Un popas domnesc – Muzeul de la Brebu

TIPĂREȘTE

Zilele frumoase de mai ne poartă spre meleaguri prahovene, la o distanță nu prea mare de București, într-o zonă submontană superbă – valea Doftanei cu împrejurimile sale. Nevoia de aer curat și relaxare în natură, plus un strop de istorie, ne-a îndemnat spre comuna Brebu care întrunește toate condițiile unei excursii reușite. În rândurile de mai jos vă voi prezenta „stropul de istorie” atașat plimbării în natură – Complexul arhitectural Brebu – Muzeul „Casa Domnească” Brebu.

Acces. Pe culmile deluroase și platourile care mărginesc valea râului Doftana se află localitatea Brebu, la o distanță de circa 90 km depărtare de București. Așezarea înstărită în trecut, dar și în prezent, te întâmpină cu case ochioase, curți îngrijite cu flori, curățenie. Din DN 1 după Ploiești puteți alege varianta de acces prin Câmpina ori cea prin DJ 100E prin Mislea și Telega (șosea mai îngustă și meandrată). În fața complexului arhitectural Brebu, vizibil de la distanță, veți găsi o parcare mare, amenajată.

Detalii tehnice. Mănăstirea Brebu face parte din cele peste 30 de ctitorii ale domnului Matei Basarab și reunește pe lângă edificiul religios și casa domnească de secol al XVII-lea, amenajată azi drept muzeu. Programul de funcționare se încadrează între orele 09.00-17.00, de marți până duminică. Prețul unui bilet este de 8 lei/adult, 4 lei/pensionarii, 2 lei/copii, elevi și studenți. Se percepe o taxă foto de 25 lei pentru care se eliberează chitanță (foto fără bliț). Se asigură dezinfectanți pentru mâini și există afișe informative privind protejarea împortiva coronavirusului; în interior se poartă mască.

Scurt istoric. Cetatea monastică din Brebu a apărut pe la 1640 atunci când domnul Matei Basarab a dorit edificarea unui nou loc de popas, cetate de refugiu în caz de restriște sau drept punct de apărare dinspre partea Moldovei. Mai întâi a fost ridicată biserica, apoi zidurile și turnul-clopotniță, ulterior casa domnească cu pridvor și pivniță. Lucrările au fost desăvârșite pe la 1690 de către domnul Constantin Brâncoveanu considerat al doilea ctitor.

După secularizarea averilor mănăstirești în a doua jumătate a veacului al XIX-lea mănăstirea se desființează iar patrimoniul ei revine Eforiei Spitalelor Civile. Casa domnească va adăposti în vacanțele școlare pe elevele „Azilului Elena Doamna” din București (vezi impresii), apoi se va transforma în sanatoriu și la începutul epocii comuniste în cămin de bătrâni. Abia la 1959 casa domnească din Brebu devine muzeu. Restaurarea de la începutul anilor ' 60 condusă de arhitectul Ștefan Balș va reda forma inițială a complexului arhitectonic (biserică și reședință domnească), imagine ce o vedem și azi.

Vizita în muzeu. După ce admirăm incinta fortificată și curtea îngrijită ne oprim câteva clipe în fața celor două busturi ale ctitorilor: Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu. Urcăm câteva trepte în foișorul mărginit de arcade sub care se află gârliciul pivniței și privim din loggia luminată de deschiderile arcadelor de cărămidă către biserica masivă. Flori roșii de mușcată îndulcesc acea senzație de „rece” a zidurilor de piatră și cărămidă – chiar e răcoare bine în interior.

Cele două sălițe din partea stângă găzduiesc recepția muzeului (stand de bilete, cărți, broșuri, suveniruri) precum și expozițiile temporare. În acest moment era aranjată expoziția intitualtă „200 de ani de inginerie românească” , în parteneriat cu Muzeul Universității Politehnica din București (highleague.ro/vernisaj-20 ... erie-romaneasca).

Sălile înșirate în partea dreaptă a clădirii reprezintă expoziția de bază a muzeului; doamna muzeograf / custode ne-a condus de-a lungul încăperilor organizate oarecum tematic și ne-a spus câteva cuvinte ici-colo. În cele 6 camere, mai mici ori mai mari, se află vitrine cu felurite exponate care acoperă atât latura istorică, cât și pe cea culturală și spirituală. Pe pereți sunt panouri luminoase cu diverse reproduceri: chipuri de domni din picturi bisericești, pagini de manuscrise, hărți, gravuri, icoane, documente istorice.

Toate obiectele expuse sunt originale, cea mai importantă sală fiind cea care ne prezintă valoroase tipărituri religioase și laice. Am privit sub sticla vitrinelor Pravila de la Govora (1640), Îndreptarea legii (1652) sau Biblia de la București (1688). În mijlocul sălii se află un model de tiparniță medievală; mi-au plăcut și frumoasele călimări de brâu de pe la 1700 și ceva. Un element pe care îl apreciez mereu în clădirile vechi, prezent și aici: sobele de olane. Alte exponate interesante: lăzi de lemne îmbrăcate în foiță de metal lucrate cu diverse scene, lăzi de bani și lăzi de călătorie, podoabe și veșminte boierești.

Cu 12 ani în urmă când am vizitat pentru prima dată muzeul din Brebu am intrat și în pivnițele datând din vremea lui Matei Basarab (vezi impresii), acum nu s-a mai întâmplat acest lucru.

Concluzii. Recomand o vizită la Complexul arhitectural Brebu, plimbarea prin muzeu nu durează decât vreo 30 de minute. Întreaga zonă e minunată din punct de vedere peisagistic, nu degeaba pictori celebri și-au adus șevaletul la Brebu și în împrejurimi. Noi vom reveni!

Călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 1689 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI