În vizită la Castelul Bran, pe urmele Reginei Maria a României

TIPĂREȘTE

Deoarece pașii ne-au condus în luna iulie a acestui an în zona Bran-Moeciu pentru prima dată după câțiva ani buni, primul obiectiv pe care am decis să îl vizităm a fost simbolul acestei regiuni – Castelul Bran. Am mai trecut mai demult pe lângă acest obiectiv, însă niciodată nu i-am pășit pragul. Așadar, a sosit momentul să descifrăm și noi tainele cetății cocoțate pe un pinten stâncos, ce veghează de secole bune trecătoarea Branului.

Castelul se află la aproximativ 30 de kilometri de Brașov, în localitatea Bran, lângă drumul ce face legătura între orașele Brașov și Câmpulung, calea rutieră DN 73.

În ceea ce privește istoricul obiectivului, prima atestare documentară a castelului Bran datează din anul 1377, în data de 19 noiembrie a acelui an brașovenii primind acordul de la regele Ungariei, Ludovic I de Anjou, de a construi o fortăreață strategică, fortificație care să domine prin poziția sa traficul comercial de pe drumul Branului. Cetatea a fost construită pe o stâncă în locul cel mai strâmt dintre Măgura și Dealul Cetății; în privința duratei de construire este de remarcat faptul că timpul a fost foarte scurt în raport cu mijloacele tehnice de la acea vreme, la moartea lui Ludovic I de Anjou, în anul 1382, cetatea fiind terminată.

În anul 2006, Castelul Bran este retrocedat moștenitorilor familiei regale, fiind în prezent amenajat pentru vizitare de către turiști. (Date conspectate din lucrarea ”Castelul Bran”, Editura C2 Design, autor Ioan Prahoveanu)

Vizita noastră la Castelul Bran s-a consumat într-o zi de sâmbătă, noi fiind echipați corespunzător cu pix, carnețel, aparat fotografic și cu multă curiozitate. Fiind veniți cu mașina, ne-am plimbat puțin mai mult prin vecinătate, întrucât era foarte aglomerat și nu reușeam să găsim un loc liber de parcare. Într-un final am rezolvat problema la una dintre parcările cu plată din apropiere (3,5 lei pe oră; noi am plătit pentru două ore) și ne-am îndreptat către intrarea în curtea castelului. Aleea de acces către castel trece printr-o zonă pestriță, o piață a Branului extrem de aglomerată la momentul vizitei noastre aici. Câteva terase, tonete de înghețată, vânzători de mezeluri (ecologice... spun ei), diverse chioșcuri de unde se pot cumpăra suveniruri având mai mult sau mai puțin legătură cu Branul, toate acestea sunt înghesuite într-un spațiu relativ strâmt, laolaltă cu zecile sau poate sutele de turiști curioși. Am trecut încet prin piață și ne-am așezat la o coadă mare, așteptând circa 20 de minute până am reușit să ajungem la casierie pentru a achiziționa biletele de intrare (25 de lei/adult).

Am pătruns pe aleea pietruită, fiind mai mereu cu ochii îndreptați către silueta impunătoare a castelului, care apărea și dispărea printre ramurile copacilor din curte. Dintr-o dată gălăgia rămâne undeva în urma noastră și vizitatorii, cu mic, cu mare, urcă în tăcere către cetățuie. Aproape că nu observăm micuța clădire năpădită de mușchi din dreapta noastră, aflată pe malul lacului de la baza castelului – aceasta este Casa de ceai, construită din lemn, la solicitarea Reginei Maria. Regina a dorit această construcție pentru a organiza aici recepții, iar bucatele erau aduse de la bucătăria castelului cu ajutorul unui funicular.

Pas cu pas ne simțim tot mai mici la umbra semețului castel ce pare o prelungire către cer a stâncii care-i servește ca piedestal. Intrăm cuminți în Camera de gardă a castelului și urmărim datele de pe panourile informative. Găsim aici un colaj de imagini și informații despre castelul pe care îl vizităm, precum și reproduceri după fotografii cu regina Maria sau principesa Ileana. Ajunși în Holul etajului I, aflăm că în perioada interbelică, pe acest etaj, a fost amenajat apartamentul Reginei Maria a României. Fotografiem un dulap rustic și un cufăr de călătorie prevăzut cu roți, apoi ne îndreptăm către o Cameră de trecere. Panoul informativ amplasat aici ne dezvăluie că în perioada interbelică, în această încăpere a fost amenajată o cameră de toaletă a reginei Maria. Ne-a atras atenția o lustră din lemn sculptată cu păsări, dar și o țesătură ce înfățișează două păsări, expusă într-o nișă.

Trecem mai departe către Sala Castelanilor. Aici găsim o listă cu toți castelanii cetății Branului, dar și două piese din lemn frumos sculptate: o masă în stil renascentist târziu și un bufet italian. Intrați în Salonul mare al reginei Maria, am admirat o masă pentru jocul de șah, câteva scaune, dar și o bibliotecă.

Încet-încet, iată că am ajuns și noi la Scara Secretă, un pasaj cu trepte de piatră ce face legătura între etajul I și etajul al III-lea. Acest pasaj a fost construit pentru a scurta drumul către partea superioară a castelului, de aici putându-se arunca cu diverse materiale fierbinți în atacatori. Scară, scară, dar de ce secretă? Deoarece intrarea în pasaj se realiza inițial prin gura unei sobe, aflată în locul ușii de acum. Am urcat și noi destul de repede prin acest pasaj pietruit și iată-ne ajunși în Salonul de muzică și biblioteca, o încăpere spațioasă unde prima dată ne atrage atenția o blană de urs folosită cu rol de covor. În această încăpere am mai fotografiat o pianină fabricată la Dresda, o sculptură de bronz ”Cap de copil”, dar și un șemineu decorat cu piese ceramice populare.

Tot citind panourile informative, privind obiectele expuse și fotografiind neîncetat, iată că am ajuns în Loggia, încăpere deschisă, amenajată ca sufragerie de vară în perioada interbelică. Prilej pentru noi de a ne trage sufletul și de a privi în curtea interioară a castelului. Însă urcușul nu s-a încheiat... Pe o altă scară ce pornește din Loggie am ajuns pe Terasă, de unde am aruncat o privire până departe către dealurile Moieciului; de aici, priveliștea este fabuloasă. Am zăbovit minute bune până să ne decidem să mergem mai departe. De pe Terasă se observă în partea de nord un foișor de lemn în vârful donjonului, de unde străjerii cetății supravegheau împrejurimile.

După o binemeritată pauză, am ajuns în Salonul Principelui Nicolae al României. În perioada interbelică, la etajul IV, a fost amenajat un apartament pentru prințul Nicolae, spațiu în care am găsit un bufet neobaroc italian, o masă neorenascentistă, dar și o micuță vitrină în care am putut admira câteva pumnale din colecția privată a arhiducelui Dominic Habsburg-Lothringen. Un panou informativ expune câteva imagini ale principelui Nicolae al României, alături de o scurtă prezentare biografică. Aflăm astfel că principele Nicolae a fost al patrulea copil al regelui Ferdinand I al României și al reginei Maria a României, născut în anul 1903 și decedat în anul 1977, fiind înhumat la Laussane.

Trecem de Salonul Principelui Nicolae și ajungem într-o încăpere ce cuprinde mai multe piese de mobilier, reunite sub denumirea de Donația Mihai Chicoș. Mobilierul de aici a fost donat de inginerul Mihai Chicoș în anul 2011, piesele expuse aparținând bunicului său, Ștefan Chicoș, care a făcut parte din anturajul familiei regale. Donația a fost făcută în semn de omagiu adus reginei Maria a României. Trecând mai departe, ajungem în Sala de Joc, o încăpere amenajată în perioada interbelică pentru musafiri.

Iată-ne ajunși într-o încăpere dedicată ”mitului Dracula”! Prea mult este alăturată imaginea celebrului vampir cu cea a castelului Bran, pentru ca asemenea materiale să lipsească cu desăvârșire din castel! Până la urmă, legenda lui Dracula îi atrage pe mulți dintre turiștii străini care ajung în România să viziteze această cetate. Însă fundamentul istoric este aproape inexistent: se spune că Vlad Țepeș (posesorul ”mitului Dracula”) ar fi poposit pentru o noapte la Bran, însă dovezi cu privire la această vizită nu s-au păstrat. Lecturăm aici câteva informații despre vampiri sau despre ordinul teutonic; un panou conține ”legenda lui Dracula”, altul cuprinde date referitoare la contradicțiile din jurul morții lui Vlad Țepeș.

Am ajuns în Anticamera salonului de muzică, am trecut prin Salonul Biedermeier și am ajuns la Dormitorul regelui Ferdinand I al României. Aici sunt expuse două dintre cele mai valoroase piese din colecția castelului: coroana și sceptrul de ceremonie ale străbunicilor paterni ai arhiducelui Dominic Habsburg-Lothringen. Înaintăm către Sufragerie, încăpere ce conține în prezent piese de mobilier decorative din secolele XIX-XX; după ce a devenit proprietara locației, arhiducesa Ileana a amenajat aici salonul cu jucării al copiilor.

Având în vedere trecutul tumultuos și rolul militar al cetății, este un lucru firesc existența unei încăperi amenajată ca Sală de arme. Am admirat aici armuri complete, secure, spadă, un buzdugan și alte obiecte utilizate pe câmpul de bătălie; deasemenea, sunt expuse câteva scuturi decorate cu steme (stema domnitorului Mircea cel Bătrân sau stema Brașovului). Din Sala de arme am intrat în Sala Costumelor, unde cel mai mult ne-a plăcut costumul popular al principesei Ileana.

Ne-am mai plimbat puțin pe culoarele înguste ale castelului, am mai privit uneori către curtea interioară (mulți turiști erau strânși lângă fântână și aruncau aici cu bănuți, pentru împlinirea diverselor dorințe) și am ajuns la Sala de cinema. Pe un monitor, aici se poate urmări un filmuleț despre regina Maria și familia regală.

La coborâre am aruncat o ocheadă și la Instalația liftului, mai precis camera motorului (în 1937, în vechea fântână a castelului, a fost instalat un lift care să ușureze deplasarea reginei Maria din castel către parc). Ieșiți în curtea interioară, am aruncat și noi câțiva bănuți în fântână și ne-am îndreptat către o cameră de unde se pot achiziționa diverse suveniruri. Am cumpărat o carte ce cuprinde informații despre istoria castelului Bran (16 lei) și o micuță hartă a Brașovului la sfârșitul secolului al XVII-lea (15 lei).

Mulțumiți cu ceea ce am văzut, ne-am îndreptat agale către ieșire. Am ajuns repede în parcul castelului și ne-am plimbat puțin pe aleile umbroase, admirând nuferii de pe lac, dar și câte un peștișor care mai ieșea uneori la suprafață pentru a ne saluta.

Nu am zăbovit foarte mult în parc deoarece vizita noastră la Bran nu se încheiase. Întrucât citisem mai demult pe AFA un review interesant despre locașul în care a stat pentru 28 de ani inima reginei Maria a României, ne-am hotărât să vedem și noi acel loc, reținând doar că se află tot în localitatea Bran, în apropierea castelului. Am întrebat un comerciant despre ținta noastră și dumnealui ne-a indicat să mergem pe marginea drumului principal aproximativ 500 de metri, până în dreptul Muzeului Vămii Medievale Bran. Ajunși aici, conform indicațiilor primite, am trecut peste un podeț de lemn către o poieniță prin care am avansat către marginea pădurii. Încet-încet, am zărit printre crengile copacilor locația căutată. Am urcat îngustele trepte și am ajuns lângă grilajul metalic în spatele căruia se observă cufărul care a adăpostit inima reginei Maria. Locația impresionează prin poziție și simplitate: atât de aproape de forfota Branului, dar fără să fie vizibilă. În lateral se găsește o cruce masivă din piatră, iar pe o plăcuță prinsă în piatra muntelui am putut citi: ”Aici a fost depusă, în anul 1940, inima reginei Maria a României”.

Regina Maria și-a exprimat dorința ca, atunci când va muri, trupul să-i fie depus la Curtea de Argeș alături de familie, iar inima să-i fie dusă la capela Stella Maris a Castelului din Balcic, un alt loc de suflet al reginei. Doi ani a stat inima reginei la Balcic, între 1938 și 1940, iar după ce România a cedat Bulgariei Cadrilaterul, principesa Ileana a adus inima reginei la Bran, depunând-o la capela castelului Bran. Câteva luni mai târziu, caseta cu inima reginei a fost depusă în locașul săpat în munte din apropierea castelului. Caseta cu inima reginei a fost scoasă din locația ei de comuniști în anul 1968 și a fost ulterior transferată la Muzeul Național de Istorie a României, aflându-se și în prezent în depozitul instituției.

Am coborât în tăcere treptele până în poieniță, gândindu-mă că avem atâtea locuri interesante pe care nu știm să le valorificăm. Pentru ceea ce a fost, pentru locul său în istoria țării noastre, regina Maria a României ar merita măcar un indicator către locația unde inima i s-a odihnit atâția ani. Ca să nu mai spun că inima ar trebui să fie depusă într-un loc demn de o asemenea personalitate.

Ajuns la final, voi nota și tarifele actuale complete, precum și programul de vizitare a Castelului Bran: adulți – 25 lei; adulți peste 65 de ani, pe bază de C. I. – 15 lei; studenți, pe bază de carnet, legitimație – 10 lei; elevi – 5 lei; taxa video – 20 lei; taxa foto este inclusă în prețul biletului de intrare, iar filmarea profesională se face pe bază de contract; de gratuitate beneficiază persoanele cu handicap și preșcolarii (copiii sub 6 ani). În ceea ce privește programul de vizitare, acesta este valabil de la 1 aprilie până la 30 septembrie: luni între orele 12.00 - 18.00 și de marți până duminică între orele 09.15 – 18.00.

În încheiere, recomand vizitarea Castelului Bran și a locației unde inima reginei Maria s-a odihnit pentru 28 de ani; chiar dacă amenajările din jurul celor două obiective nu sunt poate cele mai inspirate, chiar dacă spre al doilea obiectiv vizitat lipsesc cu desăvârșire indicatoarele, nu voi strica nota acordată, întrucât, după părerea noastră, aceasta nu poate fi decât 10. Voi atașa și unele dintre fotografiile pe care le-am realizat aici, întrucât ele vor transmite cu siguranță mult mai bine ceea ce noi am admirat și am simțit aici, în vizita noastră pe frumoasele meleaguri brănene...

---

VIZUALIZĂRI: 5517 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI