Castelul Bran, istorie și prezent

TIPĂREȘTE

Am dorit să creez pe blogul meu de călătorii o categorie nouă de articole referitoare la castele sau cetăţi celebre din Europa şi mi s-a părut neplăcut să nu încep cu un obiectiv de referinţă din ţara mea şi abia apoi să vă povestesc despre experienţe de aiurea.

Deși personal cred că cel mai frumos castel din țară este Peleșul am ales să încep relatările de gen cu Castelul Bran argumentat de faptul că este cel mai vizitat obiectiv de gen din țară (unele statistici locale afirmă că în primele 6 luni ale anului curent peste 200.000 de vizitatori i-au trecut pragul, 540.000 anul trecut).

La 30 de km de Braşov, între munţii Bucegi şi Piatra Craiului, chiar la intrarea în pasul Rucăr – Bran, pe un stei de stâncă înalt de 60 metri, Castelul Bran veghează întreaga vale încă de la construirea sa în anul 1377.

Preţul unui bilet de vizitare este de 25 lei adulţii, adulţi 65+ (cu buletinul în mână) 15 lei, 10 lei studenţii (cu carnet de student) şi 5 lei elevii (evident cu carnet) şi nu include vreun ghid.

În cazul în care se doreşte o vizită privată, în afara orelor de program, preţul este de 650 lei, de asemenea fără ghid.

În plus trebuie să mai scoţii 20 lei taxa de filmare în timp ce fotografierea este inclusă în preşul biletului de intrare.

Programul de vizitare este diferenţiat:

- De iarnă: 01 octombrie – 30 aprilie: Luni 12,00 – 16,00; Marţi - Duminică 09,00 – 16,00;

- De vară: 1 mai – 30 septembrie: Luni 12,00 – 18,00; Marţi - Duminică 09,00 – 18,00;

Nu există un orar de intrare regula fiind ai venit, ai plătit, ai intrat iar acolo, treaba ta dacă nu ești documentat cu ceea ce urmează.

Ridicat pentru a controla accesul din Ţara Românească în Ţara Bârsei (în slavă brana înseamnă baraj, poartă) în zilele noastre castelul stă martorul trecerii istoriei mulţumindu-se să vegheze zborul vulturilor, ţopăitul caprelor negre pe munţii ce îl înconjoară sau suportând stoic miile de picioare care îi uzează piatra.

Inclus în listele celor mai frumoase castele din Europa vezi aici Castelul Bran valorifică o poziţie strategică ce a fost folosită încă de la 1200 de o cetate săsească de lemn.

Construit pe cheltuiala saşilor din Braşov castelul a fost stăpânit de-a lungul istoriei fie de casa domnească din Ţara Românească, fie de coroana Ungară fie de scaunul Braşovean. Cert este că în anul 1920 Consiliul oraşului Braşov, proprietarul din acea vreme a castelului l-a donat Reginei Maria a Românei în semn de recunoştinţă faţă de contribuţia acesteia la realizarea Marii Uniri din 1918.

După ce a trecut o vreme şi prin mâinile nepricepute ale statului român castelul a fost retrocedat moştenitorilor reginei, Dominic de Habsburg şi cele două surori ale sale. Fiind obligat prin lege să menţină castelul ca muzeu încă trei ani de la retrocedarea lui, Dominic l-a remobilat cu obiecte din colecţia personală şi pentru unul care l-a vizitat în ambele administraţii sunt aproape convins că acum e mai bine. Asta dacă privești doar prin prisma faptului că spațiile vizitabile au ajuns la 23 din aproape 50 câte are castelul, dublu față de perioada de custodie a statului român.

Deşi se pare că nu are nici o legătură cu fostul domnitor al Ţării Româneşti castelul a căpătat un alt renume în zilele noastre fiind asociată cu Vlad Ţepeş şi, prin aceasta, cu legenda lui Dracula.

Oricum legenda e mai tare ca realitatea aşa că locaţia a fost utilizată de multe ori ca decor de film, inclusiv pentru vestitul „Interviu cu un vampir”.

Legendele, misterul, starea de conservare foarte bună dar şi scandalurile moştenirii au făcut bine castelului care atrage permanent puhoaie de turişti (cam 500.000 pe an din care o treime din străinătate).

Din punct de vedere constructiv castelul se înalţă pe o stâncă de calcar, ”stânca lui Dietrich” valorificând-o structural prin includerea în zidurile sale. Până acum am mai văzut ceva similar doar la Castelul Predjama din Slovenia.

Pata pe obraz o reprezintă amplasarea nefericită a ceea ce autoritățile locale numesc Piaţa Bran chiar la poarta acestei frumoase locaţii. Aşa că, până ajungi la casa de bilete ai ocazia să treci pe lângă o sumedenie de tarabe ce vând produse ”tradiţional româneşti” made în China sau cel mult în Ținutul secuiesc, de la brânză în coajă de copac la simboluri cu Dracula.

După ce treci de poartă scapi de babilonia pieţei şi intri în liniştea parcului de la baza stâncii unde te uimeşte ordinea, curăţenia şi tihna. Nimic nu pare a tulbura liniştea păsărilor din desişul pomilor sau păstrăvii din micul lac amenajat acolo.

Aici remarci Casa de ceai construită din bârne de lemn la solicitarea Reginei Maria pentru că artrita nu îi permitea să folosească castelul așa cum se cuvenea. Casa era folosită pentru primirea oaspeților și organizarea recepțiilor fiind alimentată cu bucatele preparate în bucătăria castelului și aduse aici cu funicularul montat special în acest scop. Rămâi impresionat și uimit deopotrivă aflând că acest colț de rai era dotat încă din acele timpuri cu energie electrică, apă rece, apă caldă și canalizare (facilități care din păcate lipsesc și astăzi din multe gospodării din țară). Mai mult afli că pentru a folosi totuși castelul regina beneficia de un lift.

Știm că, ajutată de arhitectul ceh Karel Liman, regina a regândit întreg perimetrul adiacent castelului cerând construirea a unei case de vânătoare, o bisericuţă din lemn, doua bordeie (pentru ea şi pentru principesa Ileana), Casa de musafiri, construită din piatră, dar şi alte anexe pentru personal, cai sau maşini.

Începem să urcăm încet cărarea de piatră destul de înclinată dar bine întreţinută până la scara ce face accesul la uşa de intrare în castel.

Scara abruptă, destul de lungă, smulge gemete şi proteste turiştilor neantrenaţi, dar nimeni nu renunţă.

Odată intraţi în Camera de gardă începi să primești informații cu privire la istoria locului (de pe panourile amplasate acolo) dar ai ocazia să vezi și un cămin (șemineu) construit în cel mai pur stil românesc precum și o serie de ornamente din piatră sobre și de efect. În trecut acolo erau expuse și o serie de ustensile și vase de epocă dar au fost retrase după retrocedare.

Traseul de vizitare continuă și te poartă la toate cele patru nivele, în 23 camere deschise pentru public, creând la un moment dat impresia de labirint pentru că ieşi pe o uşă şi, mai târziu, treci pe lângă aceiaşi cameră, pe la altă uşă.

Din curtea interioară urcăm scările la etajul I unde începem vizita noastră în Dormitorul Reginei Maria mobilată sobru şi cu gust cu multe trimiteri la credinţa reginei: crucifixuri, tablouri cu temă religioasă etc. Mobilierul românesc în stil brâncovenesc provine din colecţiile personale ale proprietarilor actuali atenţia fiind atrasă de cuvertura de pe pat ce a aparţinut chiar Reginei.

Tranzitând camera de trecere ajungem în Salonul Gotic sau Salonul Galben. Nu ştiu de ce are această trimitere la culoare dar încăperea adăposteşte elemente de mobilier şi obiecte realizate în acest stil arhitectural şi artistic totodată.

Continuăm cu Sala Mare, sufrageria Castelului unde piesa dominantă este căminul în stil românesc, iar icoana şi covoarele româneşti sunt înconjurate de piese de mobilier baroc specifice sec. XVIII-XX.

Din Sala Mare avem două variante: Scara Secretă, o coridor abrupt descoperit în zidul castelului cu ocazia unor renovări anterioare care vă duce direct la nivelul IV al acestuia, sau pe scări, pentru a nu rata etajul II. De fapt există şi o treia variantă: urci pasajul secret pentru a te bucura de misterul acestuia după care te întorci şi reiei traseul pe scări. Nu e nimic care să împiedice acest lucru cel mult aglomeraţia din pasajul secret.

Pasajul a fost construit evident în interes militar scurtând drumul până la ultimul nivel unde, prin balconaşele strategic dispuse, se putea arunca în atacatori cu materiale fierbinți – păcură, ulei încins– sau pietre. A căpătat renumele de Secret deoarece intrarea se făcea la vremea respectivă prin gura unei sobe, ce se afla în locul ușii de acum.

Continuând clasic, prin urcare la etajul II ajungem mai întâi în Salonul Biedermeier care expune, pe lângă o frumoasă sobă pictată, mobilier în stilul ce a dat numele sălii.

Continuăm în Dormitorul Regelui Ferdinand mobilat cu un pat cu baldachin, o sobă despre care am aflat că este originală, de pe la 1762, din teracotă italiană dar şi alte obiecte de cult şi decorative româneşti. Aici sunt expuse o coroană și un sceptru ce provin din colecția Arhiducelui Dominic de Habsburg-Lothringen şi care au aparținut străbunicului patern al arhiducelui, Karl Salvator de Austria (1839-1892), prinț de Toscana, ultimul prinț de Toscana care a domnit efectiv.

Sufrageria expune blazoane ale ţării Bârsei şi a oraşelor ce o compuneau dar şi un şemineu cu cahle săseşti şi alte elemente de mobilier făcând apoi trecerea în Sala Costumelor unde sunt expuse replici ale costumelor de curte purtate în vremea lui Matei Basarab (unul din posesorii Castelului), Vlad Ţepeş („deţinătorul” legendei lui Dracula) şi Mihai Viteazul (care se pare că a înnoptat odată aici alături de Doamna Stanca). Finalizaţi etajul vizitând Coridorul interior, Dormitorul Verde I, Dormitorul Verde II, Sala de proiecţie. Proaspăt inclusă în traseul de vizitare aceasta din urmă poate găzdui cam 30 de persoane ce pot urmări pelicule filmate în anii 1920-1930 legate de familia regală şi nu numai. Din cele 8 minute de istorie se remarcă momentul încoronării Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria, la Alba Iulia, ca regi ai României Mari.

Etajul III începe cu Salonul de Muzică şi Biblioteca Reginei Maria transformată dintr-o fostă mansardă militară şi aleasă pentru concerte datorită acusticii bune pe care o are. Şi marele George Enescu a concertat pentru Regină aici. Acum materialul expus (biblioteci, cărţi, pian etc.), italian în marea majoritate, reflectă destinaţia încăperii. Piesa originală este reprezentată de o fotografie datată 1928 a Principesei Ileana.

Continuăm cu Anticamera Salonului de Muzică şi Loggia care fac tranziţia la etajul IV nu înainte de a arunca o privire în curtea interioară.

Ultimul etaj, IV, începe cu Apartamentul Principelui Nicolae unde piesa de rezistenţă este o masă de formă hexagonală ce expune sub sticlă sa o colecţie de pumnale aparţinând Arhiducelui Dominic Habsburg-Lothringen.

Continuăm cu Sala de joc amenajată pentru primirea oaspeților în perioada interbelică și care expune un set de mobilă englezească de secol XIX.

În final ieșim pe Terasa Castelului Bran (fostă mansardă pe vremea utilizării militare, transformată la cererea Reginei Maria) de unde poți admira frumusețea peisajului și poți să te pui în pielea străjerilor ce vegheau Pasul Rucăr-Bran.

Sobrietatea clădirii contrastează cu fineţea mobilierului şi a exponatelor din timpurile apuse dar niciodată uitate, menţinând farmecul şi misterul locului.

Interiorul este sobru, riguros, cu linii ferme accentuate de albul varului de pe pereţi şi mahonul bârnelor de lemn.

Uşile sunt în ton cu întreaga construcţie: joase, plasate în goluri cu ziduri groase, câteodată mai mici de un stat de om.

Peste tot poți admira expuse piese de ceramică, mobilier, arme şi armuri ce creează o cărare în timp între epoca medievală şi cea a regalităţii interbelice, realizând o legătură logică şi elegantă. Pentru că Branul aşa a fost: peste 500 de ani cetate medievală iar apoi reşedinţă regală.

Nou apărute între obiectele expuse sunt şi lucruri personale ce au aparţinut Reginei şi principesei Ileana, moştenitoarea sa: jurnalul reginei, costumul popular original al principesei, sceptrul familiei Habsburg dar şi o colecţia de 7 pumnale pomenită mai sus.

În interior accesul este limitat la perimetre delimitate prin cordoane de siguranţă scopul fiind protejarea exponatelor.

În final traseul de vizitare ne scoate din Castel în Curtea interioară unde atracţia principală este Fântâna transformată de turiști într-un loc de destăinuire a dorințelor ascunse.

Acum sunt mulțumit. Am scris articolul cât am putut mai tehnic dar nu am putut descrie sentimentele care te cuprind atunci când vizitezi locul. Ca să mă scutiți de un asemenea efort bine ar fi să mergeți personal și să încercați să nu vă grăbiți, să simțiți locul, istoria și măreția acestuia.

---

VIZUALIZĂRI: 3510 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI