Cu trenul pe muntele Washington

TIPĂREȘTE

Următoarea oprire de pe „Gringo Trail”-ul nostru în New England a fost la baza lanțului muntos „White Mountains”, într-un oraș turistic pe nume North Conway, în statul New Hampshire. Din acest oraș am pornit la explorarea zonei, o zonă destul de aglomerată și de exploatată turistic. Scopul principal al vizitei a fost urcarea pe muntele Washington, orice altceva fiind, se poate spune, un bonus.

Revenind, lanțul montan menționat face parte din Appalachian Mountains și include cel mai înalt masiv din nord-estul SUA, muntele Washington (1917m). Numele nu a fost ales întâmplător – toți munții din zona respectivă au primit nume de președinți americani: Washington a fost primul președinte american, deci cel mai înalt munte din zonă a primit numele lui, John Adams a fost al doilea președinte, deci al doilea cel mai înalt munte... În total cam 10-12 masive au primit nume așa.

Acest munte a devenit obiectiv turistic prin secolul 19 – atunci s-a construit o cale ferată specială, cu cremalieră, pentru transportat vizitatori până pe vârful muntelui, dar în același timp s-a amenajat și un drum de acces. În prezent se poate ajunge acolo în vârf atât cu trenul turistic (tot anul) cât și cu mașina (vara), urcarea în ambele moduri fiind spectaculoasă, dar extrem de abruptă. Diferența este și de preț, trenul fiind varianta scumpă (140$, 2 persoane). Sigur, există și trasee turistice amenajate, dar marea majoritate a vizitatorilor nu urcă muntele așa.

În vârful muntelui a fost construit un centru de vizitare care include un mic muzeu, un fast-food și un magazin de suveniruri importate din China. În funcție de condițiile meteo se pot face cred și poze frumoase cu masivele montane din jur, însă locația geografică, la intersecția a 3 fronturi atmosferice majore, cauzează variații extreme și imprevizibile de temperatură, umiditate sau de viteză a vântului. Pe acest munte a fost înregistrat primul record mondial în ce privește viteza vântului, 370km/h în 1934. E drept că noi în iulie am avut episoade de soare / ceață și vânt de doar 30-40km/h, dar riscul trebuie menționat.

Mica gară de unde se ia trenul către vârf e la 1h de condus de North Conway; pe drum sunt câteva locuri unde se poate opri pentru fotografii, inclusiv pe malul unui lac. Acolo în oraș există un fel de observator – centru de vizitare de la distanță al muntelui, pentru cei care nu vor să urce până sus, dar în mod evident experiența e diferită.

Ce se mai poate face acolo în oraș:

Călătorie cu tren turistic – e vorba de tren cu vagoane normale (nu „mocăniță”). Sunt câteva trasee pe căi ferate istorice iar trenurile au inclusiv vagon restaurant pentru o experiență mai interesantă (cred). Nu am fost cu un astfel de tren, traseul parcurs e oarecum similar cu cel auto.

Cumpărături – chiar în zona hotelurilor există magazine de tip „outlet”, cu reduceri și reduceri la reduceri tot timpul anului. De la un astfel de magazin am primit, pe lângă cupoane de reducere în rețeaua respectivă, un cupon de reducere și pentru magazinul din clădirea vecină.

Plajă și baie în râurile din zonă: evident doar în zone special amenajate. Așa cum ne-am obișnuit, la astfel de obiective se plătește doar parcarea, probabil nimeni nu are cum să ajungă acolo altfel decât cu mașina.

Ca o concluzie, zona respectivă nu s-a ridicat totuși la nivelul vizitei din Maine. Aglomerația și comercializarea excesivă e posibil să fi contribuit decisiv la această impresie, dar dacă ar fi să repet din nou experiența, m-aș duce din nou. Urcarea aceea cu trenul pe munte s-ar putea să fie unică în lume.

---

VIZUALIZĂRI: 278 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI