Un pictor, o casă...

TIPĂREȘTE

„Ai învins vulgarul, indiferentul și urâtul, transformându-le în lucruri frumoase. Ai adăogat astfel încă o piatră de temelie la clădirea culturală a poporului nostru” – din răspunsul prof. Motru la discursul de recepție la Academia Română al primului pictor academician (Ilustrațiunea Română, 15 decembrie 1937)

Un mic, dar interesant, obiectiv turistic și cultural-artistic din urbea dâmbovițeană este Casa-atelier „Gheorghe Petrașcu”. Am poposit aici, în 2011, pentru câteva zeci de minute. Situată în apropierea Parcului Chindiei și a Complexului Național Muzeal Curtea Domnească, la doar 4-5 minute de mers pe jos, pe str. Bărăției nr. 24, casa pictorului Gheorghe Petrașcu este bine pitulată într-o zonă cu aspect rural a orașului. De fapt, casa-muzeu este gard în gard cu Biserica Sfântul Francisc de Assisi, singura biserică catolică din Târgoviște, refăcută de 8 ori de-a lungul secolelor (actuala biserică datează din 1930).

Pictorul Gheorghe Petrașcu este la origine moldovean, născut în orașul Tecuci, în 1872. După studii de științe naturale, vocația sa îl îndreaptă către artele frumoase, terminând și Școala de Belle-Arte. Începe să frecventeze cercurile pictorilor deja consacrați ai vremii; efectuează numeroase călătorii în străinătate; face studii academice de artă la Paris. În anul 1936 este ales membru al Academiei Române, fiind astfel primul academician din rândul pictorilor. Prin stilul său de a picta pune bazele unui curent artistic nou în pictura românească. În timpul Primului Război Mondial îi este distrusă reședința de la Nicorești (Galați), motiv pentru care hotărăște să își construiască o casă în orașul ce adăpostea Curtea Domnească și Turnul Chindiei, pe care îl vizitase de câteva ori. Astfel, din 1922 și până în 1942 îl găsim pe pictorul Gheorghe Petrașcu la noua casă-atelier din Târgoviște. Se stinge la București în 1949.

Casa-atelier din Târgoviște. Aparținând de Complexul Național „Curtea Domnească” expoziția permanentă a fost organizată aici din anul 1970. Casa nu este spectaculoasă la exterior; zugrăvită în alb, cu etaj, are un mic balcon cu balustradă traforată din lemn; accesul se face printr-un mic pridvor, străjuit de coloane și modele traforate în lemn. Este o casă de condiție medie, a cărui spațiu interior este împărțit simplu – câte două camere pe fiecare cat. La parter, în camera cea mai mare ca întindere se află atelierul de lucru al pictorului. Camerele sunt despărțite de o mică verandă din care pornește și scara de acces către etaj.

Lucrurile cu adevărat frumoase sunt tablourile maestrului expuse în camere. Flori, naturi statice, peisaje marine, case și biserici, portrete etc. – sunt temele operelor de artă înșirate pe pereții albi. Mai multe piese de mobilier, printre care un frumos birou, îmbracă atmosfera liniștită a acestei reședințe de vacanță. Șevaletul maestrului Petrașcu stă de strajă lângă o sobă de teracotă; o umbrelă veche și un baston îi țin companie. Mai multe vase de alamă ce au jucat, probabil, un rol important în procesul de întindere al culorii pe pânză sunt expuse în atelier. Fotografii personale din care figura blajină a pictorului tecucean ne privește șugubăț sunt înșirate pe birou. Colecția de obiecte a muzeului s-a îmbogățit prin donații ale fiicei pictorului la începutul anilor 90.

P. S. Muzeul a fost supus în 2012 unor lucrări de restaurare și igienizare a spațiilor expoziționale ceea ce a condus către amenajarea modernă a interiorului și creșterea numărului de vizitatori. O parte a interioarelor au fost refăcute chiar după picturile lui Petrașcu; deci astăzi muzeul arată mult mai bine decât pozele ce le am eu din anul 2011.

Este în pictura lui Petrașcu o gravitate și o austeritate, o noblețe de coloare, valorificate prin cea mai autentică viziune plastică din arta noastră contemporană.

Hotărât lucru, este în arta acestui meșter român, o licărire ce-l apropie de Greco, Goya și Cézanne. Sunt cuvintele scrise de către criticul de artă Krikor H. Zambaccian în lucrarea „Pagini de artă”, într-un eseu dedicat lui Gheorghe Petrașcu.

---

VIZUALIZĂRI: 1507 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI