Suceava, un oras vizitat pe repede înainte

TIPĂREȘTE

Suceava, un oras vizitat pe repede înainte 

Pentru ca am batut atâta cale pâna în Bucovina pentru marea adunare afaista am ales sa mai zabovim o zi prin zona, ochii nostri s-au îndreptat spre orasul Suceava pe care nu l-am vizitat pâna acum desi ne-am învârtit prin Bucovina de câteva ori, dar, doar pentru a face turul magnificelor manastiri pe care pe iubim si apreciem. Aceste manastiri reprezinta o mostenire istorica colosala si le vizitez la un interval de 10-15 ani.

Dupa ce am trecut pe la hotelul ales pentru cazare My Continental ne-am îndreptat spre Cetatea de Scaun a Sucevei utilizând harta primita de la hotel si bineînteles, waze.

Am ajuns repede si am parcat masina într-o parcare de pamânt, trecem pe lânga Muzeul satului bucovinean si ne îndreptam spre casa de bilete. Am cerut doua bilete de pensionari, doamna ne-a studiat un pic si ne-a dat doua bilete de câte 10 lei, altfel costa 20 de lei. Am luat un pliant cu schema cetatii si pe spatele schemei sunt câteva infomatii despre istoricul ei.

Iata un scurt istoric 

Cetatea de Scaun de la Suceava a fost construita la sfârsitul secolului al XIV-lea în timpul domniei voievodului Petru I (1375-1391) si a fost mentionata într-un prim document în februarie 1388.

Intrarea în cetate se facea pe un pod cu o parte fixa si una mobila si trecerea prin trei porti pazite de soldati. Paraclisul si apartamentele domnesti erau pe latura de est iar latura de vest avea la subsol pivnitele si la etaj o sala de mari dimensiuni unde se tinea sfatul domnesc.

Domnitorul si familia lui locuiau în oras la Curtea Domneasca, aici veneau doar în caz de pericol.

Cetatea a suferit trei asedii fara a fi cucerita în timpul domniei lui Stefan cel Mare în anii 1476,1485 si 1497. Dar a fost tradata odata cu voievodul Petru Rares de catre boierii moldoveni si predata sultanului Soliman Magnificul. În urma unui alt asediu în 1563 cetatea este distrusa si Alexandru Lapusneanu muta resedinta la Iasi. Cetatea este utilizata ca resedinta domneasca/garnizoana si de catre Aron Voda, Stefan Razvan si Ieremia Movila. În timpul domniei lui Vasile Lupu cetatea este modificata si se construieste o loggia, o baie si o închisoare. Dar în urma numeroaselor asedii de la tot felul de pretendenti la tronul Moldovei cetatea decade si în anul 1675 este distrusa la ordinul turcilor, de catre… nici nu merita mentionat numele acestui voievod. Cu timpul ruinele cetatii au devenit cariera de piatra pentru locuitorii orasului.

Vizita noastra

Si iata cetatea a renascut, de la casa de bilete ne îndreptam spre intrarea în cetate, mergem de-a lungul zidului pe platou  si privim spre baza cetatii, un sant mare si adânc proteja zidurile, acum locul este plin de utilaje, schelele se înalta pâna sus pe ziduri, plus doua baraci cu organizarea de santier.

Trecem podul si calcam pe terenul cetatii, pasesc apasat pe pietre, pe pamântul batatorit de vremuri si de ostasi, intram în prima încapere, e un bastion, urmeaza încaperea unde sta portarul cetatii, o încapere cu o soba de culoare rosie  cu model pe fiecare caramida smaltuita (cahle), o caprioara cu coarne lungi, o masa, niste vase si bineînteles personajul principal, portarul. Fiecare domnitor si-a numit oameni de încredere/ pârcalabul la cârma cetatilor, ei fiind rasplatiti pe masura pentru credinta lor.

În a doua încapere sunt expuse armele medievale, suliti cu vârfuri metalice de diferite forme, un rastel cu lanturi de care sunt agatate toporisci, securi mari si mici, cu lama de taiere si vârf de strapungere, arbalete cu forme diferite si niste manechine îmbracate aproximativ ca la epoca respectiva, cu platosa si coif si o sulita în mâna.

În a patra încapere sunt expuse alte arme medievale din secolele XV si XVII din Moldova, în fiecare încapere sunt panouri cu informatii, sabii, palose cu lama arcuita, si un ostean vigilent ce le supravegheaza.

Din curtea interioara se intra în Lapidariu, la Tezaurul Moldovei, în încaperea cu blazoanele boierilor din Moldova, Monetaria- o încapere cu cuferele goale, câteva cupe de decor, niste coroane voievodale din tabla  stantata si panouri informative ce se întrebau unde a disparut tezaurul tarii.

 În Lapidariu sunt expuse câteva cahle de sobe, o stema dinastica, un fragment dintr-o constructie cu capul de bour în relief, elemente de decor arhitectural. În toate încaperile pe lânga panourile cu informatii în limba româna erau si mici panouri cu explicatii în limba engleza, insuficient zic eu, doar ne-am întâlnit cu grupul de profesori francezi si belgieni la hotel.

Coborâm mai multe scari si ajungem la Sala voievozilor, într-o sala lunga cu scaune masive din lemn, pe spatarul fiecarui scaun e un blazon si alaturi câte un panou cu informatii despre voievozii Moldovei carora le-au apartinut: Ieremia Movila, Alexandru Lapusneanu, Despot voievod, Petru Rares, Stefan cel Mare, Bogdan III- fiu al lui Stefan cel Mare cu Maria Voichita, sunt doar câtiva voievozi pomeniti într-o ordine aleatorie.

Urcam pe terasa si admiram orasul Suceava de jur în jur, se deschide o vedere panoramica spectaculoasa  cu turle de biserici vechi, noi sau în constructie, ne plimbam de-a lungul zidurilor si teraselor, vedem curtea exterioara, apoi vizitam Sala Stefan cel mare cu informatii despre toate bataliile purtate de marele voievod, Paraclisul Domnesc si Sala Petru I Musat. Am gasit si un tron din lemn frumos sculptat si cu capul de bour cu stea.  Cum nu era nici o interdictie m-am asezat si am încercat sa adopt o alura demna de acel tron pentru o amintire deosebita.

Pe una dintre terase am gasit si doua afeturi de tun, decorative bineînteles. Pe unul dintre ziduri sunt aplicate placute rotunde ceramice compuse din discuri, caramida smaltuita. Aceste placute rotunde erau facute din argila si nisip si decorate cu motive geometrice, zoomorfe si heraldice, cu cerbi, balauri, roata solara în culori de verde, galben, rosu, albastru. Cu aceste placute se împodobeau peretii exteriori ale unor biserici, resedintele domnesti si boieresti pentru a îndulci asprimea zidurilor din piatra.

 Am evitat sa cobor pe scarile înguste în spirala, spre pivnitele cetatii, nu cred ca erau accesibile si nici nu am vazut pe nimeni ca se aventura pe acolo.

În timpul vizitei noastre a venit si un grup de copii însotiti de o profesoara, copii alergau peste tot si faceau o larma asurzitoare, pentru ei totul este bucurie, sper sa revina aici peste 10 ani si sa priveasca totul cu alti ochi…

Interiorul cetatii arata bine, s-a depus multa munca de restaurare, spre bucuria si mândria noastra, având sansa de a calca pe urmele stramosilor nostri, de a învata si a nu uita trecutul, de a stii cine au fost prieteni si cine nu de-a lungul istoriei.

Din pacate în cetate sunt expuse prea putine marturii din istoria cetatii, personalul de supraveghere este insuficient si pe ici colo sunt doar niste  avertismente ca acest obiectiv este supravegheat video.  Vremea nu a fost prea prielnica, cu reprize de vânt si ploaie, asa ca am renuntat sa ne plimbam pe aleele din Muzeul Satului Bucovinean…

A doua zi fiind luni toate muzeele erau închise si am ales sa ne plimbam prin centrul orasului înainte de a ne îndrepta spre casa.

Am coborât pe aleea de la hotelul My Continental, am urmat drumul pe str Mihai Viteazul si la prima trecere am trecut pe str Ciprian Porumbescu.

Pe aceasta strada la numarul 5 este Muzeul Etnografic Hanul Domnesc cu program de vizitare de Marti-Duminica în intervalul 9-17.

Pasii ne duc spre Muzeul de Stiinte ale Naturii si Muzeul de istorie, str Stefan cel Mare 33, program de marti-duminica 9-17. Muzeul functioneaza intr-o cladire istorica de început de secol XIX aflata în Parcul Central Prof Ioan Nemes. În fata cladirii s-a amplasat o sculptura pe un soclu mai atipic, as zice eu lupta omului cu roata timpului... fiecare interpreteaza conform propriei viziuni asupra vietii.

Biserica romano catolica Sf Ioan Nepomuk, str Stefan cel Mare 25. Biserica este amplasata în centrul orasului fiind înconjurata de Parcul Central al orasului. În fata bisericii s-a amplasat statuia Papei Ioan Paul al II-lea in 17 mai 2009 la 10 ani de la vizita din 1999 a înaltului prelat în România. Pe spatele soclului sunt scrise vorbele acestui Papa luminat: „Nu va fie teama! Deschideti larg portile lui Cristos!”

La numarul 36 pe aceeasi strada se afla cladirea Prefecturii judetului Suceava. Se efectueaza lucrari de renovare în jurul cladirii.

În plimbarea noastra am întâlnit mai multe statui, de fapt sunt busturi amplasate pe un soclu/monumente : 

·         Bustul lui Ciprian Porumbescu aflat în parcul Ioan Nemes, pe soclu este înscriptionat un fragment cu note muzicale

·         Bustul Alexandru Ioan Cuza amplasat în Parcul Drapelelor, lânga Prefectura

·         Monumentul „Bucovina Inaripata” , monument dedicat eroilor si martirilor care au luptat pentru apararea patriei.

·         Bustul Mihai Eminescu, amplasat pe spatiul verde de lânga biserica Sf. Nicolae

·         Bustul Petru Rares, în parcul Prof Ioan Nemes

Orasul celebreaza si memoria altor înaintasi celebri: Costache Negri, Mihail Kogalniceanu, Alecu Russo, Ion Creanga, Spiru Haret, Iancu Flondor, personalitati artistice de pe plan local.

Merita o mentiune si faptul ca teatrul din oras poarta numele dramaturgului- poet româno-francez Matei  Visniec.

Înainte de a parasi orasul ne-am deplasat cu masina la statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare din parcul Cetatii de Scaun a Sucevei.

Monumentul are o înaltime totala cu soclu de 23 m, este din bronz si îl reprezinta pe marele voievod în pozitia calare. Statuia propriu zisa are dimensiunile de 8 m înaltime, 8 m lungime si  2 m latime. Împresionant!  

Pe peretii laterali sunt înfatisate doua scene, o scena cu o batalie si alta scena de la Curtea Domneasca. Merita a fi mentionat numele sculptorului, Iftimie Bârleanu. Câteva bancute pentru odihna si relaxare, printre crengile copacilor se zaresc casutele din Muzeul satului bucovinean, trebuie precizat ca nu exista locuri de parcare pe aleea ce duce la monument si ar fi de preferat sa lasati masina si sa veniti pe jos într-o plimbare ceva mai lunga. Noi am avut noroc, mai era doar o singura masina parcata si am putut face manevrele de întoarcere...

Am parasit acest frumos oras cu regretul ca nu i-am acordat mai multe zile pentru a-i descoperi trecutul si prezentul.

Calatorii frumoase si interesante sa aveti!

---

VIZUALIZĂRI: 403 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI