Un loc special. Ganvie sau Veneția Africii

TIPĂREȘTE

Citatul zilei: "Nu trebuie să fii bogat pentru a călători bine" – Eugene Fodor

Astăzi o să vă povestesc despre locul care m-a impresionat cel mai mult în acest sejur de prin Africa de vest și anume satul Ganvie, sat construit pe ape...

Ganvie nu este un sat obișnuit, este un sat construit preponderent pe apă. Cu toate că nu este unicul din Africa este cel mai mare și probabil tocmai de aceea este cunoscut și ca Veneția Africii.

Dar să începem cu începutul! Dimineața am plecat din orășelul istoric Abomay și drumul nostru a continuat spre Cotonou. După aproximativ trei ore de condus și vreo 100 de kilometri parcurși am ajuns în Cotonou supranumit capitala comercială a țării. Cu toate că este cel mai mare oraș din Benin nu este și capitala administrativă aceasta fiind Porto Novo.

Undeva la periferia orașului am ales să merg să vizitez satul pe ape Ganvie. Cu toate că era o excursie destul de scumpă am ținut neapărat să merg și aici, mai ales că mi-a fost recomandat călduros de Ciprian E. primul român ce a vizitat toate țările de pe pământ.

Am parcat mașina în port chiar lângă o piață de pește. Aici comercianții din Ganvie își vând produsele pescuite, aceasta fiind principala îndeletnicire a membrilor acestei comunități. Aici ne aștepta Leonard un ghid dintre localnici. Barca plus taxa de acces a fost 30000 CFA, adică aproape 50 usd o suma destul de ridicată în special pentru Africa, dar nu am regretat vreun pic. Pentru ghid am mai dat cât m-a lăsat inima adică încă 3000 CFA!

În port era o atmosferă efervescentă, multe vase atât comerciale cât și cu turiști, mulți comercianți gălăgioși. M-au frapat în special femeile îmbrăcate în rochii multicolore multe dintre ele asemănătoare cu cele din perioada colonială.

Suiți în barcă am purces la drum. Astfel am putut admira pescarii care marea majoritate, cu instrumente rudimentare, se chinuiau să-și asigure traiul de zi cu zi.

Leonard, ghidul localnic, a început să-mi povestească istoria acestui sat. Istoria acestui sat a început în perioada sclaviei. Satul Ganvie a fost construit cu 400 de ani în urmă în mijlocul lacului Nokoue. Ei bine pe vremuri oamenii din tribul local Tofinu erau disperați să scape de soldații regatelor Fon și Dahomay (pe care abia ce l-am vizitat), care capturau oameni și apoi îi vindeau ca sclavi comercianților portughezi. Astfel strămoșii locuitorilor de azi au fugit pe lacul de care se temeau foarte tare soldații, care credeau că un demon fioros trăia sub suprafața lui. Știind că nu vor fi urmăriți pe ape, cei din tribul Tofinu a ales să-și construiască casele pe piloni undeva în mijlocul apei.

Numele satului aduce un omagiu acestei istorii, Ganvié înseamnă „am supraviețuit” în limba locală. În ciuda faptului că nu mai erau amenințați, oamenii au continuat să locuiască în casele lor din lac. De-a lungul secolelor, Ganvié a crescut dincolo de orice recunoaștere și așteptare.

Astăzi, în sat locuiesc aproximativ 30.000 de oameni - ei sunt cunoscuți sub denumirea de „watermans” sau oamenii apelor. Un fel de omul din Atlantis dacă vă mai aduceți aminte de filmul cu Patrick Duffy! .

Trăim din pescuit, mi-a spus Leonard. Ne-am stabilit aici pentru a scăpa de sclavie. Ne câștigăm existența pescuind. Și din turism a completat râzând ghidul. Din spusele ghidului este vizitat anual, în medie, de vreo zece mii de turiști. Erau și când am fost eu destui, răspândiți prin sat ori pe bărci, așa că îmi e greu să estimez cifra corectă, dar probabil Leonard știe mai bine.

Cu toate că este un sat destul de turistic localnicii sunt foarte reticenți la poze, se fereau instinctiv când vedeau aparatul foto. L-am întrebat pe ghid de ce fac asta și mi-a spus că le este rușine. De ce le era rușine nu am aprofundat.

Evident după ce am dat o tura prin sat am și coborât din barcă! Marea majoritate a caselor sun susținute de piloni direct pe apă. Există și o excepție, școala care este construită pe un petec de pământ. Am fost si la școală cu niște dulciuri și rechizite pentru copii, dar a trebuit să renunț rapid deoarece se îngrămădeau cu toții și îmi era frică de o busculadă cu urmări grave.

Pe piloni sunt restaurante, biserici, saloane de înfrumusețare astea sunt o grămadă in special pentru împletit părul specific african, spitale tot ce trebuie. Comercianții ambulanți se plimbă cu pirogile de la casă la casă, ca să-și vândă produsele. Nu există drumuri, totul se desfășoară pe apă! Viața este foarte grea pe aceste era să zic meleaguri, pe aceste ape, dar lor nici prin cap nu le trece să-și părăsească satul și să se mute înapoi pe pământ.

Cum spuneam am coborât de pe barcă să bem o bere rece, fiind foarte cald și să fac niște cumpărături de la magazinele artizanale din zonă. Nu știu cum o fi seara pe-acolo cu țânțarii, dar parcă nici nu vreau să aflu!

Pe mine personal m-au impresionat foarte tare oamenii din acest sat. Viața lor este foarte grea, dar dorința de a fi liberi este mai importantă ca orice altceva.

un loc special care m-a încântat la maxim. Ce pot face oamenii și cât de inventivi sunt în lupta pentru supraviețuire.

A fost cea mai tare zi din sejurul meu în Africa de vest și asta spune multe.

---

VIZUALIZĂRI: 330 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI