Ultima zi din Africa de vest

TIPĂREȘTE

Citatul zilei: Un om nu poate descoperi noi oceane până când nu are curajul de a pierde pământul din vedere – Andre Gide

Ultima zi petrecută în Benin a fost o zi tare lungă. Aveam avion spre casă abia la 12 noaptea așa că era musai să-mi umplu ziua cu ceva. Confidence m-a lăsat doar în grija șoferului Emanuelle din Togo. Acesta nici nu prea știa drumurile și era și foarte amețit. Îi ziceam dreapta și el făcea stânga și tot așa.

Pentru a nu compromite această ultimă zi întâi am vorbit la hotel să mă lase să stau în cameră până la ora 18. Apoi mi-am reîncărcat cartela locală pentru a avea net suficient să pot să ghidez șoferul local. Știu ăsta era un paradox eu să ghidez șoferul local, dar asta era realitatea și a trebuit să mă adaptez di mers.

Apoi mi-am făcut programul pentru ultima zi. Dimineața am ales să vizitez Templul Pitonului apoi am mers la plajă. După amiază urma sa vizitez o catedrala și un monument din orașul vecin Coutounou de unde aveam și zborul spre casă.

Dar să începem cu începutul. Templul Pitonului. Acesta era situat chiar în centrul orașului. Am plătit taxa de acces 3000 CFA și apoi am fost preluat de o ghidă foarte drăguță vorbitoare de limba engleză. Acolo majoritatea turiștilor sunt vorbitori doar de limba franceză, așa că foarte rar găsești ghizi pentru engleză. Cert era că eram doar vreo trei persoane ghidate de această ghidă.

Ea ne-a precizat de la bun început că Templul Pitonului este un loc cu o încărcătură istorică, un loc unde și în zilele noastre sunt practici spirituale voodoo. Șerpii reprezintă un totem major pentru religia voodoo, această „adevărată” religie practicată de locuitorii din vestul continentului african. Șerpii sunt simboluri religioase importante și sunt foarte respectați. Conform teologiei, un șarpe curcubeu pe nume Dan este o zeitate importantă care servește ca intermediar între cei vii și spirite. Șerpii joacă un rol important în spiritualitatea voodoo din Ouidah. Potrivit legendei locale, regele din Ouidah s-a refugiat într-o pădure de cei care încercau să-l omoare în timpul unui război din anii 1700. Când s-a ascuns, pitonii au ieșit din pădure și l-au împiedicat să fie capturat. Pentru a comemora rolul lor în protecția sa, el a ordonat realizarea a trei monumente.

Templul Pitonilor din Ouidah este o clădire din beton, acoperită cu un acoperiș de lut. Înăuntru, există o groapă plină cu zeci de șerpi dintr-o specie cunoscută sub numele de piton regal, remarcabil pentru docilitatea lor.

Evident că am intrat și eu în groapa cu șerpi și am testat docilitatea acestora cu unul pe gât. Am asistat și la un ritual al unui preot voodoo care invoca divinitatea. Foarte interesant este faptul că acești șerpi nu sunt hrăniți și sunt eliberați o dată pe săptămână. Ei se duc prin sat în căutare de mâncare și apoi sătenii îi aduc înapoi la templu. Se hrănesc ori cu șoareci ori cu pui și sătenii îi tratează cu respect ca pe un membru al familiei.

Se spune că la acest templu dedicat ar locui aproximativ 60 de pitoni. Eu sincer nu am văzut mai mult de douăzeci erau ori ascunși ori pe la masă! ; -)

Ce merge mai bine după vizita la un templul dedicat pitonului decât o tură pe plajă și o baie în apele calde ale Oceanului Atlantic? Așa că l-am luat pe Emanuelle și am mers la plajă exact în locul în care cu o zi înainte era nebunia de la Festival. De data asta am dat de o plajă pustie așa cum îmi place mie.

A fost prima baie în mare din acest sejur african. Mai încercasem apele oceanului la o plaja din Ghana, dar aici a fost altceva. După câteva ore de bălăcit în apă și de stat la plajă ne-am oprit la o terasă să bem câte o bere și să luăm prânzul. Aici am aflat despre Emanuelle căt a tras în această excursie. A fost plătit cu doar 7500 CFA pe zi, adică 12 usd, pentru serviciile lui de șoferie plus mașina proprie plus benzină din banii lui, luata la negru e drept. De dormit a dormit doar în mașină sau când era foarte cald pe jos. De mâncat mânca doar când îl cinsteam eu la prânz. Deci din 1920 cât i-am plătit eu lui Confidence, doar 120 pentru transport au ajuns la Emanuelle. Și el era conștient că a fost foarte puțin, mi-a spus că ar fi fost mulțumit cu 10000 CFA pe zi adică tot o sumă modică! Grea este viața în Africa, grea este lupta pentru supraviețuire. Probabil de asta sunt atât de atașat de continentul negru și de oamenii acestuia.

Următoarea oprire a fost la hotel. După un duș rapid am făcut bagajele și am purces la drum. Nu se făcuse ora 18, dar sincer nu mai aveam răbdare să o iau pâș pâș spre casă. De aci a început adevărata aventură cu Emanuelle, dacă nu aveam telefonul setat pe google maps cred că și acum eram prin Benin.

Am mers preț de câteva zeci de kilometri până în capitala comercială a țării și cel mai mare oraș, respectiv Coutonou. Aici am vrut neapărat să vizitez catedrala orașului și anume The cathedral of Notre Dame de Miséricorde!

The cathedral of Notre Dame de Miséricorde este o catedrală catolică atipică! La exterior este vopsită cu dungi roșii si albe. Dungile continuă la interior cu gresie și arcuri de culoare crem. Dincolo de dungile sale frumoase acest locaș de cult este o oază de liniște, o evadare liniștită și răcoroasă din agitația neîntreruptă a orașului. La acest locaș de cult se afla și o mică bibliotecă unde se regăsesc titluri ale unor autori locali, dar și cărți de rugăciune.

Următoarea oprire a fost la celebrul monument dedicat amazoanelor din Dahomay care au constituit prima armata formată numai din femei din Africa. Monumentul Amazoanelor a fost inaugurat la 30 iulie 2022 de către președintele Republicii Benin, Patrice Talon. Înfățișează o tânără războinică înarmată cu o armă și o sabie, cu capul îndreptat în sus, spre victorie. Este a doua statuie ca mărime din Africa. A fost realizată din bronz de către un artist chinez. Este înaltă de 30 de metri și cântărește 150 de tone. Fiind singurul turist alb din zonă am făcut o adevărată sesiune de fotografii, nu că nu mi-ar plăcea acest lucru! ; -)

Urma să mergem la aeroport. Aeroportul se află situat chiar în centru orașului și fiindcă se însera se vedea foarte clar. Cu toate asta și cu tot google hărți l-am înconjurat de vreo două ori până am găsit calea de acces. Dacă nu aveam net și acum cred că mă învârteam în jurul aeroportului.

Am stat vreo patru ore prin aeroport și am putut admira cât de bine era organizat aeroportul și cât de săritori erau angajații aeroportului exact ca la noi da invers! ; -)

Drumul spre casă a decurs ok! Am avut escală în Cote d’Ivoire și apoi la Istanbul! Serviciile companiei Turkish au fost foarte bune și am ajuns cu bine acasă.

Mulțumesc mult celor care mi-au urmărit serialul din Africa de vest. Urmează altul tot de prin Africa, dar dintr-un loc deosebit.

Chiar a fost o zi frumoasă o zi relaxantă, evident si o zi foarte lungă!

plajă, apă calda, ocean, acasă-i frig tare cum să nu fie. Apropo nicodată nu mi s-a părut mai grea adaptarea acasă după temperaturi de 35 de grade am dat de minus 10. M-am readaptat foarte greo, cam o săptămână nu mă puteam opri din tremurat.

---

VIZUALIZĂRI: 320 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI