După părerea mea, o excursie pe jumătate ratată – Circuit fiorduri scandinave

TIPĂREȘTE

Menționez, încă odată, că afirmația din titlu este un punct de vedere personal. Oricine dintre participanții la excursie, organizatori, sau cititori, are dreptul de a nu fi de acord cu mine.

Încheiam seria de articole despre excursia mea în țările nordice din 2012 cu ideea că dacă în seara în care autocarul m-a lăsat în București, la ora 23, cineva mi-ar fi spus ca dimineață să fiu în parcare, să plec din nou pe același traseu, nu ași fi stat nici un moment să mă gândesc (vezi impresii) .

Dar nu a fost să fie atunci, Nu mi-a propus nimeni, nimic. Dar, iată că, după 10 ani, îmi propune Doina. Bineînțeles, nu am stat prea mult la discuții. Dar nu a mai fost aceeași agenție organizatoare și, în concluzie, nici aceeași excursie. Ocazie cu care am șters de pe lista potențialilor parteneri încă două agenții de turism.

Traseul s-a suprapus numai parțial peste cel din 2012, cuprinzând și o serie întreagă de obiective noi, fapt ce i-a dat un grad de atractivitate sporit. Ce a urmat efectiv, vom vedea în cele ce urmează.

Înscrierea am făcut-o on line, în perioada târgului de turism din februarie. Nu am știut că cei la care am apelat nu sunt agenția organizatoare. Dar i-am șters definitiv din lista preferințelor mele. Motivele ar fi următoarele:

● în documentele contractuale au impus plata excursiilor opționale odată cu înscrierea. Noi ne-am înscris și le-am plătit pe toate. Agenția organizatoare, în schimb, a adunat în autocar banii pentru acestea.

● la toate întrebările mele privind alte vizite menționate în program, timpi pentru masă, cum este programat transportul local în zilele fără autocar, inclusiv necesitatea unor sume în numerar, am primit un singur răspuns: „La autocar, ghidul vă va da toate informațiile necesare” . Vedea-m-aș, la 6 dimineața, alergând după o casă de schimb în căutare de diverse coroane. Pentru informarea celor interesați, în nici una din țările nordice nu este necesar a avea numerar. Peste tot, inclusiv la toalete, se poate plăti cu cardul.

● la observația mea cum că: fraza din contract conform căreia „turistul a primit toate informațiile necesare” ar trebui reformulată, mi s-a răspuns că am primit toate informațiile, iar contractul este un formular tip, aprobat de ministerul de resort. :(

● confirmarea plecării în excursie am primit-o cu numai 30 ore înainte de momentul plecării. La acel moment am aflat că mai trebuie să plătesc încă 100 euro, prevedere contractuală, pentru că nu s-a întrunit numărul minim de 35 de turiști. Noroc că am mai multe case de schimb în vecinătate. Cu această ocazie am aflat și numele agenției organizatoare. Am plătit suma respectivă în autocar, dar nu am primit nici o dovadă.

● agenția nu are un sediu propriu-zis. La sediul declarat, într-un bloc de birouri, o parte din personalul de la Recepție nu a auzit de ei, iar cealaltă parte declară că nu vin la acest sediu căci „lucrează de acasă” . Dar la cele două telefoane de pe sait nu răspunde nimeni, iar la e-mail-uri răspund numai când le convine. Nu am idee cum voi recupera banii pe excursiile opționale plătite, dar anulate.

Motivele ștergerii de pe listă a celei de-a doua genții sper că vor rezulta din descrierea excursiei.

Ziua întâia

Ziua începe oarecum cu stângul. Deși convocarea era pentru ora 5.30 dimineața, astfel încât la 6.00 să putem pleca, ultimii turiști sosesc la 6.15.

Toate excursiile cu autocarul spre nordul sau vestul Europei, cu plecare din București, au o primă zi lungă, obositoare de peste 800 km, până la Budapesta. Pe traseu sunt mai multe opriri pentru a lua și turiști din alte colțuri ale țării (Pitești, Sibiu, Sebeș, Deva) sau pentru nevoi fiziologice, dar și pentru pauze obligatorii în conducerea auto. Iese în evidență pauza de masă, la Orăștie, la Hanul Șurianu. Pare a fi o oprire obligatorie pentru toate autocarele. Avem parte aici de mâncare variată și bună, bere rece și servire promptă. În circa 45 minute putem pleca mai departe.

Pe mine mă amuză faptul că la Sebeș, șoferul greșește drumul și, în loc de Nădlac, pornește spre Cluj. Ajungem până aproape de Alba Iulia pentru a putea întoarce.

Pentru mine este o premieră drumul pe autostradă dincolo de Deva și trecerea prin vama Nădlac 2. După trecerea graniței, referitor la țara în care am intrat, primim – din partea ghidului - o mulțime de informații politice, economice, sociale sau comparații cu România. Sunt utile și acestea, dar preferam și prezentarea câtorva obiective turistice mai speciale. Ghidul de data trecută ne-a spus chiar și debitele Dunării la Budapesta. Acum nu am aflat nici măcar numele podului pe care am traversat fluviul în capitala Ungariei.

La Budapesta trebuia să aibă loc punctul culminant al zilei, prima excursie opțională. O croazieră pe Dunăre urma să ne prezinte timp de o oră principalele obiective ale capitalei Ungariei: Parlamentul, Podul cu Lanțuri, Bastionul Pescarilor, Basilica Sfântul Matyas, Palatul Regal, Stânca Gellert. Încă din autocar aflăm că excursia este anulată din lipsă de participanți. Primii 40 euro plătiți degeaba.

Nu ne rămâne decât să admirăm, în drum spre hotel, câteva clădiri care atrag atenția, fără a afla însă despre ce este vorba.

Hotelul Budapest, deși impresionant la prima vedere, și clasificat la 3 stele, în final nu se ridică la nivelul acestora. Despre el a scris Doina vezi impresii.

Ziua a doua

Nici această zi nu începe într-un mod care să mă încânte foarte tare. Micul dejun este programat pentru ora 7.00, iar plecarea la ora 8.00. Dar restaurantul hotelului, care deschide fix la ora 7.00, nu este pregătit să facă față simultan la turiștii din 4 sau 5 autocare care și-au propus aceiași oră de plecare. Îmbulzeala ce rezultă este greu de descris în cuvinte. În concluzie, mâncăm ce apucăm.

Drumul continuă traversând Ungaria spre nord, intrând în Slovacia. În atenția celor ce conduc prin zonă: șoferul nostru a luat amendă pentru depășirea vitezei legale într-o localitate.

Prima oprire, și conform programului este în localitatea Donovaly. Aceasta este o stațiune turistică la aproape 1000 m altitudine, pe care ghidul nostru o aseamănă cu stațiunile de pe Valea Prahovei. Nu este nici o asemănare. Am oprit și data trecută aici, iar asemănarea care mi-a venit în minte a fost cu Poiana Brașov, dar cu clădiri mult mai puține și mai rarefiate. De data asta, scopul opririi nu este o vizită prin stațiune, ci... masa de prânz. Nu am idee cum, dar majoritatea turiștilor se îndreaptă către același restaurant ca și noi. Este un local de tipul „împinge tava” , cu o fată care îți servește produsele alese și alta care încasează banii. Dar, și din cauza celor care se bagă în față, căci nu doresc decât băutură, se creează aglomerație și fetele sunt depășite de situație. Ca urmare, nu toată lumea termină de mâncat în cele 45 de minute acordate. Ca urmare, imediat ce este posibil, plecăm mai departe, fără a arunca nici o privire stațiunii. :(

Urmează, apoi, o scurtă prezentare turistică privind castelele de ev mediu pe lângă care trecem, construite cu rol de apărare a rutei comerciale ce trecea pe aici.

Prima destinație majoră a zilei este în Polonia, la Cracovia. Ajungem aici în jurul orei 17.00. Nu mai țin minte cum a fost organizată excursia anterioară, dar, plecând de la un hotel mai în nordul orașului Budapesta, și urmând același traseu, am ajuns atunci la Cracovia cu circa două ore mai devreme.

Coborând din autocar, ghidul face o greșeală. În drum spre Castelul Wawel, permite unui grup de turiști să se ducă la toaletă, apoi uită de ei și continuă drumul spre castel. Noroc că a specificat ora de revenire la autocar. La castel ajungem mult prea târziu, Catedrala închide la ora 16.00. Nu ne rămâne decât să ne învârtim nițel prin incintă și să admirăm niște clădiri despre care nu avem detalii. La sugestia mea, intrăm câteva minute și în curtea interioară a Palatului Regal. Apoi avem 30 de minute timp la dispoziție. Și asta a fost toată vizita noastră în Cracovia. Trebuie să ne continuăm drumul spre Varșovia.

Data trecută organizarea a fost alta. S-a optat pentru dormit în Cracovia și am avut o întreagă după amiază pentru ca, însoțiți de un ghid local vorbitor de limba română, să vizităm mult mai multe obiective ale acestui frumos oraș. Pentru cei interesați, detaliile se pot găsi aici: vezi impresii

Cei circa 300 km până la Varșovia sunt parcurși fără evenimente, într-o stare de oboseală generată de două zile pline de drum cu autocarul. Bineînțeles că, nefiind în program, nici nu se pune problema unor vizite la Auschwitz sau la Czestochowa, ca data trecută.

Ajungem la Hotel Ibis Warszawa Ostrobramska aproape de ora 23.00 vezi impresii.

Ziua a treia

Ziua începe brusc: ora 7.00 la micul dejun, ora 8.00 la autocar. Acesta, în circa 30 de minute ne duce într-o parcare aproape de zona centrală. Urmează două ore pentru a vizita Varșovia. Data trecută am avut la dispoziție trei ore.

Odată cu coborârea din autocar, începe primul „maraton” al excursiei. Așa numesc eu ceea ce ghidul a denumit peste tot „tur de oraș” . Ghidul, om tânăr și plin de elan, cu multe obiective în programul ce trebuia respectat, ne-a alergat în toate marile orașe cât a putut de tare. Cândva, spre final, s-a mai îmbunat și a început să-i aștepte și pe cei întârziați. Altfel „Cine nu se poate ține de grup, revine la autocar la ora fixată.” Asta, cu condiția să cunoști orașul respectiv, sau să reții drumul pe care ai ajuns până acolo. Sau „Nu vă opriți pentru fotografii, căci întârziați tot grupul!” . Fără comentarii! :(

Avem în program Palatul Regal, cel refăcut complet, după fotografii, după ce a fost distrus în totalitate în Al II-lea Război Mondial. Bifat! . În fața acestuia revăd Coloana lui Sigismund al III-lea, creatorul regatului medieval al Poloniei. Bifată și ea! . Ratăm, însă Monumentul sirenei, sora mai mare și mai războinică a sirenei din Copenhaga, deși acesta era inclus în program. Noroc că eu l-am văzut data trecută.

În schimb, alergăm spre sud, în lungul unui bulevard, probabil pietonal în zi de sâmbătă, până în dreptul Palatului Prezidențial. Noi nu reușim să ținem pasul cu grupul căci descoperim că în oraș există și un Acvariu, pe care îl studiem numai din exterior. Păcat că nu avem timp de el. Este primul acvariu pe care îl întâlnesc într-un oraș departe de malul mării. Apoi ne oprim să admirăm Monumentul lui Adam Mickiewicz, acel poet național polonez, de origine lituaniană, pe care l-am întâlnit în 2012 și în piața centrală din Cracovia.

Recuperăm, însă, căci ne întoarcem în piața Palatului Regal, de unde continuăm drumul spre nord, până la Barbacană, acea fortificație de ev mediu, de apărare a cetății în afara zidurilor acesteia, dar aflată în prezent în mijlocul orașului. Bifată și aceasta! . Îmi aduc aminte cât de tare m-a plouat aici în 2012.

Urmează o pauză de 45 de minute timp liber, pentru cumpărături. Noi ne orientăm către a vizita Catedrala Sfântul Ioan, pe lângă care am trecut repede la dus în vederea reunirii cu grupul, precum și biserica din vecinătatea acesteia al cărui hram nu am reușit să îl identific.

La ora 10.30 toată lumea este la autocar. Google, care mă urmărește peste tot, zice că nu am făcut decât 3,9 km pe jos. Avem. de făcut un drum de circa 340 km până la Gdynia. Dar, până acolo, trebuie să ne oprim și la Gdansk.

Am aici una din marile bilele negre la adresa agenției organizatoare. Aceasta nu a fost capabilă să găsească locuri pe ferry-boatul de traversare a Mării Baltice pentru toți turiștii înscriși în excursie. Ca urmare, 4 dintre colegii noștri se vor îmbarca de la Gdansk, vor petrece noaptea într-un fotoliu și vor debarca direct la Stockholm. Pentru acest sacrificiu, vor primi înapoi 50 de euro și acces gratuit la 2 muzee. Nu am idee cum s-au rezolvat aceste neajunsuri, însă, impresia celor sacrificați despre noaptea respectivă, nu este foarte favorabilă. :(

La Gdynia am, însă, de dat, alte două bile negre la adresa organizatorilor. Când am cumpărat excursia, știam că vom traversa Marea Baltică în cabine interioare de 4 locuri. Nimic deosebit față de excursia din 2012. Dar, ghidul ne sfătuiește să nu lăsăm valizele în autocar, existând pericolul de a fi furate. Într-o cabină d 4 persoane se pot așeza și 4 valize una peste alta. În ultimul moment, prin nu știu ce surpriză, aflăm că avem dreptul la cabine de interior de 2 locuri. Dar nu mai avem dreptul de a aduce valizele în cabină. Într-o pungă, sacoșe, rucsac, trebuia să cărăm numai strictul necesar nopții respective. Din observațiile de pe parcursul îmbarcării, cred că am fost singurii fără valize. Ajungând în cabine, remarc faptul că aici aveau loc lejer 2 valize, indiferent cât de mari ar fi fost ele.

Apoi, nu am idee ce listă de pasageri a dat agenția de turism companiei de navigație. Cert este că nu cred ca în o cabină de două locuri să fi fost repartizată o pereche normală. A urmat o brambureală generală de schimburi de locuri încrucișate și din nou încrucișate care cu greu au rezolvat situația. Înțeleg că ultimii au reușit să aibă o cabină a lor la mai bine de o oră după plecarea vaporului. Data trecută, ghidul a ținut în mână toate biletele și a făcut repartiția în cabine după preferințele fiecărui turist.

Traversarea în sine a fost complet diferită de cea din 2012. Față de circa 17 ore atunci, de data aceasta, este drept că pe o distanță ceva mai scurtă, drumul a durat numai 9.50 ore. Având în vedere și ora de plecare, 21.00, o inspecție cât de cât a vasului a fost posibilă numai dimineața, după micul dejun. Pe ansamblu, a fost o noapte liniștită, chiar dacă, pe ici, pe colo, un pic „legănată” .

Ziua a patra

Destinația, după traversare, este orașul Karlskrona. Nu a fost în traseul excursiei din 2012. Este obiectiv în programul excursiei și prezentat pompos ca „port inclus in patrimoniul UNESCO, singurul oraș din Suedia ce și-a păstrat arhitectura barocă a străzilor, încă de la fondarea sa, în 1680. Amplasat pe 30 de insule pe care au fost construite o serie de fortificații, orașul s-a dezvoltat datorită șantierului naval, devenind în secolul al XVIII-lea unul din cele mai mari centre industriale ale țării.” Nu sunt specialist, nu am cunoștințe aprofundate de arhitectură, despre artă, nu mai vorbim, dar, din ceea ce văd, nu recunosc nimic din descriere.

După câțiva kilometri, autocarul oprește undeva într-o parcare, la marginea apei. Aici îmi dau seama că ghidul nu are idee unde ne aflăm. Trebuie să consulte intens telefonul pentru a afla pe unde trebuie să mergem. Într-un final, parcurgem câteva străzi și ajungem în piața principală a orașului, unde confundă o biserică cu primăria. În piață mai admirăm o biserică franciscană și statuia lui Karl al XI-lea. Nu am idee ce legătură este între el și orașul care îi poartă numele și coroana. Cam asta a fost vizita în orașul „patrimoniu UNESCO” . Revenind la autocar, am ocazia să fac cunoștință cu primele prețuri suedeze. Este drept că numai în vitrina unei frizerii. Fără să am idee exact despre ce este vorba, parcă nu mă sperie prea tare (1 SEK este aproximativ 0.48 lei). Sunt frizerii „de fițe” la noi care practică prețuri mai mari.

Întorși în parcare, mai pierdem timpul pe aici încă vreo 20 de minute, dar nu am idee de ce. Într-un final, plecăm spre următoarea destinație, Castelul Kalmar, cunoscut ca loc unde, în 1327 s-a semnat unirea Suediei, a Norvegiei și a Danemarcei într-o Uniune Scandinavă Știam că vizita va fi numai pe exterior. Mai avusesem parte de asemenea vizite. Atunci am putut să mă apropii de el, să-i dau ocol, uneori chiar să intru într-o curte interioară. Aici nu se poate. De la casa de bilete de la poartă, mai departe nu se trece. Ni se acordă timp liber 20 de minute. Cine dorește poate să plătească intrarea (165 coroane un adult, 145 coroane un pensionar) și să viziteze castelul. Dar, cât dintr-un castel medieval poate fi văzut în 20 de minute?

De la Kalmar la Stockholm mai avem ceva mai mult de 400 km. Undeva, pe traseu, oprim pentru masa de prânz. Oarecum de speriat: doi hamburgeri, destul de mari, cu ceva cartofi prăjiți, un suc și o bere mică au costat 368 coroane, cam 176,21 lei.

Ajungem la Stockholm în jurul orei 18.00. Autocarul ne lasă lângă Palatul Regal. Deci, un prim obiectiv bifat. Apoi, intenția este să parcurgem Gamla Stan, cel mai vechi cartier al orașului, unde putem să admirăm, conform programului, Catedrala, Bursa, Muzeul și Biblioteca Nobel, Biserica Germană. Pentru început, ne oprim câteva momente lângă palat, pentru a urmări schimbarea gărzii și, apoi, în piațeta cu Obeliscul lui Gustav al III-lea. Tot aici este o construcție masivă, ce pare a fi o fântână despre care nu aflăm nimic. Apoi identificăm pe o latură a pieței Muzeul Premiilor Nobel. Încă un obiectiv bifat! Apoi, ghidul își propune să găsească Catedrala. Urmează un nou studiu îndelungat al telefonului și pornim pe una din străduțele înguste ale cartierului, dar ne întoarcem. Nu este străduța bună. Un nou studiu al telefonului și, în final, ajungem în dreptul unei biserici. Dar nu este Catedrala, ci Biserica Germană. Și, bineînțeles, la ora la care ajungem noi, este închisă. Dar putem bifa încă un obiectiv văzut. Ne întoarcem către Palatul Regal. În drum, trecem pe lângă adevărata catedrală. Dar nimeni nu o recunoaște, fiind în renovare și îmbrăcată în schele și prelate. Ne oprim câteva momente în curtea semicirculară din spatele palatului, fără a identifica un scop anume. Îmi aduc aminte de spectacolul de schimbare a gărzii văzut aici în 2012.

Apoi, ghidul ne propune să mergem către Parlament. Ajunși în dreptul acestuia, pentru o parte a membrilor grupului apare ca urgentă o necesitate fiziologică. Există o cabină în zonă dar este unică și se formează coadă. Procesul durează minute bune, iar ghidul se plictisește și ne dă liber pentru o oră și jumătate, după care ne vedem la autocar. Următoarele obiective, cuprinse sau nu în programul excursiei, le vedem pe cont propriu.

Noi trecem podul spre insula vecină (oare cum se numește?) și primul obiectiv care ne iese în cale este Opera Regală Suedeză. Recunosc clădirea chiar înainte să văd afișele. Google îmi spune că actuala clădire datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și are 1200 de locuri. Mie nu îmi pare a fi o clădire așa de veche.

În fața operei este Monumentul Regelui Gustav al II-lea Adolf, rege în prima parte a secolului al XVII-lea Monumentul este prima statuie ecvestră din Suedia. Ceva mai departe ne iese în cale statuia lui Karl al XII-lea, rege aproape un secol mai târziu. Oare de ce au porumbeii o adevărată pasiune de a se așeza pe capul statuilor?

Parcurgem, apoi, o zonă de cheu amenajat ca stații pentru mai multe linii de... vaporașe, fiecare cu numărul și orarul lui. Peste drum de cheu sunt mai multe hoteluri ce arată ca fiind foarte luxoase, iar ceva mai încolo, o clădire foarte impozantă adăpostește Muzeul Național. Deocamdată nu îi dăm atenție, pentru că în fața acestuia este o construcție metalică ciudată. Seamănă cu o uriașă colivie în care pare a fi decupată silueta a două persoane umane. Un cod QR alăturat ne dă numele autorului și câteva detalii despre acesta, Rețin că este o confecție din oțel inox, iar suprafața din interiorul zonei decupate este lustruită la nivel de oglindă. Forma curbată a acesteia creează imagini interesante.

Continuând drumul în lungul cheului ajungem la un pod, relativ îngust, legătură către insula vecină. Deși nu am certitudinea, cred că se numește Podul Sfântul Erik. Un panou de la unul din capete ne spune că este primul pod din fier forjat construit în Suedia, în 1861. Podul, deși numai cu o bandă, este încă deschis circulației auto. La mijlocul lui, pe ambele balustrade este câte un model de coroană regală. Panoul informativ ne mai spune că, pe fiecare grindă a balustradei, este inscripționată monograma Regelui Karl al XV-lea. Nu am identificat-o. O fi vorba de coroanele menționate anterior?

Parcurgem podul în ambele sensuri și revenim la Muzeul Național. Bineînțeles că este închis. Ne atrag, însă, atenția două grupuri statuare așezate de o parte și de alta a intrării. Deși sunt niște nume proprii aferente fiecăruia, nouă nu ne spun nimic acestea.

Într-un părculeț de lângă muzeu descopăr un grup statuar identic cu cel văzut în Goteborg, în 2012. Este vorba de cei doi frați care se luptă. Pe soclul statuii sunt aceleași 4 basoreliefuri ce spun întreaga poveste. Cei doi frați se îndrăgostesc de aceiași crâșmăriță. Aceasta pare că preferă pe unul din ei. De aici începe scandalul și se scot cuțitele. Povestea nu se termină bine. Basoreliefurile de aici par a fi mult mai vechi decât cele din Goteborg, fiind parcă mai tocite, mai uzate, mai puțin clare decât celelalte. Probabil că acestea sunt „originalul” , cele din Goteborg fiind o copie ulterioară.

Revenim la autocar cu un sfert de oră mai devreme. Dar nu suntem primii. Plecăm spre hotel mai devreme de ora propusă. Vom înnopta la Good Morning Hotel, undeva spre periferia sud – vestică a capitalei Suediei. Va fi primul hotel unde vom petrece 2 nopți.

Ziua a cincea

Este prima zi fără autocar. Trebuie să ne descurcăm cu transportul în comun. Ghidul se interesează și află că la circa 800 m este o stație de metrou, care ne duce în centru. O găsim fără probleme. Aici ghidul are una din puținele idei bune: putem cumpăra un bilet valabil toată ziua, pe toate liniile de transport în comun din oraș. Pentru pensionari costă 130 coroane, din care 20 de coroane costul cardului. Este echivalentul a circa 5 călătorii. Însă durează ceva timp până cumpără toată lumea biletele.

Stația din care luăm metroul se numește Västertorp. Avem până în centru cam 14 stații. Dar nu este o problemă. Afișajul electronic din vagoane funcționează perfect. Problema apare după ce coborâm, în centru. Cum ajungem la Primărie? Urmează un nou studiu al telefonului: o luăm la stânga, apoi la dreapta, urcăm niște trepte, din nou la stânga și ajungem la... altă ieșire din gara centrală.

După mai multe bâjbâieli găsim, în final, Primăria, primul obiectiv turistic al zilei. Această vizită este una din excursiile opționale achitate de noi în București, la înscriere, și de ceilalți turiști în autocar. Dar apare o problemă: mai trebuie să plătim încă 11 euro de persoană, taxa de intrare. Dar, ce am plătit anterior ce a fost?!? Urmează explicații neclare și neconvingătoare. Cică ar fi fost transportul. Dar nu l-am plătit noi la metrou? Cică salariul ghidului, special pentru această perioadă a excursiei. Cică profitul organizatorilor. Asta-i culmea! Urmează un lung șir de discuții, unele neprincipiale, după care, o parte din turiști plătește, altă parte se retrage. Dar, după mai multe discuții cu Bucureștiul, a doua zi ghidul restituie tuturor celor care au plătit cei 11 euro.

Vizita în Primărie decurge identic cu cea din urmă cu 10 ani. Un ghid de limbă engleză de face o scurtă prezentare a istoriei clădirii și ne pune și întrebarea: Câte cărămizi sunt numai în fațadă? 8 milioane! . Urmează „Salonul Albastru” , cea mai mare încăpere, locul de desfășurare a banchetului de la decernarea Premiilor Nobel, „Camera de Consiliu” cu cele 101 locuri de consilieri și cele două fotolii ale celor doi primari în funcție, „Camera prințului” , cu fresca pictată de fratele regelui Gustav al V-lea, Prințul Eugen, locul de dans destinat familiei regale în timpul banchetului și „Salonul Auriu” , cu cele 11 kg de aur de pe pereți, cu Zeița Stockholm „cea urâtă” pe unu din pereții laterali și Sfântul Eric, rămas fără cap, pe peretele opus. Problema a fost că Salonul Albastru era în renovare, cu toți pereții îmbrăcați în schele, iar zgomotele șantierului ne-au însoțit întreaga vizită. „Salonul albastru ne-a fost arătat într-o fotografie color, format A4☹

La sfârșitul vizitei aflăm că o altă opțională plătită de noi din București, croaziera cu vaporașul la Castelul Drottningholm, a fost anulată. Cică drumurile cu vaporașele ar fi fost suspendate (oare așa să fie?), iar transportul cu trei autobuze, ar dura prea mult timp. Adevărul este că plimbarea pe ape, printre insulele pe care este amplasat orașul, făcea toți banii. Dar s-au mai adăugat încă 60 de euro plătiți degeaba.

Urmează în program vizita la Muzeul Vasa. Este o opțională ad-hoc, ce era menționată, dar nu era inclusă în program. Să ajungem acolo nu pare a fi o problemă. Luăm tramvaiul nr. 7 din fața gării centrale și mergem 4 stații. Coborând din tramvai apare problema: Unde anume este muzeul? Ghidul intră în „Muzeul Nordic” , aflat în fața muzeului nostru, să ceară informații. Nu știu cum face că, în loc să ocolim Muzeul Nordic, obține permisiunea ca întreg grupul să treacă prin clădirea acestuia. La intrare, fiecare trebuie să-și plătească biletul. Costă 190 de coroane de persoană, fără reducere pentru pensionari.

Nava amiral a flotei suedeze, care, la terminarea construirii, în 10 august 1628, nu a apucat să navigheze decât circa 20 de minute înainte de a se scufunda, este în același loc și arată la fel ca în vizita anterioară. Dau din nou ocol corabiei pe toate laturile, la toate nivelele. Admir, din nou, toate detaliile de la pupa sau de pe chepengurile gurilor de tragere. Apoi, remarc într-o laterală, ceva ce cred a fi o barcă de salvare. Dar presupun că ar fi fost destul de greu de manevrat, deoarece avea 12 metri lungime. De pe un panou explicativ alăturat înțeleg că ar fi fost un fel de „navă pilot” pentru nava mare, sau un mijloc de comunicație cu alte nave. Dau ceva mai multă atenție zonei „face to face” , dedicată resturilor umane găsite în diverse locuri ale navei scufundate. Mai multe discipline științifice au contribuit la încercări de reconstrucție a persoanelor dispărute. Unde s-a reușit acest lucru, acestea au căpătat și un nume. Mă surprinde încă odată înălțimea mică (160 – 165 cm) a „vikingilor” îmbarcați pe această navă. Ora de vizitare acordată se termină înainte de a apuca să mergem și la etajul muzeului.

Următoarea destinație este Muzeul Skansen. Acesta nu este departe de Muzeul Vasa. Sunt vreo 600 m de mers pe jos. Dar noi ocolim pe partea opusă Muzeul Nordic, așa că lungim drumul cu vreo 200 m. Noi nu suntem capabili să menținem ritmul „maratonului” impus de ghid, așa că rămânem în urmă.

Pe drum, admirăm statuia Regelui Karl al XV-lea, una din cele 5 statui ecvestre din Stockholm, inaugurată în 1909

Ajungând la intrarea în muzeu, remarcăm faptul că majoritatea grupului a rămas afară, la o terasă din vecinătate. Analizând gradul nostru de oboseală, ajungem la concluzia că renunțăm și noi la vizită. Altfel, contra sumei de 200 de coroane pentru pensionari (220 coroane de adult) am fi avut ocazia de a vedea cel mai vechi muzeu din Suedia, o combinație între „muzeul satului” , o „grădină botanică” și o „grădină zoologică” , toate cu specific nordic. Dar, mă consolez cu o bere locală, foarte bună (87 de coroaneS:((.

Când ultimii membri ai grupului care au ales să viziteze muzeul părăsesc parcul, urmează alte câteva sute de metri de mers pe jos, până la un debarcader aflat lângă un mare parc de distracții și luăm un vaporaș, cu intenția de a reveni în centru. Sunt valabile cardurile cumpărate dimineață, la metrou. Capătul de linie este pe insula pe care se află și Palatul Regal. În drum către acesta, cineva remarcă într-o fereastră însemnele Institutului Cultural Român. Altcineva sună la ușă, și suntem primiți înăuntru. Aici, în două camere, putem viziona o expoziție de pictură, relativ modernă, a unei pictorițe, Dorina Mocan, de care eu, fără prea multe cunoștințe în domeniu, nu am auzit până acum. Rămân puțin dezamăgit. Mi se pare cam puțin pentru o sucursală a ICR, cu atât mai mult cu cât nu am întâlnit nici o formă de publicitate prin oraș.

Revenind pe trotuar, o altă membră a grupului propune încă o plimbare cu vaporașul. Ca urmare, revenim la vaporașul de mai devreme, ne întoarcem la debarcaderul de lângă parcul de distracții, unde schimbăm pe o altă linie de vaporaș, ce are un traseu ceva mai lung. Estimez că mergem 4 sau 5 km spre est, după care ne întoarcem în debarcaderul de plecare. Imagini interesante, dar parcă nu așa frumoase ca în drumul spre Castelul Drottningholm. Din nou, cu prima linie de vaporaș, revenim pe insula cu Palatul Regal, iar, de aici, identificând o stație intermediară de metrou, ne întoarcem la hotel.

X X X

Un coleg de-al nostru obișnuia să insereze câte un banc în fiecare articol. Am și eu unul:

Remarc faptul că și articolul meu este cam lung, deși am făcut numai o treime din traseu. Așa că, deocamdată, mă opresc aici, cu promisiunea că voi reveni cât de curând.

LE

Nu am știut că numărul maxim de fotografii ce pot fi încărcate la un articol este 99. Ca urmare, deși am șters un număr important din fotografiile mele, 30 dintre cele pe care le-am ales, nu au avut loc aici. Ca urmare, acestea vor apărea în următorul articol.

---

VIZUALIZĂRI: 2252 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI