Podurile Budapestei si insula Margareta

TIPĂREȘTE

Am amintit intr-o postare anterioara despre podurile Budapestei, pe sub care am trecut in croaziera pe Dunare. In urmatoarele zile petrecute in capitala Ungariei, am avut ocazia sa traversez cateva dintre ele cu masina sau pe jos, admirandu-le arhitectura.

In total sunt 9 poduri care traverseaza cele doua parti ale orasului, insa nu toate sunt„turistice” , cele mai importante fiind situate intre zona Palatului Artelor si insula Margareta.

Descrierea o voi incepe cu cel mai sudic si unul dintre cele mai noi, Podul Rákóczi. Nu este un pod spectaculos, ci mai degraba unul practic, avand loc pentru linii de cale ferata, tramvai, masini, fiind impartit intre pietoni si biciclisti. Construit in perioada 1992-1995, initial s-a numit Ladmanyosi, dupa numele cartierului in care se afla.

Urmatorul este Podul Petofi, construit intre anii 1933-1937 si care initial a purtat numele lui Horthy Miklos. A fost distrus de bombe in 1945, reconstruit intre anii 1950 si 1952, primind atunci numele nou, dupa poetul maghiar Sandor Petofi. Acesta leaga bulevardele de pe partea Pesta cu partea Buda, unde printre altele se afla Universitatea Tehnica. Pe mijlocul podului circula tramvaiele, langa acestea, de o parte si de alta, sunt cate 2 benzi pentru circulatia rutiera, iar pe margini, trotuarele pentru pietoni.

Unul dintre podurile cele mai frumoase ale Budapestei, pe care l-am strabatut ca pietoni este Podul Libertatii. Acesta este si unul dintre cele mai vechi, construit intre 1894 si 1896, iar la inaugurarea sa a participat insusi imparatul Franz Joseph, care a batut simbolic ultimul nit de argint in capul de pod, pe partea din Pesta. A fost in intregime reconstruit după ce a fost distrus de nazisti in timpul celui de-al doilea razboi mondial, fiind o replica exacta a celui original. Initial a purtat numele impăratului Franz József, ulterior, in perioada comunista acesta fiind redenumit. Cele doua capete ale podului leaga doua zone importante al orasului, Baile si hotelul Gellért cu Hala Centrala si Universitatea Economica.

Arhitectul János Feketeházya conceput podul plecand de la structura unui pod cu lanturi, caruia i-a dat un aspect maiestos, recurgand la cele mai moderne curente ale vremii. Stalpii de fier sunt acoperiti cu tabla, bogat decorata in stil Art Nouveau. Legatura dintre acestia se face prin intermediul cate unui portal arcuit, pe fiecare dintre acestia existand„cocotate” stema Regatului Ungariei si coroana Sf. Stefan. Varfurile inalte ale stalpilor sunt decorate fiecare cu statui de bronz reprezentand o pasare asemanatoare cu soimul, din mitologia maghiara antica, cu aripile intinse pe o minge de aur. Si aceesta are doua benzi si doua sine de tramvai, iar trotuarele pentru pietoni sunt in exteriorul grinzilor podului. Una dintre casutele construite pentru a colecta taxa de pod din partea Pesta, este transformata in muzeu pentru podurile Dunarii din Budapesta.

Podul Elisabeta, pe care l-am traversat de cateva ori cu masina, a fost descris ca fiind una dintre minunile ingineriei arhitecturale ale lumii la momentul inaugurarii, respectiv anul 1903. Este cel mai mare pod cu lanturi care nu e sprijinit pe stalpi in albia raului, poate si datorita faptului ca este situat in partea cea mai ingusta a Dunarii din Budapesta, cu o latime de numai 290 m. A fost dedicat Reginei Elisabeta si nu i-a fost schimbat numele in perioada comunista, asa cum s-a intamplat cu podul Franz Joseph.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost distrus aproape in intregime, astazi avand o cu totul alta„fata” comparativ cu cea originala. La constructia noului pod s-au folosit fundatiile vechi, bine conservate, nu neaparat din motive istorice cat mai ales financiare.

Daca podul original era construit in stil eclectic flamboyant, cel de astazi este minimalist, renuntandu-se la toate ornamentatiile, fiind un pod zvelt vopsit in alb, suspendat prin cabluri cu sectiunea hexagonala. Incepand cu anul 1973, dupa ce au aparut fisuri in structura acestuia, s-a renuntat la traficul camioanelor si al tramvaielor, astazi fiind dedicat traficului auto, cu cate 3 benzi pe sens si pietonal.

Cel mai vechi pod permanent, peste Dunare, din Budapesta este Podul cu lanturi, care alaturi de Parlament reprezinta un simbol al orasului. Pe cat de frumos este ziua, pe atat de spectaculos e noaptea, generand o priveliste fenomenala cand este iluminat, in special din zona Dealului funicularului de pe Buda.

Ideea construirii acestui pod i-a apartinut contelui István Széchenyi, pentru care conectarea celor doua parti ale orasului, despartite de Dunare, Buda si Pesta, a devenit o urgenta, in decembrie 1820. Primind vestea mortii tatalui sau, contele s-a grabit sa ajunga in Viena, insa calatoria a fost intarziata cu mai multe zile din cauza vremii rele, care ingreuna trecerea peste Dunare. Podul a fost inaugurat in 1849, insa István Széchenyi, nu a fost prezent, ba mai mult, el nu l-a traversat niciodata, fiind internat intr-un spital de boli mintale. Ca majoritatea podurilor, in timpul celui de-al Doilea razboi mondial si acesta a fost aruncat in aer de nazisti, fiind reconstruit si inaugurat la 100 de ani dupa prima inaugurare.

Podul este strajuit la ambele capete de statuile uriase ale„leilor fara limba” . Legenda spune ca sculptorul acestora a uitat sa le ciopleasca limbile si cand cineva i-a atras atentia, artistul s-a sinucis de rusine.

Urmatorul pod permanent construit dupa Podul cu lanturi este Podul Margareta, impartit in doua segmente ce fac intre ele un unghi de 165°, prima latura a unghiului unind intre ele Buda cu insula Margareta, iar cea de-a doua porneste de pe insula ajungand pe celalalt mal al Dunarii, Pesta.

Desi toate podurile Budapestei au fost distruse in cel de-al doilea razboi mondial, Podul Margareta a fost avariat inca din 1944, in urma unei explozii accidentale, iar pentru reconstructie a fost utilizata o mare parte din materialul original recuperat din apa.

Podul Arpad este cel mai lung, avand aproape 1 km lungime, cu pasaje pietonale, piste de biciclete, tramvai si cate 3 benzi pentru circulatia rutiera, pe ambele sensuri. Desi proiectul a fost demarat inca din 1939, a fost finalizat in 1950, iar autoritatile comuniste au decis sa-l numeasca Podul Stalin, revenind la numele initial in 1958.

Podurile Margareta si Arpad delimiteaza insula Margareta, oaza de verdeata a orasului, un fel de Hyde Park, unde copiii pot vizita gradina zoologica, iar parintii se pot relaxa plimbandu-se prin gradina japoneza sau prin cea cu trandafiri ori se pot odihni si asculta muzica ambientala a fantanii monumentale (despre care se spune ca este cea mai mare dintre toate fantanile din Budapesta).

Pe insula sunt interzise mijloacele auto, astfel ca este amenajata cu piste pentru jogging si pentru biciclete, fiind una dintre locatiile principale alese de companiile care organizeaza tururi pe bicicleta in Budapesta.

In Evul Mediu insula se numea Insula Iepurilor si reprezenta un domeniu de vanatoare pentru nobilime. Actualul nume provine de la numele fiicei Regelui Bela al IV-lea, care a jurat ca daca Ungaria reuseste sa supravietuiasca invaziei mongole, fiica sa se va calugari, ceea ce s-a si intamplat.

Partea nordica a insulei este populata de o serie de vestigii, cum ar fi ruinele manastirii dominicane unde a trait fiica Regelui Bela si o capela care se invecineaza cu cel mai vechi baptisteriu din Ungaria, care dateaza din secolul al XV-lea.

Pe insula exista si un frumos Turn de apa, construit in stil arhitectonic Art Nouveau, care furnizeaza apa hotelurilor si restaurantelor de aici.

---

VIZUALIZĂRI: 2875 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI