Acropole, taram al zeilor

TIPĂREȘTE

Nu am mai scris de mult un articol.

Rasfoind prin noianul de amintiri am zis haide totusi sa scriu si eu despre viziunea mea asupra Atenei, desi este multa vreme de cand am fost acolo, cred ca nu strica niciodata un nou articol despre Atena, asa cum am perceput-o eu la acea vreme.

Perioada in care am fost este revelionul 2008-2009, plecare cu autocarul din Bucuresti intr-un circuit numit Atena 8 zile, eu plecand singura, la acea vreme neavand un partener.

Am plecat cu reticenta pentru ca era iarna si imi era teama sa nu ne inzapezim pe undeva, pe parcurs temerile mele s-au estompat si in final s-a dovedit ca facusem cea mai buna alegere pentru a petrece sfarsitul de an.

Nu am sa intru in detalii despre drumul parcurs pana a ajunge la Atena, spun doar ca ne-am oprit o noapte la Sandanski la un hotel mic de tranzit cred, dar foarte cochet si care avea si sauna si piscine in dotare si semineu micut in hol si un pian la care canta un nene foarte frumos, mi-a placut si acolo. Aceeasi oprire am facut-o si la intoarcerea din Atena spre casa.

Am avut cazare la Hotel Oscar, central as putea sa spun, statie de metrou foarte aproape de hotel, ceea ce ne-a permis miscarea rapida in diverse colturi din minunatul oras.

Pentru ca a fost o excursie cu ghid, am avut un program stabilit pe zile si atunci am vazut o mare parte din Grecia. Aici, in acest articol, voi scrie despre Acropole si despre viziunea mea asupra lui.

Am descoperit Acropole in ziua de 31 decembrie 2008, ultima zi a acelui an, o dimineata insorita, racoroasa, program organizat inca de la inscrierea in excursie. Am mers pana acolo cu ghidul, la acea vreme tin minte ca intrarea era 10 euro, din ce stiu eu in prezent costa 12 euro, cei care au fost recent acolo pot confirma.

Recunosc, nu citisem prea mult inainte, asa ca notiunile mele erau destul de vagi referitor la locul respective, ghida ne mai citise in autocar pe drum, asa ca ceva ceva tot mai aflasem.

Odata ajunsa acolo, mi s-a taiat respuratia efectiv asta este stare ape care am simtit-o, vazusem multe fotografii cu respective locatie, dar nimic nu se compara cu ceea ce vezi la fata locului.

Initial m-am gandit, cum sa urc atatea scari pana ajung sus??? Era foarte aglomerat, desi era iarna, desi era ultima zi din an, zeci de autocare erau parcare acolo. Inarmata cu aparat foto si cu camera video, am pornit la urcatul scarilor, incet incat cate una cate una, nici nu stiu cand am ajuns sus.

Odata ajunsa acolo, era curent mare, norocul meu ca aveam caciula si fular, batea vantul foarte tare, iar acum ma gandesc ca decat sa te bata soarele in cap la peste 40 grade vara, mai vine sa bata vantul.

Am avut si un ghid care ne explica totul in limba romana, am platit 5 euro de persoana pentru acel ghid, sa intelegem si noi ceva totusi din vizitarea acelui loc.

Sincera sa fiu, am ascultat o vreme ce povestea gidul, dupa care am facut ce facea majoritatea lumii, adica am trecut la pozat atat pe mine cat si ceea ce vedeam acolo

M-a impresionat teribil maretia Partenonului, eu eram ca un purice si el elefantul…...

Macarale, marmura peste tot, fiind in renovare, chiar sunt curioasa cum arata astazi, daca e la fel sau mult mai renovat decat atunci.

Am luat la pas fiecare coltisor, am pozat cat am putut eu de mult, in acelsai timp incercand sa tin pasul cu grupul, caci unii erau absorbiti de ceea ce povestea ghidul.

Imi imaginam cum era sa fi trait pe acea vreme, ma gandeam cum oare au rezistat acele temple miilor de ani ce au trecut peste ele…. la un moment dat pierdusem simtul realitatii si parca intrasem pe un taram de basm.

Stiu ca sunt articole mult mai complexe decat va fi acesta scris de mine astazi, insa pentru ca afara este un ger de crapa pietrele, eu am vrut sa intru putin in noianul de amintiri si sa scriu ce simt.

Asa ca nu am sa descriu fiecare templu in parte si istoria lui pentru ca stiu sigur ca cineva inaintea mea a facut acest lucru déjà.

Am sa spun doar ce mai e pe acolo, inafara de Parthenon, mai sunt Erehteionul - un templu inchinat zeitei Atena si zeului marilor, Poseidon, Templul Atenei Nike, Propylaea – o constructie monumentala ce servea drept poarta de intrare in Acropola din Atena.

La poalele Acropolei din Atena se afla doua teatre antice celebre: Odeonul lui Herodes Atticus si Teatrul lui Dionysos. Odeonul lui Herodes Atticus s-a pastrat cel mai bine, a fost reconstruit partial si, datorita acusticii sale deosebite, a gazduit numeroase si importante concerte in aer liber.

Orice s-ar spune, eu consider ca este o capodopera ce merita vizitata indiferent de anotimp.

Am plecat de acolo mergand pe jos, pentru ca fiind 31 decembrie am avut program liber dupa vizitarea acestui obiectiv.

In zona sunt magazine de souveniruri, insa parerea mea e ca preturile sunt cam maricele acolo si nu cred ca se merita, daca prin alte locuri gasesti aceeasi marfa la un pret mult mai mic.

Am sa las fotografiile sa vorbeasca in locul meu, caci poate astazi inspiratia mea nu a fost tocmai la cele mai inalte cote.

Mi-am propus sa ajung din nou acolo, insa deocamdata viata m-a purtat pe alte cai si nu am reusit sa o fac, dar visele sunt gratis si nu mi le ia nimeni, eu continui sa imi doresc si sa visez.

PS . Webmaster te rog sa atasezi articolului aceasta melodie

youtube

multumesc.

o sa mai urmeze si alte articole!!!!!

---

VIZUALIZĂRI: 2115 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI