Cetatea Enisala – „străjerul” de la malul mării

TIPĂREȘTE

Un soare arzător dogorește deasupra pământurilor dobrogene și prea puține adieri de vânt abia mișcă palele turbinelor eoliene înșirate în zare. Ne apropiem de Babadag străbătând pădurea cu același nume; străbatem repede așezarea care a cunoscut măreția în epoca otomană, observând din nou geamia Ali-Gazi (vezi impresii) și indicatorul către mormântul „gânditorului” Sari Saltuk Baba, declarat sfânt de turci (vezi impresii).

Depășim centrul administrativ al orășelului dobrogean și din drumul național 22 virăm la dreapta pe DJ 223A spre Enisala; avem de parcurs circa 10 km până în parcarea de lângă cetatea medievală pe o șosea de calitate bună (atenție la gurile de canal adâncite aflate la ieșirea din Babadag).

Vă recomand o oprire în satul Enisala la micul muzeu dedicat civilizației țărănești dobrogene: Gospodăria țărănească conservată „in situ” (vezi impresii). Descoperim aici casa tradițională cu toate acareturile sale, obiecte de uz casnic, superbe țesături populare, dar și inventar agricol și meșteșugăresc. Dacă combinați vizita de aici cu cea de la cetate obțineți și o reducere la biletele de intrare.

Drumul de acces la Cetatea Enisala a fost reabilitat cu mai mulți ani în urmă, amenajându-se o mică parcare în capăt, din 2015 există și toalete publice cu apă curentă, un chioșc de bilete și suveniruri, iar clădirea existentă lângă cetate a fost transformată în muzeu.

Traversând lanurile de grâu și floarea soarelui îți apare în vârf de deal stâncos silueta impunătoare a fortificației străvechi. Este o imagine spectaculoasă, inedită pentru acest tărâm dobrogean care ne-a obișnuit numai cu cetăți antice puțin valorificate. De altfel, cetatea Enisala (restaurată în 1991) cred că este cel mai important monument de acest gen din Dobrogea, alături de cetățile antice ale Histriei și Adamclisi.

După ce lăsăm autoturismele în parcare pornim voinicește la drum într-o șosea în pantă ușoară trăgând cu ochiul ba la zidurile cetății, ba spre Lacul Razelm. Apă, soare, stânci și ziduri de cetate – o combinație perfectă pentru fotografii. Vă recomand o pălărie/șapcă de soare și, eventual, loțiune de protecție, soarele e arzător iar locuri cu umbră puține. Programul de vizitare e zilnic, între orele 10.00-18.00.

Achităm biletul de intrare (8 lei/adult, 10 lei în combinație cu muzeul țărănesc din sat) și ne „cățărăm” pe trepte spre fortificație. Am observat că s-au amenajat rampe și scări noi de acces care facilitează abordarea incintei. Umbră și o adiere răcoroasă găsim doar sub zidurile groase de piatră.

Ar fi bine ca mai întâi să intrați în micul muzeu dedicat zonei Enisala din punct de vedere istoric și arheologic. Chiar dacă e vorba doar de panouri informative, fotografii, fragmente ceramice și câteva cărți de specialitate, scurta lectură/vizionare a acestora ne ajută să înțelegem ce vizităm. Importante sunt siturile arheologice din zonă: Palanca, Peștera, Valea Netului, La Vărării, La Biserică; toate atestă o locuire străveche, neîntreruptă în arealul Enisalei.

Cetatea Enisala a constituit un punct de observație, o fortificație de control și apărare ridicată pe un vârf de calcar, cu ieșire la Marea Neagră în vremurile în care golful nu era închis de bariere de nisip. Fortificația are o formă poligonală care urmărește îndeaproape linia neregulată a stâncilor, demonstrând măiestria constructorilor. Istoria cetății Enisala se pierde în filele manuscriselor și a hărților medievale. Se vorbește despre construirea cetății în secolul al XIV-lea istorici și cercetători având păreri împărțite între originea genoveză, bizantină sau tătărească. O nouă ipoteză îl aduce în față pe „Demetrius, princeps Tartarorum” cel care a pus bazele Noului Sălaș - Yeni-Saleh, întemeiatorul cetății ce o vedem astăzi și veriga de legătură cu comerțul genovez de la Marea Neagră. Mai multe amănunte uteți lectura în acest articol: revistamonumenteloristori ... 009_1-2_006.pdf.

Vizita în cetate nu durează mult, efectiv spațiul interior este gol; se mai pot observa cisterna cetății situată lângă turnul nr. 1 și poarta de acces din sud, urme ale unor construcții de adăpost a apărătorilor (probabil case de lemn pe temelii de piatră), o parte din turnul nr. 2 (se pare că aici a existat pe o platformă o mașinărie de război, gen catapultă). Există în partea nord-estică și o incintă exterioară prevăzută cu mai multe turnuri, dar e cam pierdută în ierburi.

Am admirat rezistența construcției, s-au păstrat ziduri originale de până la 10 m înălțime, am explorat cetatea și am căutat să captez cele mai frumoase imagini, am privit spre lacurile Babadag și Razelm, am citit detalii interesante în muzeu.

Vă recomand o incursiune la Cetatea Enisala, veți descoperi un loc interesant, fotogenic, deosebit. Accesul e facil, există indicatoare în multe locuri, costurile sunt reduse și timpul alocat vizitării nu este foarte lung.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 753 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI