Acropole

TIPĂREȘTE

Profit de faptul ca am cateva minute libere... si manat un pic de un mesaj postat pe AFA si revin cu ceva impresii despre Atena.

"Impresii" este mult spus deoarece am povestit si parapovestit in dreapta si-n stanga, insa am observat o oarecare raceala, uneori indiferenta, semn ca romanul tot snob si invidios a ramas. Asadar o sa fiu "scurt" lasand pozele sa vorbeasca de la sine.

Ultima "oprire" in micul nostru tur al Greciei a fost Atena. Se intampla pe 29 august 2010. Cu o noapte inainte ne cazasem in Paralia Katerini in intentia de a vizita a doua zi Meteorele, doar ca dupa vizitarea “locului Sfant, imuabil si inviolabil”, am hotarat sa vedem si Atena. Deci atentie… nu a fost nimic planificat, hotararea fiind luata la o gelaterie din Kalabaka. Hotarari ad hoc nu mai luasem de vreo 10 ani cand eram tanar si nelinistit, fara griji si datorii la banci.

Drumul a fost lung si obositor, cel putin pentru mine deoarece repet, apucasem deja sa sofez in prima parte a zilei (veneam dinspre Paralia Katerini), astfel ca din Kalambaka pana in Atena mai aveam de parcurs inca vreo 350 km, o parte din acestia fiind pe autostrada.

Cu vreo 100 de km inainte de capitala Greciei ne-am “intersectat” cu un grup de 3 masini cu numere de Romania, grup care ulterior ne-a depasit, avand parte de la ei de urari de bine, chiote, aplauze si flashuri pe motiv ca mare curaj am avut sa venim cu un Hyundai i10 pana acolo (deci o masina de mici dimensiuni).

O patanie uratica s-a petrecut cu vreo 10 km inainte de a intra in Atena la un Mc Donald’s pe autostrada, cand mi s-au verificat banii la casa. Vazandu-ne probabil mai bronzati si obositi de pe drum, tanti casierita ne-o fi confundat cu o alta "specie" de oameni, a luat hartia de 20 de euro si a trecut-o printr-un aparat sa vada daca este sau nu falsa. Vizibil iritat de acest aspect, am rugat-o sa ma lase sa trec restul primit prin acelasi aparat. Va dati seama ca a facut o fata lunga, dar a acceptat ideea. Apropos de Mc Donald’s… Angajatii “nostri” sunt mult mai serviabili si mai politicosi decat ai “lor”. Pe bune, nu exagerez. Femeia aia se purta de parca o rugasesm sa spele pe jos ori sa faca sex cu mine ca altfel nu-mi explic tonul cu care vorbea si modul cum a luat comanda.

Trec peste asta si iata-ne ajunsi si in Atena dupa vreo 5-6 ore de sofat timp in care nu am facut decat 2 popasuri pentru “nevoi personale”. Intrarea in capitala elena se face logic, de pe autostrada, doar ca la un moment dat am ramas uimit sa constat ca pe sub noi mai trecea o autostrada iar pe deasupra noastra alta (sau era un simplu pod, nu mai conteaza). Cel putin asa arata locul, ca-n filmele SF cu orase futuriste. Daca mai apareau prin zona si ceva masini zburatoare, fara roti, conduse de cyborgi, nu cred ca m-as fi mirat. Pe scurt, primul impact vizual cu Atena a fost destul de socant in sensul bun al cuvantului. Chiar daca era deja noapte si mare lucru nu distingeam, m-am simtit ca-n viitor (ma rog, intelegeti ideea).

Acum pun’te Cataline pe cautat hoteluri. In centru nu era chip sa gasesc ceva, plus ca nu aveam unde sa las masina, si apoi ma gandeam ca or sa ma jupoaie grecii la bani, asa ca m-am indreptat catre periferie. Acolo am dat de receptionere care ori nu stiau engleza, ori ne aratau camere de tip “dormitor nuptial” sau “apartament prezidential” cu preturi pe masura ori aveam parte de un sictir iesit din comun ori de mizerie sau gandaci in camere. Am zis pas si ne-am cazat pana la urma intr-o suburbie a Atenei, mai exact in Glyfada despre care am povestit zilele trecute.

A doua zi ne-am facut bagajele, bine, ca multe nu urcasem in camera si am mers in centru. Trec peste indienii veritabili (un fel de rromi de-ai nostri pripasiti pe acolo) ce se gasesc la tot pasul, receptii de hoteluri, spatii verzi, inclusiv intersectii ("da nene si mie un ban") si ajung direct la ce am invatat candva la orele de Istorie > LA VESTIGII... Cuvintele sunt de prisos. Am fost acolo si asta este important! Altii se rezuma doar la a face plaja all day long si a "sparge" banii in carciumi scumpe si de fite si apoi se plang ca Grecia este o tara scumpa, iar cand ii intrebi ce au vizitat, te iau peste picior cum ca "ruine" gasesti si aici, in Romania... Treaba lor! Eu am vazut vestigii, nu ruine! Dar asta este alta poveste pe care probabil o mai stiti si voi.

In Atena nu gasiti loc de parcare, deci mare atentie unde va lasati masina. Exista tot felul de parcari subterane sau supraetajate in diverse cladiri din centru. Mai mult, din loc in loc municipalitatea a montat indicatoare in genul “nu parcati, ridicam masini”. Vazand asta, am riscat un pic si ne-am indreptat catre Acropole in speranta ca acolo vom gasi un locsor pentru masinuta noastra. Deh, romanul este comod. Cand am rasuflat usurat ca in sfarsit am gasit un’ s-o las, apare o grecoaica trecuta de 50 de ani, transpirata toata subrat (bleah) care ne-a informat ca prima ora de stationare costa 7 euro, a doua ora 5 euro, a treia ora 3 euro, s. a. m. d, pana se ajungea la 1 euro /ora. Cand ma uit mai atent, observ ca ma aflam pe o proprietate privata, chiar daca la prima vedere nimic nu lasa de inteles acest aspect. Era un fel de trotuar dar care nu mai avea gard de delimitare. Am zis “merci frumos” si ne-am luat talpasita, reusind intr-un final sa gasim un loc de parcare foarte aproape de Acropole. De altfel se si vede intr-una din poze.

Pretul biletului a fost destul de piperat pentru buzunarul romanului de rand din a carei categorie fac si eu parte. Mai exact a costat 25 de euro. Nu mai retin daca juniorul a avut gratuitate sau daca am platit juma’ de pret, dar asta chiar nu mai are importanta acum. In interior, pana sa apuci sa urci in muzeu, se aflau diverse rulote unde comercianti greci vindeau snakcsuri, sucuri, apa plata si alte “minunatii”, noi preferand un asa-zis suc natural de la dozator, care suc nu putea fi baut din cauza “fulgilor” de gheata. Mai mult, nu am avut voie sa urcam cu paharul cu suc, motiv pentru care, neputand sa-l bem instant din cauza ca am fi racit la fel de repede, l-am turnat intr-un bidon de 1 litru de apa plata si l-am pus in geanta sotiei. De arucnat, nu era chip, ca la cat a costat si ala... hehehehe! :)

As mai povesti destule despre meltenismul turistilor straini veniti din toate colturile lumii dar m-as intinde prea mult. Un lucru este cert: noi, romanii, cel putin cei care au ajuns acolo si nu s-au rezumat in a face doar plaja si shoping, suntem mult peste ei la capitolul bun simt. La un moment dat era sa cad de pe scari din cauza unui grup vorbitor de limba slava. Am inghitit in sec, apoi am injurat in gand si mi-am vazut de treaba mea si mai ales de familia mea. Per ansamblu excursia a fost de vis, reusind repet, sa vad pe viu ce invatasem candva din manualele de istorie.

La plecare am mai zabovit un pic prin Atena, dar tot in jurul Acropole-lui, dandu-mi seama inca de la finele vizitarii ca despartirea de capitala Greciei va fi foarte grea, despartire care si acum, dupa un an inca ma mai apasa.

Cum o poza face cat o mie de cuvinte, am atasat cateva in acest sens.

Inca ceva si va las...

Cine nu iubeste motociclistii si / sau scuterisii este sfatuit sa stea acasa ori sa ia autocarul (turul orasului) deoarece acolo gasesti la tot pasul astfel de mijloace de locomotie, fie ca sunt conduse de tineri sau de doamne elegante imbracate in rochii sau domni la costum in drum spre servici, peste care poti da destul de usor daca nu te asiguri de 10 ori cand schimbi banda sau cand vrei sa intorci pe linia discontinua.

In fine...

Am fost acolo si n-o sa uit prea usor!

Cu bine...

---

VIZUALIZĂRI: 6308 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI