care troncăne doar în limba maghiară, nici o obțiune pentru altă limbă.

Noroc că am dat peste un localnic înțelegător care părea să stăpânească puțin limba engleză. Asta a fost oarecum ca și când am găsit un prieten într-un moment de disperare. Am realizat apoi că până și pentru un localnic este greu să se descurce la acel nr. de telefon. Până la urmă a reușit să se înțeleagă cu ei și evident ca i-am mulțumit foarte mult. În scurt timp au ajuns și cei care o blocase, am plătit o amenda de 11 000 de Forinți (aproximativ. 150 de lei), ne-au explicat arătându-ne o pancarda pe care scria în ungurește că parcarea se face doar cu acordul angajaților instituției din apropiere. Aia e, la oboseala pe care o aveam în noi am omis să mai stăm să traducem toate înscrisurile. Vina noastră evident.

Dar, odată ce roata a fost deblocată, am răsuflat ușurați și am continuat aventura noastră. Că nu cumva să credeți că o astfel de situație avea să ne strice buna dispoziție! Cu zâmbete pe fețe și priviri pline de curiozitate, am pornit în explorarea Budapestei. Deși ne-am încurcat în capcanele parcărilor, am decis să nu lăsăm asta să ne afecteze prea mult și să ne bucurăm din plin de fiecare moment din acest oraș fascinant. Până la urmă, așa cum spunem mereu, o vacanță fără câteva răsturnări de situație nu e tocmai o vacanță reușită, nu-i așa?

Și pentru că mai aveam ceva timp liber de „omorât” , am decis să ne aventurăm în căutarea unui parc în apropiere. Norocul părea să ne surâdă de data aceasta, am avut parte de o experiență mai fericită cu privire la parcarea mașinii. Parcul în sine era prevăzut cu o parcare subterană extrem de generoasă, care părea să fie fix ce aveam nevoie pentru a ne elibera mintea de griji și pentru a ne bucura de timpul nostru liber într-un mod relaxant.

Ce norocoși am fost că am dat peste cel mai impresionant loc de joacă din Budapesta!

Această comoară pentru cei mici este situată în Parcul VÁROSLIGET și este pur și simplu o minune de dimensiuni mari. Locul de joacă acoperă o suprafață de aproximativ 13000 de metri pătrați și a fost creat pentru a satisface toate nevoile de joacă ale copiilor indiferent de vârstă. Și da, este gratis!

Aici, există cu adevărat o varietate incredibilă de activități. Dealuri de cățărat, trambuline, tuneluri, tiroliene și leagăne sunt doar câteva dintre opțiunile disponibile. Dar partea cu adevărat fascinantă a fost zona de joacă cu apă și nisip, care era traversată de un râu micuț în care copiii se puteau bucura de momente de distracție. Râul este prevazut cu baraje și dispozitivele de umidificare care ii fac pe copii sa interacționeze într-un mod inedit și distractiv. Aici copii se pot juca și experimenta senzații noi jucându-se efectiv în băltoacă. Foarte tare!

Chiar și copiii mai mari și adolescenții au parte de provocări și aventuri în acest parc. Existau plase de cățărat, un balon imens în care puteau urca, perete de cățărat, piste de skateboard și spații pentru patinaj cu role. În plus, terenuri de tenis de câmp, mese te tenis de picior, mese de tenis de masa, terenuri de baschet și fotbal …

Totul în acest loc minunat a fost gândit cu atenție, și nu doar de către specialiști. Copiii înșiși au avut o voce importantă în planificarea acestui paradis de joacă … Psihologi, arhitecți peisagiști și profesori au contribuit, de asemenea, la crearea unui spațiu care să încurajeze creativitatea, interacțiunea și joaca într-un mod care să le ofere copiilor amintiri frumoase și experiențe educaționale. Nota 10 Budapesta!

După ce am petrecut un timp bine meritat în mijlocul distracției și a jocurilor, a venit momentul să ne îndreptăm către cazare. Am lăsat în urmă acea oază de amuzament și ne-am îndreptat spre locul unde ne aștepta confortul și relaxarea. Odată ajunși acolo, ne-am dat seama că intrarea în curte se făcea printr-un tunel în care aveai doar 2 cm în stânga și 2 cm în dreapta ca să intri cu mașina. Și cum intrai dintr-o străduță îngustă cu sens unic, evident că nu aveai cum să intri din prima, trebuia cel puțin două manevre ca să te poziționezi cât de cât bine.

A fost precum o probă de echilibristică, cu privirea atentă la oglinzile retrovizoare și cu sufletul la gură, sperând că nu vom lăsa „amintiri” prea evidente pe zidurile curții.

În cele cinci zile petrecute acolo, Camy a reușit performanța să atingă poarta de intrare doar o singură dată – dar, într-un fel, asta a devenit o parte a amintirilor noastre din Budapesta. Fiecare călătorie vine cu momente unice, iar aceasta a fost cu siguranță unul dintre ele.

Parcă și acum văd scena în mintea mea: Camy stând în mașină cu geamul lăsat mai mult bodogănind, Amelia plângând în scaunul ei, Edy repetând continuu cuvinte care sa o enerveze pe maică-sa, eu în fața mașinii încercând să dau indicații, iar în spatele nostru o altă mașină nerăbdătoare care încerca să treacă mai departe. O combinare de emoții – de la nervozitate și teamă că vom zgâria mașina, până la o ciudată stare de amuzament și mândrie pentru că am reușit să trecem prin acea încercare cu brio.

În ciuda situației tensionate, acum putem privi înapoi și râde de acele clipe.

Și în timp ce ne gândeam la asta, ne-am amintit și de Istanbul, unde într-una dintre zile, am găsit mașină zgâriată. Altă amintire, nu?

După inspecția vizuală a apartamentului, ne-am dat seama că era exact așa cum ne imaginaserăm – spațioas, curat și, în general, bine echipat cu toate electrocasnicele necesare pentru a ne face șederea cât mai confortabilă în cele cinci zile. Evident că erau și lipsuri (sare, piper, oale, prosoape/șervețele de bucătărie etc) da ce să-i face nenică, nu le poți avea pe toate, ne gospodărim noi cumva.

Este mereu o bucurie să ajungi într-un loc de cazare care corespunde așteptărilor tale. Fiecare dintre noi poate să-și imagineze un „acasa temporar” în timpul călătoriilor, iar când găsim acest confort și utilități suficiente, ne simțim cu adevărat norocoși.

După o pauză bine meritată de odihnă în seara aceea, ne-am hotărât să explorăm malurile Dunării și să vedem Podul cu Lanțuri. Ceea ce am descoperit a fost cu adevărat interesant și plin de viață. Pare că acest pod are o atracție specială asupra tinerilor, deoarece am văzut mulți dintre ei urcându-se pe dalele de fier. Unii mai greu alții mai ușor ???? Vezi clipul. Au venit aici să se bucure de momente relaxante în aer liber, servind o bucată de pizza, un pahar de vin sau bere, și evident să se bucure de priveliștea fermecătoare a Dunării în lumina serii. Deosebită atmosfera!

În prima seară, somnul a venit peste noi ca o dulce îmbrățișare. După o zi plină de aventuri și explorări, când ne-am întins pe paturi confortabile, ne-am simțit ca niște prunci în brațele liniștite ale somnului. Epuizați de excursii și plimbări, ne-am lăsat purtați în lumea viselor fără niciun efort.

Somnul odihnitor ne-a dat puterea și energia necesare pentru a continua să explorăm și să ne bucurăm de fiecare moment al călătoriei noastre în Budapesta.

A doua zi, ne-am aventurat într-o nouă experiență, de data aceasta la AquaWorld, un parc de distracții acvatic. Intrarea pentru doi adulți și un copil a fost în jur de 250 de lei. Ziua petrecută acolo a fost cu adevărat fascinantă, iar Edy, cu siguranță, a fost extrem de entuziasmat. Parcul a oferit o gamă largă de tobogane și atracții, transformând ziua într-o aventură palpitantă.

În special Edy a fost în extaz, bucurându-se de fiecare moment petrecut în apă ca o broască veritabilă.

Totuși, am fost puțin surprinși când am observat că oamenii puteau să aducă cu ei mâncare și băuturi de acasă. Am văzut chiar persoane care intrau cu lazi frigorifice pline cu de toate. Făcând o comoparație cu o plajă privată din Istanbul unde nu am avut voie nici măcar cu biscuiții Ameliei, aici era fix invers.

Bazinele în marea lor majoritate aveau apa undeva la 32 de grade ceea ce era chiar foarte plăcut. Am avut posibilitatea să ne bucurăm de piscine de diverse tipuri, inclusiv una cu valuri și cele special concepute pentru copii mici. Deși am observat că arhitectura parcului a suferit puțin în urma trecerii timpului, frumusețea și diversitatea facilităților au compensat cu prisosință acest aspect.

A treia zi o aveam rezervată revederii cu nănunții Ameliei: Laurențiu, Andreea și Hannah. Au avut și ei parte de peripețiile lor în drum spre Budapesta, un drum care în mod normal ar fi durat 2-3 ore s-a transformat în 7-8 ore datorită traficului. Ei locuiesc în Vienna și teoretic drumul ar fi trebuit sa fie unul foarte ușor.

Dulce revedere și apoi plimbare prin Budapesta de data aceasta cu un as în mânecă, întrucât Laurențiu știe sa vorbească maghiara și cunoaște Budapesta foarte bine. Ne-am dat cu roata, am jucat fotbal, ne-am plimbat și am petrecut o seara minunată. Ne-am amuzat teribil de curiozitatea Ameliei când ne apropiam de câte o statuie.

A patra zi ne-a adus o altă experiență memorabilă, în mare parte petrecută la Trenulețul Copiilor. Călătoria a fost foarte interesantă și amuzantă, deși nu mai reținem exact cât a costat, știm că a fost destul de accesibil ca și costuri. Cred că în jur de 70 de lei toți trei (dus-întors) Ceea ce ne-a surprins plăcut a fost faptul că, în contrast cu practica noastră de a merge cu trenul „cu Nașu” , aici se merge „cu Finu” :)) )

Controlorii de bilete erau chiar copii mici, ceea ce a adăugat un farmec aparte călătoriei. Imaginați-vă acești copii care fac treaba de controlori de bilete, într-un mod cât se poate de serios aducând zâmbete pe fețele călătorilor de toate vârstele.

De asemenea, în fiecare stație unde trenulețul oprea, copii îmbrăcați în uniforme de controlori ne așteptau cu bucurie și entuziasm, salutându-ne într-un mod milităresc, cu mâna la chipiu.

Atmosfera jovială și prietenoasă a acestor copii a creat un cadru plin de căldură și bună dispoziție în timpul călătoriei noastre cu trenulețul.

Această atenție la detalii și modul în care fiecare aspect al călătoriei este transformat într-un moment de joc și bucurie arată cu adevărat dragostea și modul profesionist de a trata turiștii. Un mod minunat de a ne face să ne simțim bineveniți și de a ne arăta o altă fațetă a spiritului comunității locale.

Într-adevăr, pe parcursul călătoriei, mai ales dacă alegi să faci traseul fără staționare dus-întors, poate apărea un sentiment de plictiseală. Cu toate acestea, există întotdeauna posibilitatea de a transforma chiar și aceste momente în oportunități de explorare și descoperire.

În timpul călătoriei cu trenulețul, există posibilitatea de a opri în diferitele stații și pentru a continua explorarea pe jos. Noi datorită faptului ca am prins o zi mohorâtă și chiar și cu ploaie am preferat sa nu ne aventurăm cu copii prin pădure. Aici puteți găsi o hartă a traseului cu trenulețul. Poate cu altă ocazie o să profităm mai mult de ea.

După o plimbare minunată, a venit momentul să ne luăm la revedere de la Nănuți. Cu suflete încărcate de amintiri frumoase și cu inimile calde de bucurie, ne-am îndreptat fiecare către destinația noastră: ei către Viena, iar noi către cazarea noastră.

Am făcut schimb de pamperși în parcare, ca să avem amintire și by by :)) Să ne vedem sănătoși!

Astfel, ne-am despărțit cu promisiunea că vom păstra amintirile acestei călătorii în sufletele noastre. Chiar și atunci când drumurile noastre se despart, știm că aceste momente de conectare și bucurie rămân parte din experiențele noastre de neuitat.

Noua ne-a mai rămas timp și pentru o scurta vizita pe Insula Margareta. Practic un parc imens pe care nu am reușit să-l vedem decât un sfert din el pentru ca eram foarte obosiți. Aici cred că se poate rezerva o zi întreagă mai ales dacă aveți norocul să prindeți concerte etc.

A cincea zi ne-am gândit sa o rezervăm pentru Zoo. Unde ne aștepta o veche provocare … parcarea. Fiind o zona foarte vizitată locurile de parcare erau limitate. În zona nu exista parcare amenajată ci doar parcări pe strada. Destul de multe mașini parcate, câteva zeci poate… am dat roată de vreo câteva ori până am găsit un loc liber. În timp ce ne pregăteam să coborâm am observat o mașină utilitară și am recunoscut-o ca fiind a firmei care se ocupa cu blocarea roților. Oprise undeva în apropierea noastră și aștepta, cobor din mașină și îl întreb pe șoferul ei dacă este ok sa parchez acolo iar pe el îl bușește râsul … Practic aștepta să plecăm ca apoi sa ne blocheze din nou mașină. Ah… cât pot fi de răutăcioși, am zis! Am căutat un loc mai departe dar de aceasta data sigur și ne-am dus la Zoo.

Eu nu sunt chiar un mare fan al grădinilor zoologice, pentru că majoritatea celor pe care le-am vizitat în România par să semene destul de mult cu niște lagăre pentru animale. Dar, surprinzător, ceea ce am experimentat în Budapesta a fost cu totul altceva!

Unul dintre primele lucruri care mi-au atras atenția a fost faptul că această grădină zoologică era mult mai mult decât o simplă zonă de privit animale. Aveai posibilitatea să faci o mulțime de activități diverse. Edy a avut parte din nou de plimbări cu trenulețul … Iar asta a fost doar începutul.

Zonele de joacă pentru copii erau răspândite peste tot și erau destul de captivante cu tiroliniene etc. Aveai senzația că în fiecare colț se ascunde o nouă surpriză. De asemenea, erau foarte multe restaurante unde puteai mânca sau servi o înghețată sau ceva de băut rece.

Era chiar și o ferma micuța unde copii puteau experimenta viață la țară făcând tot felul de activități gen spartul lemnelor etc. Tot acolo erau locuri în care copii se puteau juca cu animale domestice. Chiar mi-a plăcut că se puteau face multe activități. Nu am reușit sa vizităm și grădina Botanică.

La plecare nu aveam cum să nu observăm că multe mașini aveau roțile blocate iar cei care se ocupau cu asta practic stăteau acolo toată ziua. Nu nu, ei nu fac prevenție ei te lasă să greșești uitându-se la tine după colț. Ca apoi să poată să te amendeze.

Așa că mare grijă unde parcați în Budapesta! Mai bine ridici peria de pe jos din Istanbul! Ieși mai ieftin ???? (cei care au citit peripețiile noastre din Istanbul știu la ce mă refer)

După vizita captivantă la Zoo, ne-am bucurat de ultimele momente petrecute în acest oraș fascinant. Am ales să ne plimbăm prin străzile lui și să ne bucurăm de câteva mici bucurii culinare.

Dacă ajungeți pe aceste meleaguri, nu ratați ocazia să gustați un kürtőskalács pentru ca este un deliciu. Aici am mâncat noi și recomandam, Molnár' s kürtőskalács.

Și, desigur, nu puteam să trecem pe lângă faptul că am gustat una dintre cele mai bune înghețate artizanale din oraș, Gelarto Rosa. Să vă spun sincer, această încheiere dulce a călătoriei noastre în Budapesta a fost cu adevărat delicioasă și ne-a adus un zâmbet pe buze, mai ales Ameliei.

În ceea ce privește mâncarea ungurească, trebuie să recunosc că nu am avut prea mult timp să experimentăm în această direcție. Gulașul lor, este asemănător cu o supă consistentă si este binecunoscut și apreciat în cultura lor culinară. În prima zi, pe foame, l-am savurat cu nerăbdare, dar recunosc că nu ne-a priit atât de bine. Într-adevăr, probabil că nu am fost în cea mai bună formă pentru a-l aprecia la adevărata sa valoare fiind obosiți după lungul drum. Aici l-am încercat noi.

În general, experiența noastră în Budapesta a fost una extraordinară. Un oraș cu o frumusețe aparte, străzi curate și o mulțime de atracții interesante, parcuri foarte frumoase. Însă, trebuie să spun că am observat că oamenii sunt un pic mai rezervați și nu tocmai deschiși în interacțiunile cu străinii. În orice caz, aceasta nu a umbrit în niciun fel bucuria noastră de a explora acest oraș minunat și de a adăuga noi amintiri în colecția noastră de călătorii.

Reveniți acasă cu inimile pline de amintiri, privim cu entuziasm către o nouă posibilă destinație. Planurile se conturează, iar emoțiile cresc pe măsură ce ne gândim la aventurile care ne așteaptă. Fiecare călătorie este o fereastră către necunoscut, iar noi suntem hotărâți să deschidem această fereastră din nou și să ne lăsăm purtați într-un alt colț fascinant al lumii.

Ne auzim curând! Drumuri bune!

PS. să nu uit, începe să devină un obicei plăcut când suntem în apropiere de Brașov, să mâncăm la Hanu Paprika din Ozun. Mâncare foarte buna la prețuri rezonabile, așa ca dacă aveți trecere pe acolo nu-l ratați.

---

VIZUALIZĂRI: 6125 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI