Bistrița - orașul mult lăudat

TIPĂREȘTE

Despre orașul Bistrița, foștii mei colegi de facultate, născuți pe aceste meleaguri, tare îl mai lăudau și ce frumos vorbeau despre el!

Și cum excursia din vara trecută efectuată cu Asociația Pensionarilor din Ploiești, pe lângă visul meu de a vedea Palatul Culturii din Tg. Mure, cuprindea în program și orașul Bistrița, bucuria a fost cu atât mai mare.

După ce autocarul a trecut de Cluj și după o pauză binemeritată, traversăm depresiunea străbătută de râul Bistrița, depresiune înconjurată de dealuri înverzite și bătute de soare și ajungem în orașul cel mult lăudat, care și-a luat numele de la râul Bistrița.

La intrarea în oraș, un bener spune că Bistrița este ”Orașul Imnului Național”, Andrei Mureșanu, (uneori Mureșeanu), a fost născut aici în anul 1816, dar și ”Orașul merelor”, zona fiind propice pentru cultura acestui delicios fruct.

Ghida noastră însoțitoare ne spune că așezarea este menționată într-un document din 1241 ca fiind distrusă de mongoli în goana lor după noi teritorii. În acele documente figura ca un târg, deci o așezare importantă care, la a doua invazie a mongolilor a rezistat mai bine, distrugerile fiind mai mici.

Târziu, i se acordă statutul de oraș liber și se alătură celorlalte orașe, înconjurate cu sisteme de apărare, precum Sibiu, Brașov, Sighișoara, Mediaș, Sebeș și Cluj.

Cetatea cu două rânduri de fortificații avea șanț de apărare, unde cu timpul s-a dezvoltat un centru economic, formându-se așa zisa Piață Centrală. De aici porneau mici străduțe spre turnurile de apărare, străduțe rămase și azi, ca niște pasaje, numărul lor, fiind în jur de aprox. 20

Am traversat aceste străduțe cu piciorul, le-am admirat și m-am lămurit de ce colegii mei vorbeau atât de frumos de orașul lor, Bistrița!

În plimbarea de după-amiază am căutat în mod special Colegiul Național Liviu Rebreanu, o clădire extraordinar de frumoasă. cu o arhitectură deosebită, impozantă, dar cu porțile închise, așa că nu am putut decât a o admira și fotografia prin gard.

A doua zi, facem un scurt tur de oraș cu piciorul și ajungem în Piața Centrală unde se află Biserica Evanghelică ce datează din sec XIV-XVI, construită ca parohie cu hramul Sf. Nicolae în forma unei bazilici cu trei nave și două turnuri pe fațada sa de vest. Cu timpul biserica a necesitat o serie de renovări, turnurile au fost demolate și înlocuite cu actualul turn, prin anii 1500.

Mai târziu, arhitectul italian Petrus di Lugano renovează edificiul după moda timpului și după cerințele cultului evanghelic.

Biserica am găsit-o închisă, dar surpriza mare a fost o frumoasă expunere a unui tânăr artist plastic, Darius Hulea, din Alba Iulia, lucrări din vergele de fier, montate chiar în fața bisericii. A fost surpriza excursiei noastre, despre care voi vorbi în alt review.

Mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 1295 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI