In Maramures Craciunul de poveste nu este o poveste...

TIPĂREȘTE

Da, Craciunul de poveste in Maramures nu este o poveste, este o realitate.

Provin dintr-o familie conservatoare in care an de an se spunea ca sarbatorile de Craciun se pterec acasa in familie. Dupa ani si ani am hotarat sa experimentez si altceva.

Impreuna cu un grup de prieteni am facut rezervare inca din luna septembrie la o cabana din Maramures.

Am ales cabana Izvorul lui Dragos din Borsa compusa din sase camere si suplimentar un bungalow aflat in aceiasi curte in care mai existau patru locuri de cazare.

Am plecat din Brasov in jurul orei 10.00 pe ruta Sighisoara – Tg. Mures – Bistrita – Nasaud - Moisei – Borsa.

Drumul a fost foarte bun, am aparcurs cei 360 km in aproximativ 6 ore. Am facut pauze foarte mici doar pentru cate o tigara sau cafea.

La intrarea in judetul Maramures exista o poarta maramuresana care te avertizeaza ca vei intra intr-o alta lume.

Am ajuns la cabana in jurul orei 18.00, gazda facuse focul in semineu, iar in bucatarie am gasit lapte, branza, paine si oua (toate de casa).

Grupul nostru a fost compus din 16 persoane, am ocupat intreaga cabana (6 camere), dar si bungalow-ul.

Cabana avea o curte foarte mare, cu gratar, foisor, loc de joaca pentru copii, piscina (functionala vara), iar raul care o strabatea ii dadea un farmec aparte.

Cabana are doar doua bai, dar acest neajuns a fost compensat de faptul ca fiecare coltisor stralucea de curatenie. Bucataria a fost bine dotata si evident foarte curata.

Cabana este situata la poarta de intrare catre rezervatia naturala din Muntii Rodnei.

In ziua de ajun gazda ne-a adus cozonaci, prajituri si paine de casa.

In seara de ajun, la biserica si caminul cultural s-a organizat Viflaimul, adica un teatru popular în care apar personajele biblice ce au legatura cu momentul Nasterii Domnului. S-au cantat colinde, iar in Viseul de Sus dupa ora 22.30 a fost parada cetelor de colindatori (parada Viflaimelor). Costumele celor ce interpreteaza fiecare rol sunt surprinzatoare, frumoase si faurite cu migala. Un rol hotarator in tot acest spectacol il au cei ce poarta pe ei droange (un fel de talangi). Un astfel de costum pe cat este de spectaculos este pe atat de greu de purtat. Poate cantari pana la 85 de kg, iar rolul acestor pesoanaje este de-ai face prin sarituri, de neauzit pe cei ce vestesc nasterea Domnului. Tocmai acest zgomot te face pe tine ca turist sa intri in atmosfera momentului. La finalul defilarii cetelor de colindatori apartinand parohiilor, acestea au cantat impreuna o colinda specfica zonei.

In urmatoarea zi am decis sa mergem in statiunea Borsa Bai, prevazuta pe timpul iernii cu partie de schi, telescaun, telecabina si teleschi.

Am vrut sa vizitam cascada cailor, una din cele mai frumoase cascade din Romania, iar pentru aceasta am luat telescaunul intentionand ca restul traseului sa-l parcurgem pe jos. Din pacate datorita cetei nu am resusit sa parcurgem decat trei sferturi din traseu.

Avand in vedere ca se insera si vizibilitatea era foarte restransa am reusit sa ajungem doar la cota maxima a versantului Piatra Rea (1607m), loc din care urma sa coboram spre cascada aflata la 1300 m. Este posibil ca din cauza cetei sa nu fi fost pe drumul cel bun, deoarece dupa un urcus de 1 ora si jumatate am decis sa ne intoarcem.

A treia zi am hotarat sa facem o plimbare cu Mocanita, ce circula pe ultima cale ferată forestieră activă din Carpaţi.

Statia de plecare este in Viseul de sus, iar pentru a intra in posesia unui bilet trebuie sa faci rezervare pe site-ul cffviseu.ro.

Mocanitele au in componenta lor locomotive cu abur construite prin anii '50, au vagoane romanesti contruite la Resita sau vagoane elvetiene.

Totul este foarte organizat si orientat spre turist. Insotitorul de tren te preia de pe peron, iti arata locul pe care il detii. Vagoanele sunt incalzite de sobite in care insotitorul de tren arunca din cand in cand cate un lemn.

Controlorul de bilete iti ofera detalii despre traseu si te imbiie sa servesti un pahar de horinca sau de afinata.

Traseul este de 23 km, exista si pauze in care esti servit cu gogosi, cafea, ceai, ciocolata calda.

Capatul traseului este la statia Paltin, unde am fost asteptati cu focuri aprinse (pentru a ne incalzi), de o formatie de muzica populara ce a interpretat cantece maramuresene, dar si cu gratare incinse pe care sfaraiau micii si bucatile de carne.

Pauza de la Paltin dureaza in jur de 2 ore, dupa care mocanita isi reia traseul in sens invers.

Am incercat sa spicuiesc doar cateva aspecte din momentele petrecute in Maramures. Am vrut de fapt sa accentuiez faptul ca peste tot am vazut oameni ospitalieri, la dispozitia turistilor si cu respect fata de notiunea de turism.

---

VIZUALIZĂRI: 2313 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI