Muzeul de Istorie din Târgoviște – o întoarcere în timp

TIPĂREȘTE

E 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române („Mica Unire”); în 2019 se împlinesc 160 de ani de la acest prim pas către unirea tuturor provinciilor românești într-un stat național. Alexandru Ioan Cuza este ales în ianuarie 1859 domn atât în Moldova, cât și în Țara Românească. Ne îndreptăm spre Târgoviște, capitală a Valahiei câteva sute de ani, pentru a vizita La Muzeul de Istorie o expoziție dedicată acestui moment din istoria românilor și, implicit, muzeul. Am ales această destinație întrucât muzeele dâmbovițene au fost întotdeauna deschise în zilele legale libere.

Localizare. Adresa oficială este Calea Domnească nr. 187, în apropierea complexului muzeal „Curtea Domnească”. Există locuri de parcare în zonă, pe străzile lăturalnice.

Informații acces. Intrarea principală în muzeu se află în Calea Domnească, o fațadă impozantă. Programul de vizitare este de marți pînă duminică între orele 09.00 – 17.00 (vara până la 18.30). Tarifele sunt următoarele: 8 lei/adult, 4 lei/copii, studenți și pensionari, 15 lei/oră/taxă foto amatori, 40 lei/oră/taxă video.

Timp de vizitare. Am parcurs sălile muzeului și expozițiile temporare în circa 1 oră, oprindu-ne în fața exponatelor interesante, citind o parte din textele afișate, efectuând fotografii. Timpul petrecut în muzeu depinde de interes manifestat, componența grupului de vizitatori și existența ghidajului ori ba.

Scurt istoric. Muzeul s-a deschis în 1944 într-o clădire proiectată special de arhitectul Nicolae Ghika-Budești pentru această funcțiune. Edificiul există și azi, se află lângă Mănăstirea Stelea și găzduiește Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic (vezi impresii). Muzeul orășenesc avea o bogată tematică istorică, în spațiile sale fiind amenajat și un Lapidarium, precum și biblioteca urbei. În 1972 se transformă în Muzeul de Istorie și Arheologie (Galeriile Stelea), iar din 1986 expoziția permanentă se mută în actualul sediu de pe Calea Domnească. Muzeul de Istorie este instalat în clădirea Palatului de Justiție, edificiu monumental construit în 1901-1902 și modificat în 1918 (adăugarea etajului).

Săli muzeu. La parter se află un hol de mari dimensiuni, cu un balcon sprijinit pe stâlpi, pretabil pentru expozițiile temporare, și o sală modernă multifuncțională (lansări carte, conferințe, expoziții artă etc.).

La etaj se întinde expoziția permanentă, o serie de săli (mai mici sau mai mari) care prezintă cronologic istoria județului. Pe rând, exponatele oglindesc epoca preistorică, epoca geto-dacică, cea romană și invaziile barbare. Urmează perioada medievală în care Târgoviștea devine capitală și înflorește economic și cultural sub conducerea unor domni descurcăreți din toate punctele de vedere. Epoca modernă e reprezentată de artefacte care ne poartă în timpurile mișcării conduse de slugerul Tudor Vladimirescu la 1821, Revoluției de la 1848 și Micii Uniri de la 1859. Ultima parte a expoziției permanente aduce în fața publicului momente importante ale istoriei: Familia Regală, Războiul de Independență și Primul Război Mondial.

Am încheiat vizita cu încăperea dedicată colecției numismatice, cabinet deschis în ianuarie 2011 tot cu ocazia sărbătoririi Unirii Principatelor Române. Trecem de la o vitrină la alta admirând cele peste 1200 de monede care ilustrează toate epocile istorice (jurnaldedambovita.ro/jdb_ ... torie,4839.html).

Puncte/exponate interesante. Desigur că eu sunt subiectiv în alegerea elemente inedite din spațiul muzeal, în funcție de sfera de interes a fiecăruia se pot identifica alte exponate deosebite. În primul rând mi-au plăcut reprezentările zoomorfe și statuetele de lut din epoci străvechi, reproducerile de locuințe (cultura Gumelnița, epoca daco-romană: Bucșani) și micile tezaure monetare dacice. Interesantă este și reproducerea unei vetre din așezarea dacică de la Iedera, cercetată sistematic arheologic. O piesă valoroasă o reprezintă cazanul hunic din secolul al V-lea d. Hr. – vasul cu torți turnat din cupru (80%) avea un rol ritualic, fiind aruncat în apa râurilor mari.

Într-una din săli se află o ambarcațiune de tip monoxilă descoperită în albia râului Argeș în 2005, în zona satului Sălcioara. Cioplită dintr-un singur trunchi de copac, barca nu s-a păstrat integral. Am admirat cele câteva monede din tezaurul de 6000 de ducați descoperit în Târgoviște, piese bătute în vremea lui Mircea cel Bătrân. Interesantă mi s-a părut vitrina dedicată iataganului – arma de origine orientală atât de cunoscută în Țările Române. În expoziția permanentă vedem o reproducere a lespezii funerare a lui Matei Basarab de la Mănăstirea Arnota, având în vedere că inițial domnul a fost înmormântat în Târgoviște.

De interes mi s-au părut și elementele de dezvoltare urbană, anume fragmente din tubulatura de lut a apeductului de la 1584, inele de fier utilizate la unirea segmentelor de apeduct de la Curtea Domnească, cahle și cornișe de sobă.

Din epocile mai recente am apreciat uniformele, armele, drapele, aparatul ambulant pentru comercializat limonadă, telefoane și aparate de redat muzica etc.

Expoziția temporară „160 de ani de la Unirea Principatelor Române”. Deschisă până la sfârșitul lunii februarie, cu acces gratuit, expoziția încearcă să ne introducă în atmosfera urbană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Obiectele sunt expuse în holul Palatului de Justiție, un spațiu generos, deschis. Câteva costume ne atrag atenția: o vestă de arnăut, un costum de surugiu, o ipingea (manta bărbătească). Am trecut prin fața fiecărei vitrine și am privit la: piese de îmbrăcăminte militară (epoleți, cască, brâu), materiale școlare (un catalog, o tăbliță de scris), stema județului Dâmbovița (1862), unități de măsură (litrul, metrul), arme de foc, cornuri de vânătoare, medalii, fotografii și cărți tematice.

Minusuri. Principalul reproș ar fi aspectul oarecum învechit al expoziției permanente. Organizarea exponatelor este cea rămasă de la sfârșitul anilor ' 80, multe panouri cu texte și hărți. Dar aici intervine aspectul financiar, fiind cunoscut faptul că fondurile bănești pentru cultură sunt întotdeauna insuficiente. Am observat că nu există texte cu explicații în limbi străine (măcar engleză) pentru potențialii vizitatori din străinătate. De asemenea, am observat mai multe corpuri de iluminat arse, fapt care îngreunează observarea exponatelor. Am fost însoțiți de o doamnă pe tot traseul expozițional, în tăcere (stingea lumina în urma noastră, cum bine a observat @Dan&Ema la alt muzeu românesc).

Ponturi Nu știu ce aș putea menționa aici decât liniștea și tihna în care am vizitat muzeul (eram primii vizitatori ai muzeului la ora 12.30 în ziua de 24 ianuarie – vremea era câinoasă). În interior era căldură suficientă, toaletele curate.

Articole relaționate: În aceeași curte se află Muzeul de Artă - vezi impresii și Muzeul Național al Poliției Române – vezi impresii. În apropiere descoperim Casa-atelier „Gheorghe Petrașcu” – vezi impresii și Mănăstirea Stelea – vezi impresii.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 508 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI