Castelul Bran – intre kitsch si istorie

TIPĂREȘTE

Fiind cazati in Moeciu de Jos (vezi impresii), am decis sa facem o plimbare usoara inainte de masa. Asa ca am luat-o in jos pe marginea soselei (am fi incercat sa mergem pe trotuar, dar am constatat rapid ca acesta e admirabil, e sublim, putem zice, dar lipseste cu desavarsire).

La un moment dat, cascand noi ochii in stanga si-n dreapta sa ne ferim de masini mai mari si mai mici, am dat de panoul de intrare in Bran.

Mai mergand noi putin am zarit si castelul, impunator, rupt din alte timpuri, indiferent la aglomeratia de jos.

Asa ca ne-am zis sa-l si vizitam daca tot am ajuns.

Toate bune si frumoase!

Inainte de intrare spre casa de bilete am trecut prin talmes-balmesul numit piata din Bran, de unde se puteau achizitiona o gramada de produse, de la branza-n scoarta de copac la tricouri originale cu Dracula made in China.

Ne-am strecurat rapid prin avalansa de mirosuri si culori si am ajuns la casa de bilete. Am decartat 50 de lei pentru doi adulti si am fost invitati sa intram in parc.

Am urcat inspre castel asteptandu-ne sa stam la coada la intrare (ca la Peles, de exemplu, unde se intra cu ghid).

Cand colo, am urmat niste sageti care ne invitau sa intram.

Extrem de aglomerat, vizitatori de toate natiile se fotografiau reciproc, fiecare de capul lui.

Nici nu stiu cand am trecut prin alte doua incaperi cam golase (din cate am inteles mobilierul nici nu este din colectia originala, acesta fiind mutat la Muzeul Vamii Medievale dupa ce a fost retrocedat Castelul Bran) si am fost invitati sa urcam pe scara secreta.

Problema a fost ca pe respectiva scara se cam statea la coada, iar vederea o constituia spatele mai mult decat generos al unei doamne de origine nordica.

Asa ca am intrat in curtea interioara. Acolo alta multime de oameni fotografia de zor (de admirat sarguinta turistilor japonezi de a cara dupa ei ditamai tunurile).

Din cand in cand se mai auzea soptit sau strigat in gura mare cate un “Dracula” pronuntat in toate accentele pamantului.

Am coborat in parc. Dupa babilonul din castel, aici e liniste si pace. Ne-am mai plimbat putin sa ne tragem sufletul inainte de a trece din nou prin mirosul de mici si cartofi prajiti de la intrare.

Am facut cale intoarsa cu un gust dulce-amar si cu gandul patriotic ca la anul sa revedem Sighisoara si nepatriotic sa vizitam si Veliko Tarnovo.

Il recomand totusi, pentru cei cu nervii tari si rezistenti la aglomeratie.

---

VIZUALIZĂRI: 1697 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI