Plimbare, odihna, locuri de vizitat

TIPĂREȘTE

In vara anului 2008, profitand de primul concediu cu adevarat, adica doua saptamani consecutiv, am hotarat sa facem un circuit in zona Olteniei de sub munte, cu intoarcere prin Herculane, si cu o escapada pana la Cazanele Dunarii.

Zis si facut, am stabilit traseul, am rezervat cazare cautand pe net pensiuni, in locurile unde urma sa innoptam si la drum.

Pornim spre Rm Valcea, pe binecunoscuta autostrada Bucuresti – Pitesti, apoi Pitesti – Rm Valcea, cu un prim popas pe Dealul Negru pentru niste mici adevarati si o bere rece (ce bine ca nu sunt sofer). In Rm Valcea urmam indicatoarele spre Horezu, si ne oprim in comuna Costesti, la Manastirea Bistrita.

Din cate am aflat aici a fost construita undeva la 1490, de catre boierii Craiovesti. A fost afectata in timp de rigorile vremii si aproape distrusa si de cutremur, dar in prezent este complet restaurata, in incinta manastirii infiintandu-se chiar un muzeu al tiparului si cartilor bisericesti.

Exista posibilitati de cazare, exista ghid care te conduce sa vizitezi Pestera Liliecilor, aflata cam la 150 metri de manastire. Pestera a fost cunoscuta si locuita de pustnici în evul mediu, în 1635 calugarii Macarie si Daniel au ridicat în pestera un mic schit, care a fost apoi recladit în 1916. Tot ei au cladit în partea opusa a pesterii o capela, în care se pastrau moastele sfântului Grigore Decapolitul. De plimbat un pic prin cheile Bistritei, sunt frumoase.

Ne continuam traseul nostru cu urmatoarea destinatie si totodata punctul terminus al acelei zile, Polovragi.

Puncte de atractie in zona:

- manastirea Polovragi, amplasata la poalele muntelui Piatra Polovragilor în apropierea Cheilor Olteţului, la marginea localităţii Polovragi din judeţul Gorj. Este aproape de Peştera Polovragi, pe care a şi administrat-o timp de 300 de ani.

- Pestera Polovragi, pe care multi sunt sigura ca au vazut-o

- Cheile Oltetului, arie naturala protejata de interes national, cele mai inguste chei din tara

- Pestera Muierii

Cazare buna la Motelul Cheile Oltetului, trei stele, curat, personal amabil, mancare buna la restaurantul propriu, terasa cu bar, gratar, peisaj superb. Se pot inchiria ATV, biciclete, pentru plimbari prin zona.

Dupa o noapte de odihna binemeritata, pornim a doua zi spre o noua destinatie si anume Tg Jiu - Valea Jiului – Campu lui Neag.

Continuam drumul prin Baia de Fier, o scurta vizita la Pestera Muierii, apoi prin Novaci, DN67 pana in Tg Jiu. Nu puteam sa trecem ca sageata prin orasul lui Brancusi, asa ca ne-am oprit pentru o ora la celebrele sculpturi din parcul orasului.

Urmam drumul european E79, spre orasele miniere Petrosani, Uricani, etc. Facem cunostinta cu primul din ele Bumbesti Jiu. O atmosfera deplorabila, cu care nu eram familiarizati si pe care nu as fi crezut totusi ca o voi vedea in secolul acesta in tara mea.

Atmosfera se mai inveseleste putin, mai tarziu cand am intrat in defileul Jiului, unul dintre cele mai spectaculoase din tara. Parca si raul saracu’ vroia sa ne spele din creier imaginile acelea triste pe care le vazusem mai inainte. Ne-am oprit la manastirea Lainici, o mănăstire ce a avut un trecut zbuciumat, credincioşii spunând cu pioşenie că lăcaşul a fost crucificat de mai multe ori, trecând prin grele încercări.

Continuam drumul european E79, spre popasul Campul lui Neag. La intrarea in Petrosani, drum la stanga spre Aninoasa, Vulcan, Lupeni Uricani. Doamneeee, le-am vazut pe toate din masina, dar mi-a fost de ajuns. Le plangeai de mila, mizerie nu gluma. Ajungem la punctul de final al zilei: Complexul Turistic Cheile Butii.

Cazare: complex format din 3 vile, capacitate de cazare relativ mare, aprox 100 pers, doua restaurante, terase, baza sportiva, terenuri tenis, fotbal, paintball. Camere bunicele, pat dublu, tv dar destul de proasta receptia programelor, mancare buna, aer f f curat – aprox 1000 m altitudine. Preturi cam mari, insa fiind cam singurul in zona, era normal, profitau.

As mentiona totusi ca acest drum spre Campu lui Neag este bun, el face legatura cu soseaua care ajunge la Obarsia Lotrului (Brezoi – Voineasa – Obarsia Lotrului) insa are o portiune de vreo 20 km parca, ramasa neasfaltata, care daca ar fi facuta, ar strabate muntii si ar scurta foarte mult.

Din pacate in ziua urmatoare a trebuit sa trecem iar prin acele orasele amarate, pentru a ajunge in drumul european si a ne continua excursia spre Hateg. Un orasel mic, dar curat, in care deja influentele maghiare incep sa se cunoasca. Un orasel foarte bine semnalizat d. p. d. v. al indicatoarelor rutiere, asa ca directia Sarmisegetusa a fost usor de gasit. De data aceasta portiunea de drum stabilita pentru a treia zi era mai scurta. Ne-am oprit in Sarmisegetusa unde am si ramas patru zile, fiind un loc de unde am pornit a vizita zona.

Puncte de atractie:

- ruinele cetatii Sarmisegetusa

-Parcul National Retezat – o frumusete rara, o multime de pensiuni in zona de intrare.

-biserica Densus

-rezervatia de zimbri Hateg

-cetatea Devei

-castelul Huniazilor

- Barajul si lacul de la Rausor

Posibilitati cazare: Pensiunea Sarmis – NERECOMANDATA DATORITA NESERIOZITATII LOR DAR SI ATITUDINII NECORESPUNZATOARE FATA DE TURISTI

Pensiunea Venus –o curte imensa in spatele casei, cu livada de meri, trei dormitoare, trei sali de baie, un living cu pat extensibil, bar si semineu, acces la bucatarie complet utilata. Camerele sunt dotate cu aparate TV. Capacitatea totala de cazare este de 8 persoane. Pensiunea ofera o priveliste minunata spre muntii Tarcu si Retezat. (aici am ales sa ramanem pentru toata perioada cat am stat in zona). Proprietarul nu locuieste acolo, asa ca va veti simti ca acasa, nu va deranjeaza nimeni si nimic. Mai mult va poate tine companie daca doriti sa aflati informatii despre zona, istoricul ei, locuri noi de plimbare despre care nu gasiti detalii. Sotia dansului este muzeograf, la cetatea Sarmisegetusa.

Din dorinta de a nu deveni obositor de citit, o sa continui curand, intr-un alt episod calatoria noastra spre Valea Cernei, Herculane, Dubova, si retur spre Bucuresti.

Foto le atasez mai spre seara.

---

VIZUALIZĂRI: 2795 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI