În ţara lui Moş Crăciun, în Laponia

TIPĂREȘTE

Cine vrea să-l întâlnească pe Moş Crăciun de Crăciun, adică pe 25 Decembrie, nu trebuie să plece în Laponia pentru că atunci moşul nu-i acasă, ci este plecat în lume cu sania lui trasă de reni, pentru a-şi împărţi darurile. Astă iarnă eu l-am aşteptat pe Moş Crăciun acasă la mine şi ştiţi ce dar mi-a adus? O invitaţie în ţara lui şi-n casa lui din Laponia. Mi-a spus că vara îşi mai trage sufletul după lungile-i călătorii, dar că se şi plictiseşte uneori de atâta linişte, aşa încât ar fi bucuros dacă i-aş întoarce vizita.

Bineînţeles, am acceptat încântată şi iată-mă plecând în ziua de 14 iulie - când la noi vara era în toi - înarmată cu haine groase, cu un aparat foto şi cu multă curiozitate, spre tărâmurile veşnic înzăpezite ale nordului european.

Am fost un grup mic, de doar 24 de persoane, toate cu aceeaşi dorinţă şi nerăbdare de a experimenta necunoscutul. Ţinta noastră n-a fost Rovaniemi, capitala Laponiei finlandeze şi parcul cu poşta sau biroul unde Moş Crăciun primeşte scrisorile din întreaga lume, aflat pe linia Cercului Arctic.

Capul Nord, acest miraj al oricărui călător pasionat de inedit, în prezent nu mai este doar un vis. Acest vis poate deveni realitate dacă avem cu adevărat dorinţa de a atinge cel mai nordic punct al Europei, locul de unde putem contempla soarele sau măcar lumina lui de la miezul nopţii, cu privirea pierdută în depărtările Oceanului Arctic, spre Polul Nord de care ne mai despart doar 2102 km.

La 71° 10' 21'' latitudine nordică, la Nordkapp, înconjurat de sălbatica şi copleşitoarea natură arctică fără de sfârşit, te simţi mic şi te minunezi că Dumnezeu a avut răgazul să te mai creeze şi pe tine. Te mai minunezi şi de tenacitatea nordicilor (pe care soarele îi binecuvântează prea puţine zile într-un an) pentru a construi acele fantastice tuneluri, unele total, altele doar parţial subacvatice, drumurile, podurile şi viaductele care străbat Scandinavia în lung şi în lat.

Peisajele deosebite ale Norvegiei, cu fiorduri spectaculoase, cu aşezări izolate de pescari, cu canioane şi văi ameţitoare stropite din belşug de apele care cad în cascade, fac parte din zone naturale de o frumuseţe şi de o puritate copleşitoare.

Insulele Lofoten, Drumul Trolilor, Drumul Vulturilor şi Drumul Atlanticului (considerat cel mai frumos drum din lume, legând prin poduri spectaculoase, pe o lungime de peste 8 km, mai multe insule şi insuliţe de pe coasta oceanului), cele două croaziere pe Geirangerfjord şi Sognefjord, precum şi cele 10 traversări cu ferry-boat-ul (mai lungi sau mai scurte, toate pe timp de zi), au avut menirea de a ne convinge o dată în plus de frumuseţile de netăgăduit ale Norvegiei. O mare bucurie pentru mine a fost şi faptul că programul ne-a permis să ajungem - pietonal - la gheţarul Briksdal, parte din cel mai mare gheţar al Europei care dăinuie încă în ciuda micşorării lente, dar progresive a dimensiunilor sale datorată încălzirii globale. Colosul de gheaţă colorată uşor în turcoaz, încreţit de topire, reîngheţ şi scurgere lentă de-a lungul văii, lacul format la bază, apoi şuvoiul pornind năvalnic în cascadă spre văi şi mai adânci, dau vizitatorului emoţii nemaitrăite.

O locuinţă laponă tradiţională, o colibă de pământ acoperită cu iarbă în interiorul căreia, în mijloc, arde mocnit un foc din buşteni, nu are mobilier, ci doar blănuri călduroase de ren. Am intrat şi am fotografiat confortul primitiv al vechilor nordici. Ce mai conta că mă umpleam de miros învăluită de fumul care se împrăştia peste tot înainte de a ieşi prin gaura larg deschisă din vârful colibei? Prin norul de fum priveam cerul şi mă întrebam cum era cu adevărat viaţa laponilor în condiţii de iarnă grea.

Până a vedea nordul extrem al continentului - Nordkapp - cu toate atracţiile lui, am avut de străbătut un drum lung. Opţiunea a fost tot pentru autocar şi tot pentru grup ("turmă" cum obişnuiesc unii să-l numească). Cu plusurile şi minusurile lui, acest gen de turism este cel care mă avantajează cel mai mult deocamdată. O săptămână a durat până să ajungem în Norvegia şi alte cinci zile ne-au fost necesare pentru drumul de întoarcere, dar n-a fost loc de plictiseală. Am trecut prin minunatele oraşe hanseatice şi, bineînţeles, prin fermecătoarele capitale nordice. Micuţele şi fermecătoarele oraşe Jyvaskyla, Rovaniemi, Russenes, Tromsø, Harstad, Bodø, Mo I Rana, Trondheim, Molde, Forde, Bergen, Upsala, precum şi mult mai importantele Cracovia, Varşovia, Vilnius, Riga, Tallinn, Helsinki, Oslo, Stockholm, Malmö, Copenhaga, Berlin, Dresda, Praga ne-au arătat - cam pe fugă - tot ceea ce au ele mai frumos, îndemnându-ne să revenim în city break-uri pentru o explorare mai tihnită.

Traseul, deşi lung (în 23 de zile am parcurs peste 12000 km), nu a fost solicitant. Ca întotdeauna în circuitele organizate, timpii de deplasare alternau cu cei de vizite, tururi pietonale şi momente libere pentru shopping sau servirea mesei, astfel încât se crea un echilibru benefic pentru toată lumea.

Asemenea unor nomazi mereu privind spre drumul ce ni se deschidea în faţă, în lunga noastră călătorie am înnoptat de fiecare dată în altă parte. Doar capitala suedeză, Stockholm, ne-a oferit adăpost consecutiv în două nopţi la acelaşi hotel. Dacă ţin cont şi de faptul că Budapesta ne-a primit atât la dus cât şi la întors la Hotel Tulip Inn Millennium, constat că în cele 22 de nopţi ale periplului nostru am fost găzduiţi în 20 de hoteluri (de 3* şi 4*, cu mic dejun inclus). Poate că niciodată n-am avut ocazia să conştientizez mai bine diferenţa de dotare a hotelurilor clasate identic, dar atât de diferite în fapt. Am multe poze şi însemnări. Nu ştiu dacă toate acestea interesează, dacă cineva va avea răbdarea sau curiozitatea să le mai citească. Sper că, în timp, să pot face referire şi la ele.

Aparatul foto a lucrat aproape fără încetare, iar grija noastră permanentă era să nu uităm să avem acumulatorii încărcaţi. Am făcut mii de poze, dar am nevoie de timp să le descarc şi să le organizez pe toate.

Dacă îndemnaţi de copilul din voi veţi pleca spre tărâmul lui Moş Crăciun, nu uitaţi să vă înarmaţi cu carduri foto de rezervă, cu haine potrivite şi cu bani, cu cât mai mulţi bani pentru că totul acolo este scump, iar tentaţiile sunt multe. De la ornamentele pentru bradul de Crăciun achiziţionate chiar din casa moşului, renii de pluş şi clopoţeii în cele mai neaşteptate forme şi dimensiuni, din sticlă, porţelan sau metal, până la vestimentaţie (inclusiv blănuri fine) şi accesorii vestimentare, mezeluri şi conserve de ren, ba chiar şi blănuri sau coarne de ren şi elan, toate vă pot suplimenta bagajul la întoarcere.

Un lucru care m-a frapat este acela că duminica parcul de la Moş Crăciun este închis. Este adevărat că nu erau prea mulţi vizitatori când am ajuns noi acolo, personal chiar nu m-ar fi interesat să intru, dar mi se pare de neconceput ca un parc de distracţie să fie închis în zi de duminică.

N-aş vrea să uit să avertizez că în perioada de vară, în nord plouă destul de des. Un nor se scutură peste pământ atunci când te aştepţi cel mai puţin, dar dacă ţii seama de acest amănunt şi eşti pregătit, nimic nu te va surprinde. Umbrela sau - şi mai bine - o pelerină nu trebuie să vă lipsească din bagaj. Este adevărat, pelerinele se gasesc acolo la tot pasul, dar - bineînţeles - costă mai mult decât la noi. Pelerina mea (cumpărată dintr-un magazin de obiecte de camping din Bucureşti), a costat de 4 ori mai puţin decât una din Norvegia.

În general, în partea de sus a Scandinaviei, în iulie temperaturile oscilau între 10 şi 15° C, iar la Nordkapp, pe platformă, erau 5° C.

Acolo, în adierea vântului arctic, în lumina de la miezul nopţii, la 21 iulie 2013, fiecare am primit câte un certificat care atestă că am vizitat cel mai nordic punct al Europei. Am sărbătorit evenimentul cu şampanie, poze şi multă voie bună. Dar, despre asta şi despre toate celelalte, sper să pot scrie în viitor.

---

VIZUALIZĂRI: 10909 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI