O saptamana in Nordul Moldovei – manastiri, cetati, distractie si relaxare

TIPĂREȘTE

O saptamana in Nordul Moldovei – manastiri, cetati, distractie si relaxare

Anul acesta ne-am propus sa (re) vedem o parte din cele mai importante manastiri din Nordul Moldovei. Avand la dispozitie o singura saptamana, in care a trebuit sa includem in program si activitati distractive (fiind insotiti de copii), a rezultat un program diversificat dar interesant ce a multumit pe toata lumea.

Zona fiind foarte frecventata, inclusiv de familii cu copii, am sa pun accentul in continuare pe descrierea mai amanuntita a locurilor de distractie, in timp ce pentru manastiri si cetati voi fi mai succint, ma voi folosi de pozele realizate, deoarece exista sufieciente date despre acestea pe Internet.

Pentru usurarea celor care cauta detalii doar despre un anume obiectiv turistic am sa mentionez la fiecare zi locurile vizitate astfel incat sa fie usor de reperat si sa nu fie necesara lecturarea intregii saptamani.

Am plecat din Bucuresti si ne-am cazat in Piatra Neamt – Pensiunea Moldova (despre care am scris anterior). In cele 4 ore pe care le-am avut la dispozitie in Piatra Neamt am ales sa urcam cu telegondola si sa vizitam centrul orasului. Telegondola (vis-a-vis de aceasta exista o parcare amenjata) poate fi luata din fata Garii din Piatra Neamt – pretul pentru doi adulti si un copil a fost de 52 lei dus-intors. Se urca timp de aproximativ 10 minute pana pe Dealul Cozla (diferenta de altitudine este de vreo 300 de metrii).

Aici, singurul lucru pe care poti sa-l faci este sa admiri imprejurimile: lacul Batca Doamnei, panorama orasului si Ceahlaul. Mai sunt 4-5 dughene ce vand aceleasi suveniruri, apa si sucuri. Asa ca dupa 15 minute a trebuit sa coboram, dezamagiti de potentialul existent dar nevaloficat de catre administratia locala.

Urmatoarea tinta a fost Turnul lui Stefan cel Mare. Acesta este situat intr-o zona turistica ce mai cuprinde Biserica Domneasca Nasterea Sf. Ioan, Muzeul de Arta, Parcul Tineretului. Exista de asemenea locuri de parcare amenajate in vecinantatea acestora astfel incat nu exista nicio problema daca ai ales sa te deplasezi cu autoturismul propriu. Turnul, ce a fost construit la porunca lui Stefan Cel Mare in 1499, si biserica fac parte din Curtea Domeneasca si pot fi vizitate zilnic, primul contracost.

A doua zi am ales sa facem un mic ocol si sa ne abatem de la planul initial pentru a (re) vedea Cheile Bicazului si Lacul Rosu, acest lucru si pentru ca eram insotiti de un copil ce tocmai invatase la scoala geografia Romaniei. Asa ca de la Piatra Neamt ne-am deplasat pana la Lacul Rosu, trecand prin Cheile Bicazului, un drum intradevar deosebit, foarte frumos. Ocolul nostru nu a insemnat mai mult de doua ore, cu tot cu oprirea de la lac si pe chei pentru poze.

Ne-am intors la lacul Bicaz, pe care l-am ocolit pe partea dreapta (soseaua ce merge pe langa lac de la barajul Izvorul Muntelui catre Poiana Largului), un drum in general foarte bun si spectaculos, din loc in loc cu privelisti deosebite.

Manastirea Neamt este datata documentar de la sfarsitul sec. XIV, importanti domnitori intre care Petru Musat, Alexandru cel Bun si binenteles Stefan Cel Mare, au sprijinit si influentat dezvoltarea acestui lacas. In prezent manastire de calugari, aceasta are si un muzeu dedecat istoriei si evolutiei sale ce poate fi vizitat alaturi de manastirea propruzisa.

Tot pe drumul ce duce catre Manastirea Neamt poate fi remarcata Biserica Sf. Ioan Iacob, recent pictata, care merita si aceasta vizitata.

Foarte aproape de acestea se afla muzeul Mihail Sadoveanu – o casa folosita de catre scriitor spre finalul vietii sale.

Drumul nostru a continuat in acea zi catre manastirile Agapia si Varatec, ambele manastiri de maici in prezent. Acest lucru este imediat remarcat prin abundenta de flori, modul in care sunt amenajate si ingrijite cele doua domenii. Din pacate biserica Varatec era inchisa si nu se putea vizita. Despre Agapia vreau doar sa mentionez ca, cuprinde picturi ale lui Nicolae Grigorescu, o parte dintre acestea fiind pastrate in muzeul manastirii ce nu trebuie ratat.

Dupa doua zile cu drumuri lungi am ales ca in cea de a treia zi sa o dedicam si celor mai mici astfel incat am punctat un drum scurt pana la Manastirile Humorului si Voronet, completat cu o dupa amiaza de agrement in complexul Arinis, cunoscut si sub numele de Esplanada.

Despre Manastirea Humorului vreau doar sa mentionez ca are peste 700 de ani si urmeaza sa intre intr-un proces de renovare. Domeniul acesteia este inconjurat cu un zid, din care s-a pastrat o parte, dar si un turn ce poate fi vizitat. Pentru a ajunge in varful turnului este necesar sa urci mai multe scari, ultima scurta dar foarte ingusta (nu cred ca avea 50 cm latime) si foarte abrupta. Desi mai putin cunoscuta manastirea merita vizitata.

Complexul de Agrement Arinis este situat in Gura Humorului si cuprinde mai multe domenii de distractie, astfel incat fiecare doritor poate gasi unul sau mai multe moduri in care sa-si petreaca o zi de vacanta. Dintre acestea mentionez:

- Minigolf;

- Aventura Park – exista 8 trasee, cu grade diferite de dificultate, iar fetita mea, in varsta de 12 ani, a fost incantata de cele 3 pe care le-a parcurs in 1,5 ore. Am remarcat copii de la 6-7 ani pana la tineri de 25 de ani printre clientii acestui parc;

- Tir cu arcul si tir cu pusca;

- Bazin de inot acoperit si un bazin in aer liber;

- Pista de biciclete;

- Iar pentu iarna am inteles ca se amenajeaza un patinoar.

Exista mai multe locuri unde poti lua masa, un restaurant, o pitzerie, mai multe chioscuri pentru sucuri, apa, cafea.

Nu am sa dau multe amanunte despre cele trei manastiri deoarece ele trebuiesc vizitate, cuvintele nu pot inlocui starea de spirit pe care o regasesti acolo. Un plus fata de alte manastiri am regasit la Putna, unde un calugar prezenta in muzeul dedicat acestui lacas de cult date despre istoria manastirii, dar si despre Stefan Cel Mare, amanunte pe care nu le regasesti in cartile de istorie.

Drumul Gura Humorului – Putna – Sucevita – Moldovita – Gura Humorului este, cu mici exceptii, unul foarte bun. Am luat pranzul la Popasul Turistic Bucovina, situat in judetul Suceava, localitatea Sucevita, str. Movilestilor nr. 305 (este pozitionat pe partea stanga a drumului ce duce de la Sucevita catre Moldovita) la aproximativ 10 km de Manastirea Sucevita. Situat intr-o zona pitoreasca, popasul asigura atat cazare cat si servirea mesei.

Mancare foarte buna, preturi rezonabile, servire ireprosabila, in conditiile in care la momentul respectiv era foarte aglomerat, multi turisti straini (restaurantul are parter si doua nivele, fiecare nivel avand atat mese in interior cat si terase, iar toate mesele de la terase erau ocupate).

Daca doresti o zi linistita, de relaxare, care sa compenseze oboseala acumulata in urma drumurilor de la o manastire la alta atunci Cacica este una dintre alegerile ideale. Nici noi nu am crezut ca va rezulta o zi deosebita intr-o localitate de care nu auzisem pana atunci.

Despre Mina de sare de la Cacica am citit pe net cateva detalii, iar realitatea a corespuns celor descrise acolo. Este o mina relativ mica, investitiile pentru transformarea acesteia intr-un obiectiv turistic fiind minime. Se coboara aproximatic 300 de trepte pentru a ajunge la adancimea cea mai mare.

Parcurgerea acestora, mai ales la urcare, nu constituie un inconvenient pentru o persoana care nu are probleme medicale sau care nu a depasit 75 de ani, deoarece treptele nu sunt abrupte, iar acestea alterneaza cu portiuni drepte, astfel incat nu cobori/urci continuu. Mai suparator mi s-a parut mirosul persistent de petrol lampant.

Mina are cateva locuri de interes cum ar fi altarul / bisericuta unde se tin slujbe religioase, atat ortodoxe cat si catolice (in mina lucrund initial un numar relativ important de polonezi, de relifie catolica), sala de dans, terenul de fotbal, si cam atat.

Daca esti in zona merita sa o vizitezi (iti ia 1,5 ore cu totul daca mergi normal, dar fara sa faci opriri dese si lungi), dar nu trebuie sa faci un drum special pentru ea pentru ca exista alte mine mult mai frumoase si mai amenajate.

Complexul de agrement Cacica a constituit surpriza placuta. Situat foarte aproape de intrarea in mina de sare (300 – 400 metri) complexul este unul modern care ofera posibilitati de relaxare si distractie multiple intre care:

- Bazin acoperit cu apa sarata – temperatura apei 33 – 34 grade - mie mi s-a parut cam mic si aglomerat;

- Bazin acoperit cu apa dulce – suficient de mare, temperatura apei 30 – 31 de grade, ambele bazine avand o adancime cuprinsa intre 0.5 si 1.6 metri:

- Jacuzzi;

- Sauna;

- Sala de forta;

- Sala de masaj;

- Sala de jocuri pentru copii: biliard, tenis de masa;

- Bazin in aer liber cu tobocane cu apa.

Tarifele sunt in functie de accesul pe care doresti sa-l ai la diferite bazine, noi am platit 60 de lei pentru adult si 30 de lei pentru copil si am putut intra oriunde am dorit. Trebuie sa mentionez ca nu poti intra cu alimente sau bauturi, acestea pot fi achizitionate de la punctul de acces in complex, dar preturile sunt accesibile, fiind comparabile cu cele dintr-un magazin de cartier.

La plecare exista dusuri si uscatoare de par unde poti sa te speli si sa te usuci.

Dupa aproximativ 5 ore petrecute in complex am mers sa luam masa la restaurantul Martisorul, situat chiar in fata complexului. Fara a fi un local de lux restaurantul este curat, meniul nu foarte generos dar mancarea a fost buna, iar preturile mai mici decat in alte localuri unde am luat masa in perioada petrecuta in nordul Moldovei.

Asa ca daca sunteti in Cacica sau in apropiere si doriti o zi de relaxare puteti sa vizitati acest complex de agrement si sa luati masa la restaurantul Martisorul.

Cetatea Neamtului a fost ridicata de catre Petru I in secolul XIV, ulterior fiind derulate masuri de intarire si consolidare a acesteia de catre domnitorii Moldovei. Drumul pana la cetate nu este lung, dar are un grad ridicat de dificultate datorita pantei soselei, accesul auto fiind restrictionat. Din loc in loc exista banci unde te poti odihni, dar si diferite panouri referitoare la zona respectiva ce cuprind date despre evolutia faunei si florei. Cetatea Neamtului este in prezent amenajata astfel incat poate fi vizitata in cea mai mare parte, timpul necesar parcurgerii salilor deschise publicului nefiind mai mare de 1,5 ore.

La poalele cetatii sunt mai multe restaurante unde se poate servi masa intre care Terasa Casa Arcasului si La Cetate. Noi l-am ales pe primul dintre acestea, avea un meniu diversificat, preturile acceptabile – poate putin mai mari decat media, personalul a fost promt, dar am asteptat cam 15 – 20 minute pregatiera felurilor solicitate in conditiile in care tersa si zona acoperita erau ocupate in proportie de 50%.

Muzeul Memorial Ion Creanga din Humulesti se afla in casa in care a copilarit scriitorul (construita in 1830), fiind facute eforturi pentru pastrarea acesteia in forma initiala, inclusiv cu obiecte de gospodarie din acea epoca. Exista un bust al scriitorului in curte.

Langa casa, in curtea alaturata, sunt expuse mai multe personaje din basmele lui Ion Creanga, intre care capra cu cei trei iezi si lupul, cocosul cu punguta cu doi bani, pupaza, ursul fara coada si vulpea ce l-a pacalit, fata babei si fata mosului etc. Chiar daca nu este ceva spectaculos cred ca merita sa te opresti pentru 15 – 20 de minute in acest loc ce a dat nastere unui mare scriitor al literaturii romane.

Pentru ultima zi a vacantei am ales se vedem Cetatea de Scaun a Sucevei asa cum este ea denumita in prezent. Drumul de la Gura Humorului la Suceava este foarte bun si se parcurge in maxim o ora. Langa Cetatea Sucevei este o parcare sufiecient de mare astfel incat din acest punct de vedere nu este nicio problema.

Despre cetatea (construita la sfarsitul sec. XIV) ce nu a putut fi niciodata cucerita din exterior (cel putin asa se afirma in literatura de specialitate) se observa de la intrare ca este situata intr-o capitala de judet. Mult mai amenajata decat Cetatea Neamtului tehinica moderna este prezenta in cele mai mute incaperi.

Cu ajutorul hologramelor si aparatelor de proiectie personaje imbracate conform epocilor din care provin povestesc intamplari referitoare la istoria cetatenii si a Moldovei. Tot tehnica moderna iti permite sa cercetezi arborele genealogic al domnitorilor ce au influentat dezvoltarea cetatii.

In salile de arme sunt expuse multe modele de arcuri, sageti, suliti, sabii etc. si nu sunt uitati nici boierii care l-au sprijinit pe Stefan Cel Mare fiind centralizate steagurile si emblemele sub care acestia au luptat. Fara discutie ca Cetatea de Scaun a Sucevei merita vizitata, timpul alocat neputand depasii 1,5 ore.

Pe drumul de intoarcere am hotarat sa luam pranzul la Hanul Ancutei, atat pentru renumele localului cat si datorita faptului ca am ajuns acolo pe la ora 13:30 (de la Suceava am plecat in jurul orei 12:00). Hanul are atat restaurant cat si terasa, noi alegand sa mancam la terasa deoarece era frumos afara.

Meniu foarte bogat din care lipseau insa diferite mancaruri, preturi mai mari cu pana la 50% fata de restaurantele unde am mancat anterior.

Aranjamentele, denumirea mancarurilor si imbracaminstea ospatarilor incerca sa readuca atmosfera secolului XIX, tinta reusita in cea mai mare parte. Servirea a fost destul de greoaie, desi nu erau foarte multe mese ocupate, dar mancarea a fost Ok. Consider ca merita sa te opresti aici pentru a lua masa.

Aici inchei saptamana petrecuta in nordul Moldovei cu speranta ca macar o parte din cele relatate vor fi de folos sau vor inspira pe cei aflati in zona. Va urez o vacanta minunata!

---

VIZUALIZĂRI: 16227 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI