La pas prin Gura Humorului

TIPĂREȘTE

Gura Humorului, un alt loc plin de farmec pe care l-am descoperit in ultimii 3 ani. Am fost de cateva ori chiar anul acesta, nu în vacanta, dar am gasit răgazul să explorez puțin și zona.

O să scriu pentru amatorii pasionați, ori pasionații amatori, nici nu știu cum e mai bine să descriu categoria în care ma include și eu, de drumeție la pas sau de activități sportive

Vârful Măgura

După ce ieși din Parcul Arinis și treci podul peste Moldova (acesta poate fi considerat un obiectiv turistic în sine :) ), în dreapta începe drumul spre partie și telescan. Dacă ești amator de mers pe jos, poți sa mergi mai departe pe sosea, 4-5 kilometri pana la Manastirea Voronet.

Dar, la ieșirea de pe pod, în stanga este un indicator, pe care toată lumea pare să îl ignore, poate că descurajată și de timpul indicat pentru parcurgerea traseului - Vf Măgura. 2 -2 ½. ore

Ce Dumnezeu, doar nu e Ceahlăul aici, e doar o obcină, un deal mai mare, mi-am zis. Nu-mi mai amintesc ce marcaj era, dar pot să vă asigur că există pe toată lungimea traseului. Așa că acum vă pot spune că în 2 ore maxim sunteți și înapoi la punctul de plecare. Am mers în februarie, deci am prins putina zapada si portiuni de gheață sau de noroi pe ici pe colo. Dar bocancii de aia sunt făcuți să te ajute să mergi pe coclauri și vara și iarna. Evident nu trebuie să-ți lipsească apa și un baton de ciocolată concentrat, cu niscaiva alune, migdale, stafide prin el. Nu de alta, dar e bine să ne folosim de orice moment ca sa ne dăm dezlegare la dulce :).

Din păcate, pentru că era un traseu necunoscut iar timpul de pe indicator m-a grăbit, neliniștită să nu mă prindă seara, am parcurs drumul cam în viteză. Totuși, a fost o bucurie, așa cum e de fiecare dată pentru mine un urcuș, fie că ajung la 816 m altitudine ca pe Vf Măgura (nu știu numele Obcinei, nu vreau sa va induc în eroare), fie că am urcat mai sus pe munte.

Sus se deschide o priveliște frumoasă, care te face să uiți de oboseala urcușului destul de abrupt. Cred că vara e o splendoare.

Stiu ca nu e singurul traseu prin Obcinile Bucovinei, am citit ca este si unul de la Voroneț la Humor. Mi-ar placea să găsesc descrieri și indicații. Se pare că bicicliștii știu mai multe.

Pe dealul Toaca, până în vârf

Pensiunea Toaca Bellevue e situată pe Dealul Toaca. Ai acces cu masina pana la pensiune și o vedere panoramică asupra orașului și împrejurimilor chiar de pe platoul unde se află pensiunea.

Dar de ce să ne mulțumim doar cu atât, când din curtea pensiunii cărarea urcă mai sus?

Pare ignorată de turiști, m-am amuzat să văd cu ce admirație ne-a privit personalul de la pensiune dupa ce am coborât din vârful dealului, ca și cum am fi făcut cine știe ce expediție în Himalaya.

Ați observat – localnicii, nu doar de aici, în general, par să nu știe prea multe despre ale locului, totul e foarte departe, foarte greu, uneori periculos și de neînțeles? De ce ai merge prin pădure dacă n-ai vreo treabă (să duci vitele, să culegi bureți sau fructe de pădure), de ce să mergi pe jos când toată lumea se duce cu mașina, autobuzul, căruța sau deloc?

Uneori și eu mă întreb de unde plăcerea și bucuria asta de a străbate locurile la pas. Poate că văd mai puține obiective turistice, dar îmi ofer mai mult timp de respirație în natură.

Dar să închid paranteza și să revin la urcatul pe deal. De fapt ce să vă spun? Am avut norocul să nimeresc în luna iunie, în vremea sânzienilor, margaretelor, fragilor și mugurilor de brad. Amestecul de culori prin verde, miresme amețitoare, grupul vesel în care eram mi-a dat o stare de relaxare și bucurie, în ciuda soarelui din timpul amiezii.

Se urcă cătinel – cătinel pe câmp deschis în soare te mai poți opri să mai mănânci fragi, poți să faci un mic popas la un loc de adăpat vitele, apoi mai ai un hop până ajungi pe culme, mai printre zone cu copaci, mai pe câmp deschis, prin soare, în zona releelor unde începe și pădurea de molizi. Dacă vrei poți să culegi muguri de brad, să te bucuri de panorama orașului, să te tolănești în iarba, și neapărat să profiți și să faci reflexoterapie gratis și de mare efect mergând desculț pe pajiște.

Iar eram contra-timp, așa că am coborât prin pajiște, ba pe cărare, ba fără cărare, spre pensiune. O experiență interesantă am trăit pe o porțiune cu iarba necosită, cu denivelări, în care aveam impresia că mă voi scufunda și pășeam cu grijă ca în apă, când nu știi exact unde e fundul.

Pârtia Șoimul și telescanului

Cum vă spuneam, cum ieși din Parcul Ariniș, treci podul peste râul Moldova și în dreapta ajungi la pârtie și la telescaun. Tot la vremea iernii care nu se hotăra să lase primăvara să se instaleze am nimerit pe aici.

O plimbare cu telescaunul te duce sus pe platoul unde începe pârtia. Chiar dacă nu ești schior merită să urci. E un alt loc unde ți se deschide sub ochi o imagine care îți merge la suflet. Prețul e accesibil.

Apropo - pârtia e descrisă pe panoul negru, deci e cu grad de dificultate mare.

Plimbare pe jos, de la pârtie încolo

Știați că, pe sosea tot înainte puteți ajunge și la Voroneț? Asta dacă vreți să faceti cei 4-5 km pe jos. Din Voroneț, după ce vizitați Mânăstirea vă puteți întroarce tot pe jos, dar nu tot pe aici, ci pe pod, ajungeți direct în oraș. Nu știu să vă spun pe ce șosea, dar sunt indicatoare suficient de dese cât să vă orientați.

Dacă totuși nu vreți să mergeți atâta, puteți să mergeți doar până la Podul cu pricina să faceți dreaptă și sa-l treceți, inainte pe șosea, ieșiți undeva în capătul stațiunii, pe unde este o benzinarie Mol, dreapta pe soseaua cu trafic infernal si in 15-20 de minute ajungeți în centrul orașului.

Sau, invers din Centru pe șosea, urmati indicatorul spre Mânăstirea Voroneț, după pod faceți stânga și continuați drumul pe șoseaua de sub munte, admirați râul Moldova care curge pe partea stângă, și priveliștea care se deschide în spate, ajungeți la pârtie, continuați, treceți podul peste Moldova, intrați în parcul Arinis și de acolo în oras.

Parcul Aventura

O încântare și pentru copiii și pentru adulții amatori de provocarea limitelor fizice. ori doar dornici să-și consume energia prin puțină activitate sportivă.

Este situat în apropierea Parcului Ariniș. Foarte bine structurat pe o suprafață relativ mică, cu trasee variate – pe butuci, pe lanțuri, pe sârmă etc și câteva tiroliene mai scurte sau mai lungi instercalate.

De apreciat profesionalismul proprietarilor și administratorilor. Foarte serioși în realizarea instructajului foarte stricți în respectarea regulamentului, grijulii și săritori în monitorizarea participanților la traseu.

Pentru cei mai mici există un teren de mini-golf. Și, dacă nu mă înșel în ultimul an au mai adăugat și un traseu pentru prichindei.

Parcul și Complexul Ariniș

N-o să scriu prea multe, pentru că am văzut că s-a mai scris, doar că oferă o alternativă binevenită pentru pasionații de înot, baschet, fotbal, patinaj.

Este situat în Parcul Ariniș cu alei amenajate, bănci pe care te poti odihni și observa veverițele.

Evident, dacă ajungeți în Gura Humorului nu trebuie să ratați Muzeul obiceiurilor populare – este cu adevărat deosebit. Găsiți si pe acest site descrieri complete și pline de farmec, Mânăstirea Voroneț și Mânăstirea Humor (la care eu tot pe jos am fost, dar poate că am să scriu separat despre asta)

Notă: Impresiile mele sunt adunate din mai multe popasuri prin Gura Humorului. Doar anul acesta, asa s-a intamplat, am ajuns de vreo 3 ori. Am completat doar luna si numarul de zile de la ultimul sejur, pentru ca asa ma restrictiona formularul. Dar, daca ar fi sa cumulez, am petrecut ]n total vreo 14 zile, la sfarsitul iernii si la inceputul verii.

---

VIZUALIZĂRI: 27820 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI