Cetatea Enisala

TIPĂREȘTE

Cetatea Enisala a reprezentat al doilea obiectiv turistic vizat de noi pe tărâmuri dobrogene înainte de a ajunge în Mahmudia, locul unde urma să ne stabilim ”cartierul general” pentru două zile. După vizitarea cetății Histria, am revenit în E 87 pe care ne-am continuat drumul până în orașul Babadag, de unde ne-am înscris pe DJ 223 A până în satul Enisala. La ieșirea din sat am urmat indicatorul spre cetate, virând la stânga pe un drum foarte îngust, dar de o calitate foarte bună. De fapt, din Babadag până la cetate calitatea carosabilului este foarte bună.

Numele Enisala vine de la cuvintele turcești ”yeni” (nou) și ”sale” (așezare, sat), adică așezare nouă sau sat nou.

Ruinele cetății Enisala (Enișala, Eracleea sau Herkleia) sunt situate pe un deal din apropierea localității cu același nume. De aici ea domină zona învecinată, una pitorească, cu dealuri terasate, satul Enisala, lacurile Razim și Babadag, canale care taie stufărișul, ”desenând” adevărate hărți în acesta.

Scurt istoric

Cetatea Enisala a fost construită de bizantini și genovezi la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul celui de-al XIV-lea, în scop militar, pentru a supraveghea traficul naval la Gurile Dunării.

Între anii 1397-1416 cetatea a făcut parte din sistemul defensiv al Țării Românești în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Ulterior, după cucerirea Dobrogei de către turci în anii 1419-1420, cetatea a fost transformată în garnizoană militară otomană.

Din cauza faptului că s-au format cordoane de nisip care au separat lacul Razim de Marea Neagră, în secolul al XVI-lea cetatea nu mai corespundea intereselor strategice și economice turcești și a fost părăsită, fapt ce a dus la degradarea sa.

Primele săpături arheologice au fost efectuate în anii 1939-1940 și au fost continuate începând cu anii 1963-1964, având ca rezultat descoperirea celei de-a doua incinte fortificate a cetății, precum și monede bizantine, genoveze, tătărăști, moldovene, muntene și turcești, care atestă rolul militar și politic al cetății.

Vizita

Am ajuns în parcarea încăpătoare (cred că au loc 15 mașini), amenajată la o distanță de aproximativ 300 m de cetate. Aceasta este amplasată la o înălțime convenabilă pentru a avea în fața ochilor o panoramă frumoasă asupra zonelor învecinate. Dincolo de parcare accesul auto este interzis prin intermediul unei bariere. Am poposit câteva minte aici pentru a admira peisajul care se înfățișa sub ochii noștri și pentru a-l imortaliza.

Am continuat deplasarea pietonal pe aleea îngustă care urcă ușor către cetate. La baza acesteia, într-un chioșc este amenajată casa de bilete. Tot aici găsiți și suveniruri, dar să nu vă așteptați la o ofertă generoasă, câteva căni pe care erau imprimate imagini cu cetatea sau niște figurine reprezentând soldăței.

Tarifele pentru vizitarea cetății sunt următoarele: 4 lei / adulții; 2 lei / elevii, studenții și pensionarii. Programul de vizitare este următorul: marți-duminică între orele 10.00-18.00, iar lunea este închis.

După achitarea biletelor de acces, înainte de ne îndrepta spre cetate am întrebat dacă putem beneficia de serviciile unui ghid specializat, în condițiile în care nici nu am vreun pliant sau panou informativ. Răspunsul primit de la domnul care vindea bilete a fost că se poate beneficia de ghid doar sâmbăta și duminica.

Pentru a pătrunde în interiorul cetății am urcat niște trepte metalice care duc chiar până la o arcadă prin care se face accesul în aceasta. Lângă aceste trepte este o tăbliță care avertizează turiștii nu se urce pe zidurile cetății pentru că se pot accidenta.

Cetatea are o formă poligonală neregulată, urmând sinuozitățile terenului pe care este construită și are patru turnuri de colț și doi contraforți. Zidurile de incintă, turnurile și bastioanele cetății sunt construite din piatră cioplită și fasonată, de formă cubică. Acestea sunt parțial conservate și restaurate și au înălțimi de 5-10 metri.

Atrage atenția poarta de pe latura de sud, prevăzută cu un bastion masiv pentagonal, care are un aspect arhitectonic deosebit, bastionul având o fantă în zid, cu scop de apărare.

După impresia neplăcută de la Cetatea Histria, am apreciat totuși faptul că la această cetate nu am văzut buruieni. E adevărat, suprafața Cetății Enisala este mult mai mică. Însă, rămân la ideea că instalarea unor panouri informative era binevenită.

Chiar la poalele cetății are loc anual, la sfârșitul lunii august, are loc Festivalul Pro-Istoria Fest, un festival de promovare a obiectivelor istorice și turistice din țară, precum și a tradițiilor autohtone.

Chiar dacă nu sunteți pasionați de istorie și cu toate că în lipsa unor panouri informative sau a unui ghid, o vizită aici poate părea plictisitoare, panorama superbă, accesul facil și carosabilul foarte bun până la cetate, taxa de vizitare modică, constituie argumente pentru a o vizita.

Să aveți parte de drumuri bune și călătorii frumoase!

Web, rog atașați : www.youtube.com/watch?v=1ypBwFBbf3g

---

VIZUALIZĂRI: 2452 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI