Coonoor - dragoste de ceai și tradiții

TIPĂREȘTE

Buna ziua dragii mei!

Calatoria mea in India se datoreaza unei invitatii la o nunta. Si fiindca nu eram capabila sa refuz asa experienta iata-ma prin decembrie cumparand bilete, prin ianuarie facand rezervari pe la hoteluri si intrand in panica in legatura cu vaccinurile, pe care in final, dupa o apriga cercetare am decis sa nu le fac (sunt si multe contraindicatii) deoarece traseul pe care il stabilisem si ceea ce urma sa facem nu presupunea sa mancam in strada sau sa stam in locuri ciudate.

Prima noastra destinatie a fost Coonoor, in zona Tamil Nadu zona renumita pentru plantatiile de ceai si nu numai.

Am ajuns la amiaza, dupa un drum lung, dupa 3 curse cu avionul si vreo 2 ore cu masina. Primul soc - traficul. Dom'le eu cred ca astora cand si daca le face RAR-ul cred ca le verifica claxonul. Ca faci dreapta- claxonezi, ca faci stanga- claxonezi, ca vrei sa te bagi in vreo depasire periculoasa sau nu- claxonezi. Se claxoneaza intr-un mare fel. Deci claxonul e toata treaba. Asa ca... sa nu mai aud de traficul din Bucuresti. Ala e "soft".

Pe Coimbatore (aeroportul cel mai apropiat de Coonoor) aerul era irespirabil. Spre munte insa totul a devenit de vis. Peisaje fantastice, maimute odihnindu-se la soare, indienii multi si imbracati foarte colorat. Am avut senzatia ca in India sunt mai multe culori decat oriunde in lume. Explozie de culoare.

Odata ajunsi la destinatie am fost placut surprinsa de locatie. McIvor este un conac construit de colonistii britanici in 1901, iar cei care il au in administrare au pastrat intacta arhitectura si specificul. O pajiste imensa, verde, cu vegetatie exotica, iar in jos o priveliste magnifica- COONOOR-ul si plantatiile de ceai. Interiorul conacului pastreaza autenticitatea inclusiv in camere (o sa fac un review separat despre cazari). Noi am fost cazati aici si tot aici a avut loc si nunta. Pe pajiste 100 de negri mititei au intins corturi, le-au ornat cu tot soiul de minunatii iar in seara urmatoare eram uluita de rezultat. poarta de la intrare a fost ornate cu flori, babane, portocale, frunze de eucalypt si altele, toate avand cate un simbol.

Pentru noi din acest moment a inceput nunta traditionala hindusa usor adaptata avand in vedere ca mireasa este romanca, dar tot 3 zile si 3 nopti a durat.

Am avut parte de tot ceea ce inseamna traditii indiene, de la Swaagatam la aarti, de la mehndi- pictat cu henna pe maini si picioare (am experimentat pe maini si a fost waw) la bindi (bifat si asta).

La momentul sosirii in camera ne asteptau vesminte traditionale si bijuterii specifice, iar a doua zi am fost aranjata de o doamna priceputa sa-mi imbrac saree-ul. La prima vedere este foarte simplu dar, crediti-ma, m-am straduit si tot nu am prins smecheria. In final aratam din pieisaj.

Vreau sa va spun ca nu am vazut atatea flori in viata mea. Flori in par, flori pe mese, flori in cadrul ceremoniei de casatorie...

Cand au inceput sa vina invitatii am ramas fara cuvinte. Va spuneam de o explozie de culori. Saree-uri care mai de care mai sophisticate, matasuri si imprimeuri fabuloase, bijuterii de nu-ti mai puteai lua ochii.

Ceremonia a fost in limba sanscrita si totul se invarte in jurul focului sacru, care este principalul martor al casatoriei, alaturi de familie si prieteni. Pe scena pe care a avut loc ritualul atat mirii cat si familia au urcat desculti. De la inconjurarea focului sacru de sapte ori la deslusirea de catre mire a propriului nume in complicata pictura cu henna a miresei (un fel de cine calca pe cine in biserica) tin sa va spun ca am gasit foarte multe asemanari cu ritualul crestin din cadrul nuntilor.

Dupa ceremonie a venit randul petrecerii. Si a fost una pe cinste. Cu muzica autentica, cu dans si multa voie buna.

A doua zi am luat-o de la capat :)

Dupa trei zile si nopti ca in povesti am plecat sa exploram Coonoor-ul in lung si-n lat.

Pitoresc din toate punctele de vedere. M-au fascinat plantatiile de ceai. Cat vedeai cu ochii plantatii mai tinere sau mai vechi, de la verde crud la verde intens, frumos randuite pe coline… idilic. Am aflat cum se recolteaza si se prelucreaza ceaiul. Stiati ca practic atat ceaiul alb, cel negru, cel verde si masala se fac din aceeasi planta? Ei bine… da. Doar ca pentru fiecare se folosesc frunze diferite, in sensul ca din cea mai mica, cea mai pura se face ceaiul alb, din frunza mijlocie ceaiul verde si din cea mai mare ceaiul negru. Din restul frunzelor de fabrica masala… o amestecatura cum s-ar zice, dar delicios.

Nilgiri Mountain Railway- celebra statie construita in 1908 de catre colonistii britanici nu mai arata ca in povesti deoarece s-a construit mult in imediata ei apropiere. Dar pentru cei care ii stiu istoria si faptul ca din 2005 a fost inclusa in patrimoniul Unesco e de privit cu alti ochi. Sau prin ochii celor care au vazut multe filme indiene (atunci am regretat ca nu vazut nici macar “A passage to India”)

Am urcat spre Dolphin Nose, Lamb’s rock si cascada Katary dar din pacate, fiind destul de tarziu si fiindca ceata incepuse sa coboare nu am avut mare vizibilitate.

Sim’s Park se afla exact in mijlocul Coonor-ului, la o altitudine de 1780m si se intinde pe 12 ha. O minunatie pentru amatorii de plimbari in aer liber si pentru iubitorii de plante exotice. Ne-am plimbat printre copaci foarte inalti si batrani, flori diverse, ferigi de toate natiile, arbusti intre cei mai diversi, toate frumos ingrijite pentru a-ti bucura simturile. Exista si barcute pentru cine vrea sa faca o plimbare pe lac.

Pai foame sa nu ni se faca dupa atata umblet si degustari de ceai? Dar despre asta va povestesc altadata.

Mi-a placut Coonoor-ul cu atat mai mult cu cat nu este o destinatie comerciala, cu cat aerul e mai respirabil decat marile orase si recomand cu mare drag.

---

VIZUALIZĂRI: 3557 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI