Alba Iulia, o cetate preferată

TIPĂREȘTE

După cum am relatat în articolul despre Pensiunea "Poarta Arieșului", în 21 iulie 2013 am început un concediu de 8 zile în munții Apuseni.

Cum spuneam în descrierea amintită, pe drum am făcut 2 opriri.

Despre oprirea neplanificată, chiar înainte de Sebeș, ca să vizitam Cetatea Câlnic, am povestit aici: vezi impresii

A doua oprire, de data asta planificată, a fost la Cetatea din Alba Iulia: trei ore am zăbovit pe aici și nu am reușit să vedem nici măcar jumate din atracțiile de acolo!

De mult timp am încercat sa ajungem la Alba Iulia, cu câteva luni înainte chiar primisem sarcina de la socrul meu să pregătesc o vizită aici, între timp el a renunțat, dar noi ne-am atins obiectivul :)

Fiind situată la circa 350 km de București, oprirea la Alba Iulia a fost logică, permițându-ne atât vizitarea pe îndelete (credeam noi) a cetății cât și "încărcarea bateriilor" la un restaurant de acolo.

Norocul a fost că, în dimineața plecării din București, am mai intrat odată pe internet și am aflat de "Traseul celor 3 fortificații": este un circuit în interiorul Cetății Alba Iulia (singurul la care plătești un bilet de intrare, în rest se vizitează totul gratuit) care îți permite accesul inclusiv în celula în care a fost închis Horea, în partea de sus a intrării principale din Cetate (poarta III).

Concret, traseul respectiv oferă vizitatorilor posibilitatea de a călători în timp, de-a lungul a două milenii, printre vestigiile a trei fortificații, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeași locație, fiecare noua cetate incluzând-o pe cea veche: Castrul Roman (106 d. Ch.), Cetatea Medievala (sec. XVI-XVII) si Cetatea Alba Carolina, fortificație de tip Vauban (sec. XVIII).

Până la vizita propriu zisă trebuia și putină documentare asupra "încărcării bateriilor" și, după o scurtă documentare, alegerea noastră a fost restaurantul medieval "Pub 13", situat la intrarea în cetatea Alba Carolina, în apropierea porților II și III.

Am nimerit relativ ușor la poalele cetății, am parcat mașina cât mai aproape de intrarea unde se afla și restaurantul și timp de circa o oră ne-am delectat cu produsele de aici.

Ambianța restaurantului este deosebită, mărturie stau și pozele de aici, iar meniul ales de noi a fost la înălțime, asa că eram bine pregătiți de vizitare.

Fiind trecut de ora prânzului, la mijloc de iulie, am avut parte de un cer senin și un soare pe măsură, care ne-a încetinit puțin ritmul și ne-a făcut să căutam porțiunile mai umbroase, iar pe cățel l-a obosit mai repede ca de obicei :(

Am intrat în cetate prin poarta a III-a, care conține în partea superioară și celula în care a fost închis Horea, am dat “binețe” primelor statui de acolo și imediat, pe partea stânga, am identificat "Traseul celor 3 fortificații".

Am plătit biletele de intrare și a început incursiunea noastră în istoria românilor.

Nu o să vă plictisesc cu detalii istorice sau arhitecturale despre Cetate (cele 33 de articole de până acum și-au făcut datoria de a vă informa în acest sens).

După mine, Alba Iulia este o cetate care trebuie vizitată, simțită, înțeleasă și iubită.

Totul impresionează la fața locului, curățenia, bunul gust, spațiile îngrijite și respectate de vizitatori, plus convingerea că deși mai sunt încă șantiere, pe ici pe colo, rezultatul va fi unul pe măsura așteptărilor.

Și asta pentru că Cetatea din Alba Iulia (am aflat după aceea) a fost aproape integral renovată în ultimii ani, cu stăruința unui primar inimos, care a știut să atragă și multe fonduri europene.

Poate par cam entuziast, dar Cetatea Alba Iulia mi s-a părut cea mai frumoasă din câte am văzut până acum, și în țară și în străinătate, așa că am, zic eu, termen de comparație.

---

VIZUALIZĂRI: 2865 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI