Plimbare prin secolul 17

TIPĂREȘTE

În ultima zi a vacanței, de fapt între check-out de la hotel și avion (zbor de seară), am vizitat „Plimoth Plantation”, de fapt o reconstrucție a coloniei Plymouth, fondată de puritanii veniți în 1620 cu Mayflower. Istoria puritanilor este de fapt o poveste despre intoleranța religioasă, America fiind destinația lor finală după câteva încercări eșuate de a-și găsi un loc potrivit în Europa.

Colonia Plymouth a fost fondată ca urmare a unui concurs de împrejurări – ei ar fi vrut să ajungă în Virginia, dar vântul și curenții au avut atunci o părere diferită. Primul loc în care au acostat a fost Cape Cod, în zona orașului Provincetown (unde acum există un monument dedicat lor), însă ei nu au considerat acea locație ca fiind potrivită pentru a se stabili pe termen lung. În final au ales vârful unui deal, într-o zonă abandonată de nativi ca urmare a unei epidemii sau a unui război (nu am reținut detaliul), undeva la sud de Boston. Prima iarnă a fost mult mai grea decât s-au așteptat, populația fiind redusă la jumătate în doar un an.

Muzeul contemporan este, ca structură, format dintr-un centru de vizitare cu exponate, sală de cinema, restaurant și magazine de suveniruri, un „sat european” de secol 17 și un „sat amerindian” din aceeași perioadă. Toate obiectivele sunt unite cu alei pietonale prin pădure. Biletul de intrare este destul de scump, 30$ de persoană, dar muzeul în aer liber este extrem de bine îngrijit, spunând atât povestea puritanilor veniți cu Mayflower cât și a nativilor pe care i-au întâlnit aici.

Satul european pare extrem de familiar pentru noi, generația crescută „la țară”: case micuțe, mono-familiale, cu una sau două camere mici pe un singur nivel. Casele sunt de-a lungul unei ulițe prăfuite, cu grădini de legume în spate. Oarecum în afara satului sunt grădini mai mari precum și suprafețe cultivate cu porumb (cât de cunoscut). În fiecare casă sunt actori îmbrăcați în haine de epocă, mult prea groase pentru temperatura lunii iulie 2019, dar acum 400 de ani clima era poate mai rece. Fiecare actor răspunde la întrebări legate de „viața satului” sau de „viața personală” a colonistului interpretat – gen și-a pierdut prima nevastă și s-a recăsătorit cu o femeie care și-a pierdut bărbatul în aceeași iarnă grea, are atâția copii, atâtea vite, ieri a smuls buruienile din grădină, azi se pregătește de o nuntă, etc.

Satul amerindian este mult mai mic, cu doar câteva „corturi” specifice populației native de vânători-culegători. Per total mult mai puține lucruri de văzut, dat fiind că vorbim de o populație semi-nomadă cu migrație sezonieră. Interacțiunile cu coloniștii par să se fi limitat inițial doar la mici schimburi de produse, comunitățile având o viață independentă timp de mulți ani de la fondarea coloniei.

Muzeul din centrul de vizitare conține câteva artefacte din perioada respectivă (haine de epocă și ceramică); cele 2 magazine de suveniruri acoperă „partea europeană”, respectiv „partea amerindiană”.

Per total, este un loc de petrecut o dimineață (sau o după amiază) cu familia. Un pic cam scump, dar experiența este bună, sunt multe lucruri de văzut iar orele trec repede. Pentru noi a fost ultimul episod al vacanței, de care ne-am despărțit în fugă: cu traficul de pe drumurile principale de acolo nu s-a putut glumi nici măcar în weekend.

---

VIZUALIZĂRI: 204 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI