Turul Romaniei in 13 zile - partea I

TIPĂREȘTE

Cu ani in urma mi-a incloltit ideea de a face un tur al Romaniei, mergand cat mai aproape de marginile ei, plecand undeva, spre est si intorcandu-ma undeva dinspre vest, vazand cat mai multe obiective. Ideea parea celor ce o auzeau destul de aventuroasa, iar asta m-a incurajat. Am asezat pe hartie un plan de calatorie, pe 13 zile, astfel incat sotia, care a condus tot drumul, sa nu fie supra solicitata, iar noi sa ne alegem cu ceva, sa fie timp de vizitat. Am rezervat cazari peste tot, am bugetat calatoria, am facut toate pregatirile logistice si am plecat la drum eu sotia si baiatul nostru, Adrian, care avea atunci 15 ani. El a avut ideea sa tinem un fel de jurnal de bord, la care scriam in fiecare seara, ca sa nu pierdem detalii din calatorie. Textul este scris impreuna cu el, pozele, de asemenea au o contributie comuna..., in timp ce sotia a condus toti acesti 1100 km. Redau aici jurnalul, care surprinde aventura noastra, si poze aferente. Acum - partea I, cu primele sase zile. Urmeaza partea a doua, cat de curand.

Prima zi

Am plecat la 7.25 din Bucuresti. Soseaua aglomerata la iesire, apoi drum liber. Calatorie gustata in special de sotie, care nu se astepta la drumuri ce aduceau cu capatul pamantului. Am facut doua opriri, dupa cate doua ore de mers. Prima oprire putin dupa Slobozia, la un popas unde am si mancat sandwich-urile de acasa. A doua oprire, dupa Topolog, unde doar am admirat peisajul.

Tulcea ne-a primit cu bratele deschise, cu o vreme nici calda, nici rece, dar chemand la reverie. Conform aranjamentelor de la Bucuresti, am mers la pensiunea unde urma sa ne cazam. Locatia respectiva ne-a dezamagit total prin distanta fata de oras, drumul greu pana acolo, si prezenta de rau augur a unei persoane varstnice, ce anuntau o sedere nicidecum placuta. Am plecat in oras promitand ca ne vom reintoarce, dar ajunsi in preajma unitatii de jandarmi, mama a “ochit” vis-à-vis o pensiune ce ne chema tentant. Intrebarea nu costa nimic, asa ca am aflat ca numai pentru 10 lei in plus fata de pensiunea initiala, primeam o camera cu mobilier nou, televizor, tamplarie moderna, aer conditionat, spatiu indestulator, intimitate, baie cu gresie si faianta ca acasa si obiecte sanitare noi, plus pozitia deasupra firmei anuntand denumirea pensiunii…

Zis si facut, prin urmare ne-am stabilit aici, uitand de promisiunile adresate locului in care mersesem la inceput.

Drumul a fost relativ lung pana la Dunare, dar nerabdarea ajungerii in port este si mai mare. Dupa stabilierea cartierului general si parcarea in fata pensiunii, urmeaza cercetarea falezei, a portului, inclusiv rezervarea locurilor pentru cursa de a doua zi catre Sulina. Dupa capatarea linistii si sigurantei pentru cursa din ziua urmatoare, dupa racorirea pe un ponton cu suc si bere, la care s-a adaugat bucuria plimbarii prin piata centrala din fata primariei orasului (cu florile ei, cu tot), a urmat pranzul binevenit la Europolis. Amestec de usoara dezamagire, cauzata de incetineala servirii si de lipsa ciorbelor din meniul la dispozitie, dar pana la urma, am reusit sa mancam un fel doi, la care Adrian si sotia au ales pestele, iar eu clasicul cordon bleu. Adevarata bucurie a pranzului a reprezentat-o insa vinul sec regal de Sarica Niculitel, pe care l-am laudat indelung.

Inapoi pe faleza, unde am savurat o inghetata de cacao la o terasa intamplatoare, si unde am admirat iar si iar Dunarea noastra zburdalnica.

Dupa o zi obositoare suntem din nou in camera urmarind stiri sportive si despre vreme, tolaniti in pat, dusati si foarte dornici de un somn care sa ne odihneasca pentru o noua zi de maine in care vom merge catre Sulina.

A doua zi

Cu toate ca ne-am imbarcat mai tarziu cu doua ore decat ne asteptam, am pornit spre Sulina cu dorinta si speranta ca vom gasi orasul prietenos, interesant, uitat de lume pe care-l stiam. Cazarea a insemnat si putine peripetii, in sensul ca nu ne-am cazat la pensiunea la care stabilisem, la care aranjasem, in schimb am reusit sa primim conditiile unei pensiuni cu trei stele, deci mai mult decat multumitor, pe malul Dunarii, in minunatul oras port Sulina.

Imediat am mers la masa de pranz, unde am mancat copios o masa de peste, in afara de mine, care nu agreez neaparat gustul de peste.

Dupa ce-am mancat, Dunarea curgand lin pe langa noi, iar vremea fiind frumoasa, toate acestea ne-au facut chef sa facem o baie in Marea Neagra. Zis si facut. Dupa ce-am gasit cursa care sa ne duca, deoarece pana la plaja era ceva de mers, ne-am bucurat de drumul pana acolo, care a fost minunat. Era salbaticie pretutindeni, iar marea nu se ivea pe nicaieri. La inceput ai fi zis ca esti in desert deoarece nisipul de plaja se intindea pe cativa kilometri, nu erau drumuri evidente, iar masina parea ca se orienteaza dupa mirosul de mare.

Cand in sfarsit aceasta a aparut, totul s-a schimbat! Am trecut de la zona de delta, la un peisaj autentic de mare.

Plaja amenajata nu se intimde prea mult, este putin populata, aici e destul soare, intr-un cuvant este frumos… Prima oara eu si Adrian am intrat in apa. Am mers pana la baliza, apa nu era adanca acolo, erau portiuni unde adancimea era chiar foarte mica.

Nu mai vazusem marea de mult timp, a fost minunat sa o cunosc din nou. In larg se vedea farul de la Sulina care era asezat pe cursul Dunarii, dar ai fi zis ca esti in mijlocul marii. Raul se intindea putin si in interiorul Marii Negre. Am fost o data, acum cativa ani cu Adrian pe acolo. Singurul lucru care desparte Dunarea de mare sunt niste pietricele puse pe alocuri. Este locul unde Dunarea se confunda cu marea, apoi ajungi pe o insulita unde se afla farul cel nou. De acolo sus se vede chiar si insula Serpilor, te simti mai ceva ca Robinson Crusoe…

In fine sa revenim la prezent.

Plaja era in pustiu. Fara acele microbuze care veneau din ora in ora, ti-ar fi luat ceva timp pana sa ajungi inapoi in oras. Am facut poze, am baut cate o bere. Am stat ce am stat, apoi si ne-am intors inapoi in oras cu una din acele masini. Pana la pensiunea noastra, am avut ocazia sa vedem tot orasul. Exista o singura scoala, un singur liceu, o singura biblioteca, un singur muzeu, o singura biserica cu un singur preot, unul singur din fiecare in tot orasul. Existau cladiri vechi, parasite, ceea ce dadea o imagine de oras fantoma.

In centru se afla vechiul far al Sulinei, datand din 1840, dar nu mai este functionabil. Strazile aveau denumiri foarte ciudate. Strada 4, Strada 3, Strada 2 si Strada1. Strada 1 este pe faleza, unde se afla si pensiunea noastra.

Dupa ce ne-am spalat de nisip, am iesit la plimbare pe faleza. Deja incepea a se insera.

Intr-un sfert de ora am vazut tot ce era de vazut. Am mers sa ne facem rezervare la un vapor rapid pentru ziua urmatoare, am vazut ca desi sunt multe cladiri parasite, turistii totusi vin. Strada 1 isi mentine tineretea cu cateva hoteluri frumoase, cateva terase, o discoteca, un supermarket, un magazin fast food, vapoarele ce stationau si blocurile cu 4 etaje. Orasul se intindea pe un mal, pe celalalt erau fabrici parasite si cateva casute, pe pontoane se gaseau barci-farmacii, si alte genuri de magazine pe apa. Am oprit la o terasa unde canta o formatie... Am comandat ceva usor de mancat. Atmosfera era imbietoare si placuta. Inainte de culcare am mai facut o mica plimbare pe faleza, vazand Dunarea noaptea. La ora doisprezece ne-am dus la culcare franti, urmand ca a doua zi sa ne trezim la prima ora, sa luam rapida de Tulcea si sa ne indreptam privirile spre urmatoarea locatie din aventura noastra: Hanul Conachi, in apropiere de Tecuci.

A treia zi

Am plecat la prima ora cu cursa rapida spre Tulcea. Aproape tot drumul am dormit pe vas. Dupa ce am ajuns, am luat masina ce a stat parcata la un prieten de-al meu si am pornit la drum. Momentul cel mai frumos al zileii a fost cand am luat bacul peste Dunare pentru a trece din localitatea I. C. Bratianu, la Galati, ocazie cu care am trecut din judetul Tulcea, in judetul Galati. Dupa mici incurcaturi in Galati, am gasit in sfarsit drumul catre Tecuci, la mijlocul caruia am poposit la Hanul Conachi, o locatie aparte, la sosea. Dupa ce am mancat un meniu specific locului si am studiat imprejurimile, am reusit sa ne odihnim in camera de motel.

Seara, in compania unor prieteni din Tecuci, am petrecut clipe placute pe terasa, si am ramas pana tarziu alaturi de gratar si vin. Am adormit cu gandul la ziua urmatoare, cand, conform graficului vom vizita Iasi-ul.

A patra zi

- Drum lung pana la Iasi, cu mica pauza la Barlad.

- Deja ne simtim satui de cat am mancat.

- Am vazut urmatoarele lucruri importante: Bojdeuca lui Creanga, Palatul Culturii, de afara si patru muzee din-nauntru, Teatrul National, Mitropolia si Biserica Trei Ierarhi, Parcul Copou, cu aleile lui romantice, teiul lui Eminescu si portretul Veronicai Micle, plopii fara sot din masina, terasa belvedere, la sosea.

- Suntem cazati intr-unul din apartamentele casei de oaspeti care pe vremuri era folosita de Ceausescu cand venea la Iasi. Suntem fascinati de mobilierul vechi, insa intretinut si cu gust. Spatiile mari si atmosfera ne duc cu gandul la fantezia ca dormim in paturi in care poate pe vremuri au dormit sefi de stat.

- Intorsi in camera, dupa un dus bun, ne uitam la un meci de fotbal si ne gandim ca maine trebuie sa ajungem la Voronet.

Noapte buna.

A cincea zi

- Drum frumos

- Pana la desinatie am vizitat manastirile Agapia, Varatec, unde in curtea bisericii este inmormantata Veronica Micle. Am trecut prin Humulestii lui Ion Creanga.

Ne-am indreptat catre Falticeni, apoi catre Gura Humorului, iar de acolo la cativa kilometri, in Voronet, la cateva sute de metri de manastire, unde ne-am cazat. Dormim la pensiunea Conacul Domnitei.

Foarte frumos hanul si locatia hanului, o frumusete de nedescris.

- Am mancat pe saturate, iar seara ne-am uitat la meciul dintre Steaua si Bate Borisov.

Seara inainte de culcare ne-am plimbat pe afara in racoarea noptii si aerul de munte.

Am adormit imediat.

Pe maine.

A sasea zi

Ne-am trezit tarziu. Este prima oara cand ne trezim tarziu de cand am inceput turul Romaniei. Am mancat afara, in aer liber, sub razele blande ale soarelui de munte. Am plecat tarziu, pe la zece. Pe drum am vizitat manastirile Sucevita si Moldovita.

Privelistea iti taie respiratia pe drumul dintre Sucevita si Vatra Moldovitei, drum serpuitor si serpentinos imbinand splendoarea peisajului, cu pericolul parcurgerii drumului. Asta pana cand intram intre Campulung Moldovenesc si Mestecanis, unde o buna bucata de sosea se afla in reparatii. Prin urmare, ne-am enervat destul din cauza drumului, am obosit, si nu am mai ajuns in Vatra Dornei, cu atat mai mult cu cat maine, pentru a intra in Maramures, ar fi trebuit sa ne intoarcem cativa zeci de kilometri, pentru a intra pe calea spre pasul Prislop. Ne-am oprit si am facut popas chiar in Mestecanis, la pensiunea turistica Luceafarul, un loc de trei stele, judecand dupa confortul din apartamentul in care ne-am cazat. Facand abstractie de usorul praf care vine de la lucrarile de amenajare a soselei, peisajul ne da certitudinea ca suntem intr-un colt de rai.

---

VIZUALIZĂRI: 1870 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI