Cetatea Rupea – „melcul fortificat”

TIPĂREȘTE

O cetate transilvăneană pe lângă care trec zilnic sute de mașini și mii de ochi se îndreaptă spre zidurile cocoțate la înălțime. O fortificație care până acum câțiva ani zăcea în uitare, cu turnurile năpădite de vegetație. O pagină de istorie care a renăscut și atrage mii de turiști: Cetatea Rupea.

Săptămâna trecută drumurile m-au purtat la Târgu Mureș și implicit mergând pe E60 am trecut din nou pe lângă măreața fortificație din Rupea. La primele ore ale zilei nu era deschisă încă (mă informasem pe Internet în ceea ce privește programul de funcționare) așa că vizita a fost amânată pentru după-amiază. După o masă bună la complexul Darina de lângă Târgu Mureș (vezi impresii) am revenit pe drumurile patriei către Cetatea Rupea.

Acces. Cetatea Rupea se află poziționată la circa 65 km distanță de municipiul Brașov și la aproximativ 53 km de orașul Sighișoara. Din orice direcție sosești privirea îți va fi atrasă de cetatea amplasată pe un vârf de stâncă, deasupra localității omonime. După reabilitarea de dinainte de anul 2013 accesul spre cetate se face pe un drum asfaltat, panglica șoselei ce urcă spre fortificație fiind vizibilă din E60. La intersecții există panouri indicatoare pentru orientare facilă. Două parcări mari, pe două nivele, asigură spațiul necesar garării autoturismelor și chiar autocarelor – dacă sunteți mai comozi nu intrați în prima parcare semnalizată ci continuați încă câteva zeci de metri până în parcarea de sub ziduri. Pe platforma de lângă intrare în cetate se află casa de bilete, un chioșc cu suveniruri (nu cine știe ce) și o toaletă (atenție: în interiorul cetății nu mai există nici un grup sanitar).

Program de vizitare și tarife. În funcție de perioada calendaristică programul de funcționare diferă, singura oră fixă fiind ora de deschidere: 09.00. De exemplu, până la sfârșitul lunii mai orarul este: 09.00-20.00, iar pe perioada verii (iunie-august): 09.00-21.00. Prețul unui bilet pentru adulți este de 10 lei, copiii plătind doar 5 lei. Amănunte actualizate privind aceste informații găsiți pe saitul rupeaturistica.ro/cetatea-rupea (unde se găsesc și câteva fotografii aeriene deosebite).

Scurt istoric. Stânca de bazalt a constituit un punct bun de apărare și supraveghere a zonei astfel că dacii au construit o fortificație pe aceste locuri (Ramidava). Ocupația romană a condus către edificarea unui castru în același punct strategic, sub denumirea latinească Rupes (piatră/stâncă). Valurile de migratori vor pustii secole la rând tărâmurile transilvane și vor ruina fortificațiile. De pe la 1324 populația săsească stabilită aici începe reconstrucția cetății, prin adăugiri succesive desfășurate de-a lungul sutelor de ani și adaptând soluțiile de apărare la evoluția armamentului și tehnicii de luptă. Utilizată drept punct de refugiu în fața năvălirilor turcești ori ca mod de izolare în fața ciumei necruțătoare Cetatea Rupea a rezistat timpurilor și acțiunilor umane. Celebrele proiecte comuniste de sistematizare a satelor și orașelor erau cât pe ce să ne lase fără Cetatea Rupea – se propusese dărâmarea ei și utilizarea pietrei și bazaltului la pietruirea străzilor orașului Rupea. Din fericire nu s-a întâmplat așa! Între anii 2011-2013 au avut loc lucrările de reabilitare completă a cetății și de introducere a infrastructurii (instalații electrice, aducțiuni de apă, drumuri de acces, iluminat), totul cu fonduri europene (și cu o mică contribuție locală).

Descriere vizită

„Melcul fortificat”, așa cum îmi place să numesc această fortificație cu ziduri concentrice, este azi accesibil tuturor categoriilor de turiști. Așezarea sub formă de melc a zidurilor cetății constituie o caracteristică arhitectonică deosebită, mai puțin întâlnită. Plătim biletele (2 pătrățele mici de hârtie – ce mi-ar fi plăcut niște bilete mari, lucioase, imprimate cu imaginea cetății) și pătrundem în Incinta I (Cetatea de Jos) pe sub gangul boltit al Turnului Porții. Să nu omitem faptul că exista și un șanț cu apă, un pod mobil și o capcană mortal („gura de lup”). De-a lungul zidurilor observăm gurile de tragere, precum și urmele drumului de strajă, refăcut pe o mică porțiune.

Vă povestesc traseul urmat de mine în această vizită, care coincide în mare parte și cu numerotarea de pe plăcuțele explicative prezente în dreptul fiecărui obiectiv important (chiar există două tipuri de plăcuțe, ce vă arată pe harta cetății locul unde vă aflați). În dreapta intrării în Cetatea de Jos (este curtea cea mai mare a fortificației; aici se afla o mare magazie, precum exista și posibilitatea adăpostirii turmelor de animale, căruțelor etc. – este cumva echivalentul curții de jos de la Cetatea Râșnov) se află Turnul slujitorilor. Am fost plăcut surprins că toate spațiile se pot vizita (cu excepția câtorva mici camere utilizate pentru depozite administrative), se poate intra/urca în fiecare turn, se pot deschide micile ferestre, există iluminat în toate camerele. Mai puțin plăcută este „goliciunea” încăperilor, faptul că nu s-a organizat nicăieri vreo mică expoziție de obiecte ori de artă populară măcar. Probabil înseamnă cheltuieli în plus cu plata unor muzeografi – sper la un moment dat să apară și expozițiile. Fântâna de pe la 1600 și ceva, adâncă de zeci de metri se găsește în Cetatea de Jos; lângă ea se află și vechile ghizduri de piatră descoperite și refăcute în timpul ultimelor săpături arheologice. Se presupune, și pe bună dreptate, că în „cuibul vulturilor” exista o cisternă din piatră care alimenta pe apărătorii ultimei redute.

Pe o alee carosabilă urcăm ușor către Incinta II (Cetatea de Mijloc) în care intrăm printr-o altă Poartă fortificată, flancată de Turnul Ungrei. Cineva cosea vegetația de pe tăpșanul alăturat, în aer se ridica un miros intens de iarbă. Pe ziduri se văd din nou urmele unui drum de strajă; această incintă II reprezintă altă „felie a melcului fortificat”. Aici putem vizita Turnul Cercetașilor, construit pe mai multe nivele. Grosimea zidurilor e impresionantă, fantele de tragere pentru armele de foc sunt prezente pe trei laturi (turnul fiind ieșit în afara zidurilor). La etaj o fereastră mare cu geam fix ne dezvăluie o imagine deosebită a cochiliei centrale (de altfel, astfel de ferestre de dimensiuni mari, fixe, există în câteva locuri de belvedere). Alături de Turnul Cercetașilor se află clădirea care se presupune că a fost Capela cetății, dar și locuință a capelanului cetății. În interior se mai pot observa inscripții zgâriate în tencuială cu numele celor ce au pășit printre zidurile cetății (chiar destul de vechi; apar anii 1918,1924,1935). Urmează un spațiu mai larg, semicircular, care constituia Rondela – element de fortificație asemănător bastioanelor. Aici a fost amenajat un loc de odihnă cu mai multe băncuțe. Este locul unde se încheie Incinta II și urmează Incinta III, componentă tot a Cetății de Mijloc; trecerea între cele două incinte nu se observă, ea nefiind delimitată de un zid ori poartă. Incinta III se află exact sub roca bazaltică și e înconjurată de o alee pietruită pe care vom reveni la coborârea din citadelă.

Pătrundem printr-o poartă îngustă, pe sub Turnul Pulberăriei (unde se mai observă lăcașurile pe care glisa hersa – grilajul metalic) în Incinta IV (Cetatea de Sus). Deja suntem la înălțime și întâlnim pereții de stâncă tapetați pe ici colo cu felurite plante și floricele. Spațiul imediat următor, un zid înalt spart din loc în loc de ferestre mici, este locul unde se afla o clădire cu două etaje: Camera Scaunului – centrul de conducere al Scaunului Rupea (veche formă de organizare administrativă). Din acest loc ni se deschide o priveliște minunată asupra orășelului Rupea (imagini ce le vom putea observa și din cel mai înalt punct al cetății și de la ferestrele căsuțelor), precum și o vedere de ansamblu asupra Incintei III și a elementelor sale de fortificație.

Un spațiu drăguț, reconstituit pe vechile urme de ziduri, este cel dedicat Căsuțelor A-D. Este vorba despre câteva modele din cele aproximativ 100 de locuințe care se îngrămădeau în citadela cetății. Deși acest număr pare incredibil, micile locuințe – majoritatea etajate, au fost construite în toate spațiile disponibile. Azi putem vizita câteva interioare (neamenajate din păcate); în vreo două camere am văzut cum roca de bazalt „îmbrățișează” o parte a încăperilor, făcând corp comun. Un ultim urcuș ne aduce în zona cea mai înaltă a Cetății Rupea, pe un mic platou înălțându-se Căsuța din vârf („Camera de sus”) – cel mai probabil un fost donjon. În ușa căsuței stătea sprijinit de tocul ușii un bărbat îmbrăcat în costum negru și cămașă albă – primul gând mi-a zburat la o... cafea :)) M-am gândit că e un fel de barman și că acolo sus s-a deschis vreo cafenea. Misterul s-a lămurit când m-am apropiat de ușă și în interior am văzut mireasa ce poza pentru un album trash-the-dress. Ufff... bine că nu am cerut o cafea în gura mare lui ginerică. După ce admirăm peisajele ce se deschid în fața ochilor începem coborârea pe lângă stânci și fundațiile altor căsuțe.

După ce trecem pe sub Turnul Pulberăriei o cotim la dreapta pe o alee pentru a înconjura Cetatea de Sus prin curtea Incintei III. Întâlnim prima dată ruinele Turnului Căpos, apoi ușor-ușor pe sub vârfurile ascuțite ale stâncilor ajungem la masivul Turn pentagonal. Inedit prin forma sa (care se poate admira cel mai bine din Cetatea de Jos) este numit unicat în Europa într-un material de promovare – dar eu îmi aduc aminte că am văzut unul asemănător la Cetatea Râșnov (poate celălalt din România nu se pune la numărătoare). Interesante sunt marile deschizături din zid terminate prin trei ferestre de tragere; de asemenea, grosimea zidurilor și priveliștile către oraș provoacă semne de exclamație. Turnul a fost utilizat și ca locuință, pe lângă rolul său de fortificație defensivă. După câțiva pași alt turn ne taie calea: Turnul Scribilor – se presupune că aici locuiau diecii și era sediul unde se păstrau documentele Scaunului Rupea. La nivelul inferior al turnului putem încă observa un ancadrament de piatră; se mai păstrează urmele unui horn și mai multe grinzi vechi de lemn. Aleea înconjoară citadele fortificată a melcului și ne scoate din nou în zona Rondelei.

Ne continuăm coborârea spre Cetatea de Jos unde ne-au rămas de vizitat elementele din partea stângă a Turnului porții. Aici vedem nelipsitul Turn al slăninii (frumos aspectul scărilor de lemn interioare; aici se aflau câteva fotografii expuse dar total neorganizat). Magazia Militară este spațiul unde au existat depozite (sau chiar grajduri) și unde acum se pot organiza evenimente culturale (conferințe, vernisaje, expoziții). În apropiere se află și Căsuța paznicului, locuința celui care s-a îngrijit de cetate (acum spațiu administrativ).

Vizita s-a încheiat cu achiziționarea unei vederi de la casa de bilete și primirea unui pliant (la cerere) de la doamna ce vindea bilete. O privire scurtă la așa-zisele suveniruri și „pe cai” – până la București mai e drum lung.

Recomandări. Dacă aveți de gând să vizitați Cetatea Rupea vă recomand să aveți la Dvs. o pereche de încălțăminte comodă (de drumeție chiar) – aleile și potecile nu sunt asfaltate ori drepte ca în palmă. Întrucât se apropie sezonul cald e bine să vă dotați cu o șapcă/pălărie și să nu uitați de o sticlă cu apă – în incinta cetății nu există nici un punct de comercializare (de nici un fel). Noi am poposit în interiorul zidurilor circa o oră și jumătate așa că apă/suc și ceva de ronțăit (mai ales pentru copii) nu strică. Mai există câteva recomandări pe un panou: deplasați-vă numai pe căile de acces amenajate, nu vă urcați pe ziduri ori stânci, minorii să fie însoțiți și supravegheați permanent, țineți-vă de balustrade atunci când urcați pe scările turnurilor/căsuțelor, administrația cetății nu își asumă nici o responsabilitate pentru incidentele apărute ca urmare a nerespectării acestor reguli.

Cetatea Rupea poate fi un obiectiv pe lista Dvs. de vizitat în concediu. Cu bune și cu rele restaurarea a atras mii de vizitatori și a scos la lumină acest monument. Recomand o vizită la această fortificație transilvăneană – vor fi zeci de minute petrecute util, din toate punctele de vedere.

---

VIZUALIZĂRI: 2325 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI