O vizita in timp

TIPĂREȘTE

Asa cum spuneam si intr-unul din articolele anterioare, desi nu am stat decat doua zile in minunata Tara a Fagarasului am incercat sa si vizitez cateva din cele mai frumoase obiective din aceasta zona si uite asa, pasii ne-au dus la Cetatea Fagarasului. Am gasit-o relativ usor, waze-ul functionand si de aceasta data ireprosabil, iar drumul a fost foarte liber, probabil si pentru ca a fost intr-o zi de sambata cand, dupa ce am vazut prin micutul oras, lumea era deja adunata in foarte multe locuri la poze sau la restaurante pentru a celebra la nunti si botezuri. :)

Am parcat in partea stanga dupa ce am trecut podul spre cetate. Parcarea este incapatoare in ansamblu, pentru ca se intinde si in partea dreapta si chiar pe podul de acces care este foarte lat ramanand loc suficient sa se circule atat cu auto cat si pietonal. La ora la care am ajuns noi erau destule masini parcate, doar ca cei prezenti erau in majoritate nuntasi veniti sa faca fotografii in interiorul cetatii. Frumos! Voi face o introducere scurta si concisa despre istoria acestei cetati:

Cetatea Făgăraş are o istorie de peste 600 de ani şi a fost locul balurilor organizate de doamna Stanca, cetate de apărare, dar şi închisoare. Acum este doar muzeu. Este unul dintre cele mai frumoase castele din lume, potrivit jurnalistilor de la Hopper.

Potrivit unui clasament realizat de acest sait dedicat planificarii calatoriilor, Cetatea Făgăraş reprezintă locul doi în topul celor mai frumoase castele.

Astfel, cetatea "reprezintă una dintre cele mai mari şi mai bine conservate cetăţi feudale din Europa de Est" dupa Castelul Neuschwanstein din Germania, în stil romantic-renascentist, construit la sfârşitul secolului al XIX-lea pe un deal accidentat aflat deasupra satului Hohenschwangau, de lângă Füssen (în sud-vestul Bavariei.

Cetatea era aproape necunoscută în urmă cu câţiva ani. S-au făcut însă investiţii şi o promovare susţinută, iar în 2016, numărul turiştilor care i-au trecut pragul a depăşit 130.000. A fost inclusă de renumitul site de turism Hopper într-un top al celor mai frumoase castele din lume, fapt care a adus la Făgăraş şi mulţi turişti străini. Are 66 de încăperi, întinse pe cinci niveluri. Turiştii pot admira arhitectura cetăţii, dar pot vedea şi temutele obiecte sau camerele de tortură.

Muzeul Valeriu Literat se afla amenajat in incinta si se mandreste cu un patrimoniu de peste 20.000 de piese si obiecte de arta din timpurile functionarii cetatii.

O mare atracţie a acesteia o reprezinta garda formată din zece străjeri (pedestraşi cum li se spunea în urmă cu câteva secole). Soldaţii poartă armuri şi vor face schimbul de gardă în fiecare sâmbătă şi duminică la ora 12.00. Costumele sunt cât se poate de autentice şi sunt copii fidele ale celor care au existat în secolul al XVII-lea. Au fost realizate după schiţele  existente la muzeul cetatii din fagaras. Din pacate, noi nu am putut vedea acest spectacol pentru ca am ajuns mult mai tarziu.

Tot acum doi ani a fost redeschisă pentru prima dată după 50 de ani sala tronului, care are mai multe încăperi şi este impresionantă.  Sala Tronului a fost amenajată aşa cum a fost ea în perioada de glorie a edificiului. Aici au fost primiţi zeci de regi şi regine din toată lumea. Au fost aduse 67 de jilţuri şi candelabre toate aparţinând stilului renascentist. Tot mobilierul a fost făcut la comandă, iar investiţia s-a ridicat la 1,3 milioane de lei, bani veniti de la bugetul local.

La Făgăraş se poate vedea acum şi temutul instrument de tortură Fecioara de Fier, o cuşcă de metal, care avea în interior un sistem cu mai multe cuţite.  În momentul în care cuşca era închisă, ţepuşele străpungeau trupul celui condamnat la moarte.  Cum scopul era ca victima să sufere cât mai mult, sistemul de ţepuşe era construit în aşa fel încât să nu ucidă instantaneu. Cuţitele străpungeau picioarele, mâinile, pieptul şi chiar ochii persoanei condamnate. Legenda spune că putea dura şi două zile până când cel rănit îşi dădea sfârşitul după chinuri groaznice. Practic, cel torturat sângera până murea.  

Timp de peste 600 de ani Cetatea Făgăraş a fost iniţial folosită pentru apărare. În secolul al XV-lea, cetatea din piatră şi cărămidă de la Făgăraş era o cetate militară, avea o incintă patrulateră, cu patru turnuri bastioane la colţuri şi un turn de avanpost, de tip barbacană, pe latura de est. Între anii 1528-1541, Ştefan Mailat, stăpânul domeniului feudal al Făgăraşului, transformă cetatea militară de apărare într-un castel senioral fortificat. Zidurile exterioare de pe latura de nord şi de sud sunt dublate, prin interior, iar în spaţiile create a fost aplicată umplutura de pământ, realizându-se astfel ziduri de 8 metri grosime.

Cetatea a devenit celebră în momentul în care a fost preluată de Mihai Viteazul. Domnitorul a donat-o soţiei sale, Doamnei Stanca, care a locuit un an la Făgăraş. Aşa a ajuns castelul să fie locaţia cea mai căutată pentru balurile Transilvaniei. A fost perioada de glorie a edificiului. La Făgăraş se ţineau patru baluri în fiecare an. La petreceri participau toţi nobilii transilvăneni, peste 1.000 de persoane. Istoricii spun că nobilii tăiau şi câte 50 de purcei pentru o petrecere de la care nu lipseau vinul roşu şi dansurile de societate. Pe lângă balurile renumite în toată Transilvania, Doamna Stanca organiza în cetate şi serate muzicale la care participau soţiile nobililor din zonă.

După moartea lui Mihai Viteazu, cetatea a devenit fortăreaţă militară, iar Doamna Stanca avea să ajungă prizonieră între zidurile ei. Cetatea Făgăraş a avut rol de apărare până în perioada comunismului când a fost transformată într-o închisoare de temut.

Între anii 1948-1960, în Cetatea Făgăraşului au fost închişi între 600 şi 1.000 de deţinuţi politic. Nu se ştie exact nici câţi au murit, fiindcă erau înmormântaţi pe ascuns, în timpul nopţii, în gropi comune sau în cimitir. Deţinuţii treceau prin cele mai crunte torturi, menite să îi macine fizic şi psihic. În interiorul cetăţii, în Turnul Temniţă, exista o carceră, extrem de îngustă, de numai 50 de centimetri, în care puşcăriaşii erau nevoiţi să stea chirciţi, în apă foarte rece care le ajungea până la genunchi.  

Din fericire, acele timpuri au trecut, iar acum totul este complet varuit, vopsit si reamenajat, vizita la acest obiectiv fiind una deosebit de placuta si captivanta.

Noi am inceput turul cetatii dupa ce am achitat biletele de intrare, in valoare de 15 lei pentru adulti. Pentru copii se platesc 7 lei. Nu se percepe vreo taxa suplimentara pentru fotografii

Dupa ce treceti de portile masive din lemn si traversati holul mare facut de o arcada pe sub zidurile cetatii veti patrunde in curtea mare, patrata a cetatii. Privind-o in ansamblu vom descoperi multe incaperi aflate la parterul acesteia, usile multora dintre ele fiind insa inchise. Probabil ca sunt doar incaperi devenite administrative. Cu ce puteam sa incepem turul, daca nu cu temnita cetatii, ca si la alte asemenea fortarete aflata in dreapta intrarii in curtea interioara. unelte de tortura, diverse instrumente si fotografii cu alte asemenea, care te infioara si te fac sa realizezi ca intotdeauna faptura umana a ramas cu niste apucaturi primitive si cu un multe idei diabolice din moment ce au inventat acele instrumente de tortura. Ca sa nu mai pomenim de sangele rece si lipsa de orice sentiment uman al celor care isi trimiteau semenii acolo si al calailor care le manevrau. Nu ne-am prelungit aceasta vizita aici pentru ca efectiv te deprimau atat incaperile de acolo cat si ceea ce adaposteau.

Am iesit si in fata noastra am vazut treptele care urcau la primul cat. In partea stanga intram intr-o incapere impartita in doua zone, pe o partea aceea de intrare in muzeul 'Valer Literat' iar cealalta destinata vanzarii de suveniruri.

Inainte de a intra in muzeu va trebui sa sa incaltati cu acele huse pentru pantofi, pentru protectia interioarelor ce urmaza a fi vizitate. Toate aceste camere care se vor perinda prin fata noastra contin o mare diversitate de obiecte, fiecare incapere avand o anumita tematica. De la tinute populare specifice zonei, la tacamuri, vase, farfurii, obiecte de podoaba si multe altele, toate sunt asezate in vitrine pentru a fi admirate in voie. Cum multi vizitatori nu erau la acea ora, am putut sa ne plimbam in voie prin toate acesle camere.

Dupa ce am iesit, urmand indicatoarele catre sala tronului am urcat la etajul urmator. Dupa ce ne-am incaltat din nou cu husele de protectie pentru pantofi, am patruns in incinta. In partea stanga am gasit o camera foarte mare, circulara cu mese si scaune puse pe margini, sala in care d-na Stanca dadea receptiile, si undeva in dreapta sala tronului, somptuoasa si frumos amenajata cu tronul in mijloc si armuri asezate din loc in loc, acolo unde cei care faceau de paza vegheau la tot ce se intampla. Am mai vizitat holurile cetatii cu diferite obiecte si steaguri ale vremii, cu poze si schite ale cetatii.

Am coborat scarile si am intrat pe sub o arcada aflata in diagonala aflata pe aceeasi parte curiosi fiind ce se ascunde acolo unde se afla o pancarta un pic mai neconforma cu conditiile in care era pastrata cetatea si pe care scria "restaurant". Am patruns intr-o sala mare cu o bolta lunga care nu parea deloc sa fie resturant. Privind cu atentie, de-o parte si de alta a acestei sali se aflau vitrine cu mii de jucarii, din timpuri trecute. Sala jucariilor, asa cum aveam sa aflam mai tarziu, adaposteste obiecte pe care in parte le-am recunoscut s fi fost din vremea comunismului, dar si altele a caror vechime nu o puteam determina.

Cred ca o mai buna semnalizare a acestui loc ar fi de bun augur, pentru ca sunt sigur ca multi din vizitatori nici nu au remarcat-o, cu toate ca este in drumul care duce catre toalete, doar ca dupa culoarul care duce catre acestea sunt cateva trepte pe care daca cobori il vei descoperi... Altfel, vazand locul gol si neatractiv, nu vei avea curiozitatea de a cobora totusi. Vitrinele cu jucarii se afla insirate in partea stanga, nevizibile din cauza zidului gros.

Dupa aceasta vizita, iesind din nou in curtea interioara a cetatii am vazut, in coltul din fata o alta firida care dadea intr-o portiune plana, cu multa iarba. Intrand, am vazut cateva obiecte sculptate aflate in portiunmea de sub zidul interior al cetatii. iar pe partea cealata am ajuns in portiunea dintre zidul evterior si cladirile propriu zise. Dupa ce am urcat o panta am ajuns pe metereze. Privind peste zid am vazut lacul care o inconjoara, si care a participat nemijlocit la supranumele acestei cetati, acela de ' cetatea care nu a fost cucerita niciodata ' In ciuda trecerii vremii, aceste ziduri desi nu mai sunt ce au fost la acea vreme, arata insa foarte bine, durabilitatea lor fiind evidenta, in ciuda trecerii atator sute de ani.

Ne-am intors la portile de intrare mult mai destinsi cu bucuria de a fi vizitat un loc plin de istorie cu vestigii care arata tuturor cum romanii, indiferent de cursul istoriei, au rezistat si au luptat pentru pastrarea identitatii nationale, pentru conservarea peste timp a culturii si obiceiurilor lor.

Va recomand sa nu ratati aceasta destinatie daca veti ajunge prin zona.

Calatorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 1552 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI