Bucovina si Moldova - Pas cu pas ne descoperim tara (II)

TIPĂREȘTE URMARE de aici

Ne continuam povestile incepute ieri cu:

crestinortodox.ro/biseric ... eava-67810.html - este o manastire de calugari in a carui biserica se gasesc moastele Sfantului Ioan cel Nou. Constructia bisericii a inceput in 1514 de Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare si a fost finalizata de fiul acestuia, Stefanita Voda in 1522. Accesul in curtea manastirii se face pe sub o arcada prin turnul de la intrare, ajungand astfel intr-o curte mare si te frapeaza ca in oras ai parte de acest colt de liniste. Biserica este una impunatoare si chiar daca nu are coloritul altor biserici, aici picturile nu prea au rezistat trecerii timpului, te frapeaza insa acoperisul multicolor. Si ceea ce impune mai departe este turla care se inalta semeata spre cer. Turnul clopotnita prin care am intrat in curte a fost construit in 1589 (dupa 1900 i s-au mai adugat 2 etaje) de voievodul Petru Schiopul. De asemenea in curte se mai afla paraclisul, chiliile precum si un muzeu.

Si daca tot l-am pomenit din nou pe Stefan cel mare, ajungem si la:

(asa cum sta scris pe placuta care indica numele acestui ansamblu) desi link-ul de mai jos o numeste manastire - crestinortodox.ro/biseric ... bore-67821.html - este un loc putem spune interesant. A fost construita in 1504 de hatmanul Luca Arbore, sfatuitorul lui Stefan cel Mare (asa cum Daniil Sihastru i-a fost sfetnic pentru ceea ce a insemnat credinta, hatmanul Arbore i-a fost sfatuitor in ceea ce insemna politica dar si diplomatia). Dar cum si atunci viclenia era la loc de cinste hatmanul Arbore dupa ce a fost slujitor credincios atat lui lui Stefan cat si lui Bogan al III-lea a reusit sa fie denigrat in fata lui Stefanita astfel incat atat Luca Arbore cat si cei doi fii ai sai au fost decapitati.

Ceea ce este cat se poate de vizibil inca de la inceput este lipsa vreunei turle. Biserica este destul de simpla ca si ceea ce o inconjoara, cu picturile exterioare deteriorate in mare parte. Am vizitat-o si in interior (aici de gaseste mormantul hatmanului Arbore) dar am urcat si in turnul clopotnita. Probabil ca daca nu va prezenta interes pentru a fi restaurata va ajunge ca intrun final sa dispara.

- aici vorbim atat de Muzeul Ciprian Porumbescu dar si de casa Memoriala Ciprian Porumbescu, aflate in localitatea cu acelasi nume, localitate care se numea inainte Stupca. Tot ce te intampina in aceasta localitate iti aduce aminte de marele compozitor incepand chiar de la intrare unde exista un monument care te atentioneaza asupra locului in care ai ajuns (o lira cu portativ si cantecele lui Ciprian Porumbescu). Din pacate cred ca am nimerit intr-un moment nepotrivit deoarece nu am putut vizita nici muzeul si nici casa memoriala, fiind inchise, am putut doar sa ne plimbam prin zona (sa tragem cu ochiul la incaperile casei si sa ne plimbam prin curte) si sa facem poze. Am ramas insa cu ideea ca daca mai ajung prin zona sa vizitez aceste locuri neaparat.

crestinortodox.ro/biseric ... asca-68095.html - se gaseste in satul Rasca comuna Bogdanesti a fost inaltata in 1359 de Bogdan Voda si a avut un trecut zbucuimat a fost distrusa si refacuta de nenumarate ori. In 1542 la sfintirea manastirii aici au fost aduse moastele Sfantului Nicolae. Ca si asezare fiind mai retrasa, Manastirea Rasca a avut rol de inchisoare pentru calugrii vagabonzi si pentru boierii care erau impotriva domnitorului. Aici a fost inchis timp de 6 luni si Mihail Kogalniceanu la ordinul lui Mihail Sturza. Biserica este pictata si la exterior unde pe unul dintre pereti se poate vedea judecata de apoi. De asemenea interesant este acoperisul care este verde.

ro.wikipedia.org/wiki/Cas ... _Humule%C8%99ti - Un loc vizitat cu mare drag pentru o intoarcere in copilarie, este casa in care la 1 martie 1837 avea sa se nasca marele povestitor Ion Creanga. Este o casuta mica, alba, unde trebuie sa-ti pleci capul ca intr-o rugaciune pentru a patrunde in casa. Casa este inconjurata de o prispa care se inalta putin deasupra solului si este acoperita cu sindrile din lemn. Prin peretele alb se vad barnele care au contribuit la ridicarea casei. In interior regasim 3 camere, cu pamant pe jos, in care isi traia viata familia si unde sunt expuse diverse obiecte, panouri informationale (arborele genealogic, principalele date din viata lui) schite din operele acestuia si unde recunosti de cele mai multe ori personajele, totodata si obiecte personale ale lui Creanga si obiecte de mobilier, si multe altele, chiar si razboiul de tesut atat de utilizat de femei pentru tesutul materialelor pentru haine. Arata ca o casa in care proprietarii sunt intr-un scurt concediu urmand ca la intoarcere sa-si reia viata de zi cu zi.

Iesim si in curte si vedem si sopronul unde se vad tot felul de unelte, am vazut si un jug pentru boi, dar si lemnele pregatite pentru incalzirea sobei.

In curte am intalnit un muzeograf care mi-a placut foarte mult, le-a pus copiilor ceva intrebari despre Creanga dupa care a inceput el sa povesteasca astfel incat a inceput sa fie inconjurat de lume, nimeni nu mai studia nimic, ci doar ascultau dulcele grai moldovenesc al muzeografului.

A fost ca o revenire la copilarie pentru noi toti si am plecat de acolo cu inimile intinerite.

crestinortodox.ro/biseric ... apia-68099.html - este una dintre cele mai cunoscute manastiri din tara noastra, prin ceea ce reprezinta ea ca si cultura si credinta dar si prin arta adusa aici de picturile lui Nicolae Grigorescu din perioada 1858-1861. Odata trecut pragul manastirii ai senzatia ca ai intrat intro alta lume. Manastirea a primit acest nume de la calugarul Agapie care construise o bisericuta de lemn in aceasta zona in secolul XIV. In aceasta zona se apar astfel Agapia Veche, inaltata de Petre schiopul in 1585 si Agapia Noua construita in 1642 de fratele domnitorului Vasile Lupu. Biserica a suferit mult de-a lungul anilor fiind atacata de turci, tatari, polonezi si refacuta de fiecare data. Asa regasim astazi inaltandu-se maiestuoasa in mijlocul curtii, o biserica zugravita in alb, cu o tinuta impunatoare si avand o singura turla.

Dar vizita noastra aici nu s-a incheiat, mai facem ceva pasi pe langa niste case pline de flori la ferestre si ajungem la Casa memoriala Al. Vlahuta. Aici am avut noroc sa nimerim un grup de elevi insotiti de profesoara lor. Coincidenta, copiii erau de la un club de dans tot din Bucuresti iar profesoara il cunostea pe flacaul cel mare. In acest fel am avut placerea ca sa primim ceva mai multe informatii de la gazdele noastre care voiau astfel sa le insufle copiilor dragostea pentru mostenirea literara primita.

crestinortodox.ro/biseric ... atec-68100.html

O alta manastire pe unde ne-au purtat pasii a fost Manastirea Varatec despre care in primul rand putem mentiona ca nu este opera vreunui domnitor ci mai degraba numele este legat de maica Olimpiada care in perioada 1781-1785 a pus bazele unei mici asezari monahale. Intrarea in curte se face pe sub turnul clopotnita si odata intrati acolo suntem pe loc inconjurati de multa verdeata si multe flori. Biserica ce poarta hramul “Adormirea Maicii Domnului” este una simpla care are la intrare o pisanie care atesta anul ridicarii acesteia (1808) si ctitorii acesteia.

In curte se gaseste o fantana, punct de atractie vara pentru cei insetati, prin apa rece de care te poti bucura. Tot in incinta manastirii exista si un muzeu unde se gasesc la fel ca si in celelalta locuri vizitate lucrari vechi, vesminte bisericesti, manuscrise vechi.

La iesirea din acest lacas existau produse diverse fabricate de maicute si puse la vanzare si am luat daca nu ma insel niste cornuri ceva (la cum aratau pofta era mare), insa cel mai mult ne-au atras siropurile, am luat sirop de brad si inca un sortiment dar de care nu imi mai aduc aminte pentru ca cel de brad a fost cel care mi-a ramas intiparit in minte la cat de bun a fost.

Drumurile ne-au facut sa ajungem si la:

crestinortodox.ro/biseric ... secu-68087.html

Ce pot spune despre accesul spre aceasta manastire decat ca ai senzatia ca te indrepti spre o cetate, mergi pe o alee pietruita flancata de brazi inalti pe ambele parti pe langa un gard inalt cu turnuri in colturi pentru a intra in cetate (de fapt in curtea manastirii) pe sub un turnul clopotnita. Vechimea acestui lacas se duce cu vreo 500 de ani in urma, cand aici se vor aseza un grup de sihastri care vor intemeia in 1530 Schitul Zosima (dupa numele acestui calugar de la Manastirea Neamt). Biserica schitului a fost construita de Petru Rares iar zidul de piatra care ingradea schitul dateaza din 1550 (acum nu mai este cel original) si se datoreaza Doamnei Elena si fiilor acesteia. Biserica mare care poarta hramul “Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul” fascineaza prin felul in care este lucrata, pare o dantela aplicata si te gandesti si la mesterii care au lucrat asa ceva. Si aici remarcam chiliile si multitudinea de flori de toate culorile si mult verde care te face sa te gandesti ca esti la o pensiune la munte. De altfel noi am incercat odata sa ne cazam la o manastire (cam cam tot in acea perioada dar nu acolo) si am fost refuzati pe motiv de copii (ar deranja). M-a deranjat pe mine acest lucru si nu am mai incercat a doua oara.

crestinortodox.ro/biseric ... eamt-67899.html

Desi se socoteste ca an existand din 1407 se pare ca originea ei este mult in urma, chiar pana in secolul XII, desi ca si ctitorie ii este atribuita lui Petru Musat I care a construit o biserica peste o alta biserica, deci mergem in urma cu acest trecut. Manastirea a fost una dintre manastirile care au fost inzestrate de domnitori primind sate si mosii, mai intai de la ctitorul ei dar si de la Stefan cel Mare (care a ridicat biserica actuala), care astfel i-a intarit puterea. Hramul acestei manastiri este “Inaltarea Domnului” si vezi asta chiar de la intrarea in acest lacas. Biserica este una chiar impresionanta si esti curios sa o parcurgi cu privirea in exterior pentru ca mai apoi sa o descoperi si in interior, sa-I descoperi picturile, de afara nestiind ce te asteapta. O constructie interesanta ne-a mai atras privirile si anume agheasmarul, al carui acoperis pare mai inalt decat ea in sine.

Nu cred ca am vizitat vreo manastire despre care sa spun ca nu mi-a placut. Fiecare are ceva aparte, nu sunt o mare bisericoasa, insa toate cele vizitate cuprind in ele credinta si istorie si mi-ar mai placea sa repet traseul insa sunt inca multe de descoperit asa ca acestea vor mai avea de asteptat.

De aici noi ne-am continuat drumul catre casa, cu regretul ca nu am putut vedea si rezervatia de zimbri Dragos-Voda, care tocmai isi incheiase programul, asa ca am plecat spre Bicaz - si aici imi cer scuze fata de cei care cunosc mai bine locurile si numele, eu stiam de lacul Bicaz, in unele harti am vazut lacul trecut Izvorul Muntelui, in altele Bicaz, imi cer scuze, dar despre acesta vorbesc :), si am mers paralel cu lacul pana aproape de baraj unde am hotarat sa ramanem peste noapte pentru a profita a doua zi de o plimbare cu barca pe lac.

Aici a fost dragut se lasa seara si noi nu aveam cazare. Am gasit casute imprastiate prin padure, insa fara a avea toaleta, trebuia sa mergi la motel dar am gasit si casuta cu 3 camere si cu o baie, ceea ce a fost perfect. Noi de fapt am mai intarziat deoarece am luat-o spre Izvorul Muntelui pana la intrarea in Parcul National Ceahlau. Ar fi fost frumos sa ne plimbam pe acolo insa deja era pe seara si trebuia sa gasim cazare asa ca am lasat acest parc pe alta data, multumindu-ne doar sa respiram ceva aer curat si sa facem niste poze.

A doua zi dimineata, dupa un mic dejun din traista am luat prima barca care iesea la plimbare pe lac si ne-am bucurat de tot ceea ce vedeam in jur.

Am plecat mai departe, am trecut si pe la barajul al carui proiect a fost realizat de inginerul Dimitrie Leonida (1908), proiect realizat in perioada 1950-1960.

Si cateva “recorduri” - spicuite de aici:

1 Barajul de la Bicaz trebuia să se numească iniţial Vladimir Ilici Lenin

2. Peste 15.000 de oameni au lucrat la ridicarea barajului de la Bicaz, a tunelului de aducţiune şi a uzinei electrice de la Stejaru.

3. Au fost strămutaţi 18.760 de oameni pentru a închide barajul şi pentru a se forma lacul de acumulare

4. Înainte de închiderea barajului au dispărut 22 de sate.

5 O biserică a fost salvată din lac prin mutarea la Muzeul Satului (Biserica veche a fostului sat Răpciuni, din comuna Ceahlău),

9. În incinta barajului există un seismograf care a înregistrat chiar şi cutremurul care a produs în 2009 un tsunami-ul devastator în Pacific.

 

Urmatorul nostru popas scurt a fost orasul Piatra Neamt si a insemnat de fapt o scurta incursiune asupra orasului printr-o calatorie deasupra orasului, asta deoarece am vrut sa urcam cu telegondola si sa vedem orasul de sus. Normal ca ne uitam in toate directiile si admiram insa nu pot sa va spun ceea ce am vazut din telegondola, ca nu as fi stiu decat daca as fi fost localnica. Aveti insa aici informatia si daca vreti sa stiti cam pe unde va trece telegondola, accesati acest link si aflati Pot sa va spun doar ca mi-a placut, nu mi-a placut insa ca la capatul ei nu ai (sau cel putin atunci nu era) si un loc de popas, sa bei o cafea sa poti manca ceva. Asa nu am facut altceva decat sa ne miscam putin in jur, sa facem cateva poze si atat.

Urmatorul (si ultimul popas) si gata, ati scapat de mine - deocamdata :) - a fost:

crestinortodox.ro/biseric ... esti-67917.html - este un monument istoric ridicat in memoria eroilor din Primul Razboi Mondial. “Pe aici nu se trece” a spus generalui Eremia Grigorescu, si nu s-a trecut. In acest loc in vara lui 1917 au avut loc luptele de la Marasesti unde au cazut la datorie 480 ofiteri si peste 21000 soldati. Acestia au fost inmormantati pe mosia lui Ulise Negropontes si ulterior mare parte din ei si-au gasit odihna vesnica in criptele acestui mausoleu unde au fost reinhumati in 1924 in prezenta Reginei Maria.

Prima data cand am vizitat acest loc era in urma cu 40 de ani, si de atunci cand mai am ocazia mai facem cate o scurta oprire pe acolo unde se odihnesc cei care si-au dat viata pentru libertatea noastra.

Si uite asa am ajuns la Focsani, putem spune capat de drum acolo fiind ca si acasa. A fost un concediu frumos, petrecut alaturi de familie si alti oameni dragi si in momentul in care vad pozele retraiesc momentele.

Va doresc calatorii cat mai placute si noi ne mai auzim.

---