2 zile în Kennebunkport

TIPĂREȘTE

Am aflat de existența acestui orășel din ghidurile turistice: doar punând degetul pe hartă, diferența dintre el și restul orașelor de pe coastă nu este deloc evidentă. Câteva străzi prin pădure, niște pensiuni și restaurante, plajă mai mult sau mai puțin sălbatică? Poate e și ceva în plus, ținând cont că acolo se află reședința de vară a familiei Bush, așa numita „Casă Albă de Vară” a primului președinte Bush (tatăl, cel din anii 90).

Însă, dacă facem un pas înapoi, prima întrebare ar fi de ce ar face cineva o vacanță în Maine, iar eu am încercat să aflu răspunsul chiar la fața locului. Păi, pentru americani, e o destinație bună de vară: însorit, dar cu temperaturi care nu depășesc decât excepțional 25C. Iarna însă nu prea, din cauza temperaturilor negative și a căderilor abundente de zăpadă. Din alte puncte de vedere densitatea scăzută a populației înseamnă trafic redus pe drumurile secundare iar lipsa aparentă a „agitației” face din acest areal un loc bun de mers doar pentru relaxare.

La Kennebunkport am găsit într-adevăr un loc construit doar pentru relaxare, cu opțiuni pentru toată plaja de preferințe, de la a nu face nimic până la o vacanță ceva mai activă. Ce am găsit, exact:

Plajă; de fapt la plural – vorbim de plaje foarte late precum cea de la Mamaia din fotografiile de acum 50 de ani, dar fără infrastructură turistică modernă. Deci nu șezlonguri, umbrele, terase, muzică sau alte amenajări, doar nisipul. Aspectul mai sălbatic cred că e parte din individualitatea zonei, dar parcarea de lângă plajă se plătește.

Pădure – sigur, pădure este peste tot, pe tot drumul de la Boston, dar chiar acolo în zonă a fost amenajat un parc natural unde se pot face trasee (în sens de drumeții). Amenajarea depășește stadiul de „potecă în pădure”, din loc în loc fiind spații configurate pentru „tras sufletul” sau pentru fotografii.

Restaurante: se poate spune că sunt peste tot, pentru toate pretențiile și pentru toate buzunarele. Dar în câte locuri din lume se poate servi homar prins la câțiva kilometri distanță, eventual în dimineața respectivă?

Muzeu cu mașini vechi restaurate: e deja un fel de modă, fiindcă genul acesta de muzee sunt acum peste tot pe mapamond. Ce nu e foarte clar e dacă restaurarea acelor mașini a mers până la capăt, adică dacă acele mașini pot fi conduse, altfel povestea se oprește doar la niște fotografii frumoase ale unor suprafețe hiper-finisate.

Muzeu cu troleibuze și tramvaie: absolut neașteptat, dar este o ocazie de a te plimba cu un tramvai istoric prin pădure, sau de a te urca în niște autobuze de pe vremea bunicii. Unele dintre aceste autobuze sunt frumos restaurate, inclusiv cu reclame de epocă la interior, gen reclame la pălării (pentru bărbați) sau la detergent (pentru femei).

Magazine pentru turiști: nivelul următor peste clasicele „tourist traps” care vând doar produse fabricate în China. Am văzut foarte multe obiecte aproape de artă, fabricate local, la prețuri sensibil mai mari decât cele venite pe vapor, care nu sunt nici ele prea ieftine.

Ah, să nu uit – casa de vară a familiei Bush și biserica anglicană din imediata apropiere, construită sau poate doar renovată din donațiile acestei familii. Biserica se poate vizita în afara orelor de serviciu religios, însă zona familiei menționate aici este un „gated community” cu acces strict interzis, singurele fotografii fiind posibile doar de la mare distanță. Familia respectivă a donat orașului un mic teren pe coastă unde a fost amenajată o parcare de unde vizitatorii pot admira marea. Poate nu întâmplător, dar de acolo se pot face cele mai bune fotografii spre casele familiei Bush...

---

VIZUALIZĂRI: 203 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI