Cetatea Deva - cu capul in nori

TIPĂREȘTE

Dupa 400 de km de mers de la Bucuresti la Deva, aplicatia waze mi-a spus ca "Ati ajuns la destinatie!". Si cum coordonatele GPS erau fixate bine, chiar la baza dealului, am facut circa 10 secunde pana sa ajung la "funicular" sau "telecabina" sau cutie pe roti pusa pe sine intr-o rana, ce te duce direct in varf, la cetate.

Dupa inca 10 secunde si 10 lei cheltuiti pe bilet (dus-intors) eram in funicular, cu telefonul pregatit sa pozez tot ce misca si ce nu misca... soarele era pregatit sa furnize o lumina optima, decorul era pregatit in fundal pe nuante de verde si verde deschis, cerul era albastru si norii pufosi.

In cateva minute de zdruncinaturi line am ajuns aproape de destinatie, dar mai erau cativa pasi de parcurs cand traseul sinei de tren e sucit in unghi ceva mai abrupt, fapt ce mi-a dat senzatii tari ca nu stiam daca ma rastorn sau nu. Si cum eram singur in cabina nimeni nu putea sa-mi auda vaietele, asa ca am tacut malc.

Usa s-a deschis si am ajuns la destinatie (sus in deal). Cetatea nu o mai vedeam bine, ca eram prea aproape intr-un zoom exagerat, in schimb se vedea foarte bine in zonele adiacente zidului. Orasul Deva apare in toata splendoarea, mai jos e stadionul si parcul acvatic mai in stanga.

Dornic de a vedea mai mult si mai repede parasesc funicularul si incep sa exploatez telefonul din dotare incercand sa surprind o mica parte din maretia ce mi se perinda prin fata ochilor.

Nu pot sa nu remarc un nor de furtuna ce se apropie din dreapta, vantul adie grabit, dar atata timp cat ma uit decat in stanga pare ca e ok, soarele straluceste binevoitor, norii se zbenguie pufosi de colo-colo.

Ajung mai sus si dau o tura de cetate, arata bine, a fost renovata de curand. E curat, inca nu sunt hartii pe jos nici ambalaje de la cutiile de bere. In dreapta funicularului e un loc de luat masa sau de stat la taclale, fiecare cu ce poate.

Ajung si mai sus si pe partea cealalta se vede furtuna ce se apropie.

Prin gaurile zidurilor apuc sa vad mici bucati din peisajul verde-crud si nu pot decat sa imi inchipui ca sunt un strajer gata sa lanseze o sageata spre un inamic invizibil, sau daca e sa fiu mai modern poate am o pusca sau o mitraliera. Imi vin tot felul de idei cam cu ce as arunca pe aici in dusmanii cotropitori, dar eu nu am nici macar o umbrela sa ma apar de ploaie, asa ca trec mai departe sa ajug sa intru in mijlocul cetatii. Surpriza, partea asta nu e renovata si e blocata de 2 scanduri puse in crucis.

Nitel mai in fata e un afis cu "Atentie Vipere! " - chiar cred ca sunt. Aici e o combinatie fatala de soare si pietre incinse, deci ar putea apare o vipera cu corn sa se incalzeasca?

Apuc sa mai vad o intrare cu scari ferecata de niste porti masive din lemn si simt ca se apropie furtuna.

La iesire ma intalnesc cu o hoarda de turisti ditr-un autocar- lasa ca vedeti voi ce o sa va ploua!

Cobor in acelasi zdranganit de funicular si ajung la timp la masina nu inainte de a poza aleea gimnastelor si o masinarie cu aburi. Incepe furtuna si ma baricadez in masina. Ploua cu galeata...

---

VIZUALIZĂRI: 2606 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI