GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Pentru a rămâne în domeniul drag sufletului meu, cel al literaturii, mă întorc spre vechiul nostru de Hogaș cu acest titlu cu dedicație. Și nu orice munte, ci Munții Cernei, cu superba lor cascadă vânturată. Numele i se potrivește ca o mănușă, pentru că, de la înălțimea ei impresionantă, cascada spulberă pur și simplu cu apă, ca o ploaie de vară. Nu mai pomenesc de celelalte căderi de apă care o însoțesc mai în jos, ele nu pot fi cuprinse în aceeași fotografie decât - probabil - de la o distanță remarcabilă și sunt greu accesibile celor fără echipament.
Dar să revenim la cascadă. Ca să ajungi acolo, trebuie să ieși din Herculane înspre Baia de Aramă și să mergi vreo 6-7 km. Partea proastă este că Vânturătoarea este slab semnalizată, un fel de afiș cu un scris șters de ploi pe partea stângă a direcției de mers îți atrage atenția că te afli înaintea drumului spre cascadă. Un indiciu: dincolo de valea Cernei, pe stânga, sunt două pensiuni în construcție (la data la care am fost noi aveau și afiș cu „Teren privat. De vânzare”), mult mai ușor de remarcat decât însemnul cu pricina. Acolo se poate lăsa și mașina, în perfectă siguranță.
Drumul propriu-zis, adică partea cu urcatul pas cu pas pe o potecă de 30 de cm lățime între pădure și prăvălișul cu înclinație de vreo 45 de grade, este greu. Nu mă refer doar la noi, adulții, ci și la copii. Ștrumpfii noștri au 5 și 7 ani și, ținând cont de vârsta lor și de experiența drumețiilor montane (am făcut cu ei Maramureșul anul trecut) s-au descurcat bine, dar nu recomand pe proprie răspundere să faceți ca noi. Urcatul a ținut cam 1 oră, pe o potecă îngustă creată exclusiv de pasul trudnic al pionierului curajos (în sensul contextual de inițiator), cu rădăcini de copac în care să îți sprijini piciorul ca să nu aluneci pe frunzele putrezite sau pe solul argilos, cu câteva posibile opriri pe stânci golașe care le permiteau piticilor să se așeze un pic. Pentru cei singuri, este ca un exercițiu de fitness (mă refer la grupurile transpirate care ajungeau după noi la cascadă) sau, pentru cei cu vechime (iarăși mă refer la cei întâlniți pe traseu, foarte bine echipați, care probabil au văzut cascada și de pe culme), o plimbare pe cinste.
Cascada a meritat tot drumul. Spre admirația nedisimulață a unui grup de polonezi („polska”, s-au declarat ei), piciul nostru neobosit s-a descălțat imediat și s-a băgat cu piciorușele în apa care nu era atât de rece pe cât ne temeam. Fotografiile făcute de perechea mea legitimă de 10 ani și nelegitimă de peste 30 (am crescut împreună cu soțul) au surprins Vânturătoarea de la baza ei, dar mai este un drum care urcă pe culme, pe care însă nu ne-am încumetat.
Dacă a fost frumos? categoric da. Din păcate, pe drum am întâlnit prea puțini români. Doi asiatici (japonezi, după conformația osoasă a feței), șase nemți, doi maghiari (din Ungaria) și cei cinci polonezi, cu un ghid din Suceava. La coborâre, am întânit două familii de români, dintre care una cu copil de vreo 10-11 ani, vârstă de la care recomand cu căldură un astfel de exercițiu de cunoaștere a frumuseților munților.
Pentru cei temători: nu, nu am întânit niciun urs, doar excremente de urs (se recunosc ușor, după dimensiuni, formă și regimul exclusiv vegetarian pe care îl conțin), șopârle și foarte mulți fluturi arginia, specie rară și extrem de frumoasă. Fără vipere cu corn, poate deoarece era pădure și noros, iar șerpilor, după cum se știe, le place soarele. Dacă vreți să le evitați, sunt destule bastoane pe drum, rezemate fie de pietre, fie de copaci, cu care să faceți zgomot când ajungeți în luminișuri sau (cazul nostru) în care să vă sprijiniți ca să nu alunecați.
Trimis de ioana5 in 05.09.18 23:24:58
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în HERCULANE. A mai fost în/la: Unde NU am fost în România: Mănăstirile Cozia și Curtea de Argeș, Delta Dunării.
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ioana5); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 44.96945100 N, 22.47440500 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@ioana5: Frumos povestit! O cascada tare frumoasa!
Referitor la vipere nu as baga mana in foc pentru activitatea lor pe vreme mai fara soare.
Asa credeam si eu, ca vipera pe vreme ploioasa, sau cu nor e mai putin activa si sta retrasa.
Chiar pe Valea Cernei, acum vreo 5 ani, in Cheile Tasnei,
Ne intorceam, incepuse o burnita si aveam pelerinele pe noi, apoi s-a oprit ploaia si cum scoteam noi pelerinele glumind ca nu trebuie sa mai cascam ochii cat cepele dupa vipere, ca e ud si rece afara, chiar in poteca la vreo 2-3metri in fata noastra era o mandrete de vipera cu corn, care cu greu s-a indurat sa plece din drum, dupa ce am batut in mod repetat in pietrele din jur si in pamant cu bocancii si betele, stiind ca viperele percep doar vibratiile.
Plimbari faine sa aveti!
@ioana5:
Felicitari pentru drumetie! Si inca o data felicitari ca ii antrenati pe cei mici pe carari de munte sa descopere natura.
Scriai ca de pe la 11 ani ar fi de luat copiii pe munte. De luat poti sa iei de mai mici si atrasi catre obiective usor de atins si spectaculoase care sa le deschida apetitul.
La 11 ani intr-adevar ai mai multe optiuni pentru ei.
Eu am inceput cu Emi de la 12 ani sa mergem regulat in drumetii montane chiar daca mici plimbari gen Urlatoarea sau drumuri prin chei facusem si mai inainte.
Acum ne propunem cam 8-9 ture de 1-2 zile pe an.
Inca i data va felicit! ????
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@Dan&Ema: Mulțumim, dar nu vom mai experimenta trasee atât de dificile probabil până anul viitor (sic!), când vom merge pe Parâng (la obârșiile soțului).
@Testosu : Soțul și fetița își doreau o întâlnire cu o viperă. Dar nici măcar salamandre nu am văzut de câțiva ani. Doar gușteri. O întrebare: ați auzit de zlăvoace?
@ioana5: e asemător cu un guvid, cu aripi diferența e că îl gasim doar în ape dulci.
Banuiesc că ai vrut să spui Zglăvoacă
@ioana5: Probabil intr-o plimbare viitoare veti intalni si o vipera.
Ani la rand nu am intalnit niciuna. I tr-un an am intalnit 5-6.
Nu am auzit de zlavoaca. Sau chiar daca am auzit sau intalnit acest cuvant nu as fi stiut ce-i. Inteleg ca este un peste.
@ioana5: Superb peisaj, lăudabilă inițiativa voastră de-a arăta copiilor frumusețile naturii la pas. Frumoasă descriere!
@Nasshu: Cf DEX, e același pește!
@Dan&Ema: Ei? te bagi și tu? Cu Emi, dar, poate, și cu Denisa!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2020 Sub perdeaua de apă a Cascadei Vânturătoarea — scris în 07.08.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2019 Drumeție la Vânturătoarea, una dintre cele mai frumoase cascade din țara noastră! — scris în 24.09.19 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Jul.2016 Drumul spre cascada Vanturatoarea — scris în 22.07.16 de adrianaglogo din PITEșTI - RECOMANDĂ
- May.2014 Cascada Vanturatoarea — scris în 14.10.14 de DanTal74 din TG-JIU - RECOMANDĂ
- May.2014 Cascada Vanturatoarea — scris în 25.06.14 de Testosu' din BUCURESTI - RECOMANDĂ