Ansamblul domnesc de la Brebu

TIPĂREȘTE

Deoarece anul dedicat lui Constantin Brâncoveanu nu s-a încheiat încă și documentându-mă pentru o nouă vizită la Brebu am să vă relatez cum am văzut eu ansamblul de la Brebu în anul 2009. Găsiți pe site impresii recente și bine documentate ale utilizatorilor iulianic (vezi impresii) și traian.leuca (vezi impresii). Amănuntele oferite poate că vă vor îndemna să pășiți în acel loc istoric legat de doi mari domni ai Țării Românești și vor crește gradul de apreciere al zonei.

Urma weekendul... unde puteam ieși pentru o zi la aer curat și peisaje încântătoare? Și de ce nu și un strop de istorie. Urmăresc liniile colorate și semnele de pe Atlasul rutier al României. Găsesc o destinație relativ aproape de București într-o zonă care permite peisaje deosebite – zona orașului Câmpina.

Zonă submontană, aer curat, păduri, ape curgătoare – asta înseamnă zona Câmpinei. Să adăugăm aici și Castelul Iuliei Hașdeu și Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu precum și vechile biserici din oraș (una din ele ctitorită de Sf. Calinic de la Cernica), ca principale obiective turistice.

Tot ”navigând” pe harta tipărită am întâlnit localitatea Brebu și simbolul unei mănăstiri; ne-am decis – mergem la Brebu. Traseul pornind din București este cel clasic spre Valea Prahovei, prin Ploiești (pe centură), ajungem la Câmpina, intrăm în oraș și urmărim indicatorul de Telega. După ce trecem podul peste râul Doftana facem stânga spre comuna Brebu (DJ 2014). Sunt aproximativ 100 km până în satul Brebu, situat pe valea Doftanei, vale unde probabil mulți dintre Dvs. ați ”tras o fugă” până pe malul lacului Paltinu.

Până la intrarea în sat șoseaua urcă oferind la un moment dat o panoramă deosebită asupra râului Doftana. În centrul satului, după indicatoarele ce semnalează obiectivul, am intrat într-o parcare mărișoară aflată în fața turnului-clopotniță.

Am constatat cu uimire că ne aflăm în fața unei adevărate cetăți, zidurile de cărămidă înconjurând un adevărat complex atât laic, cât și religios: Casa Domnească și biserica ”Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”. Colecția muzeală găzduită în casele domnești aparține Muzeului de istorie din Ploiești și a fost inaugurată în anul 1971. Am avut surpriza plăcută de a întâlni ca muzeograf aici chiar un fost coleg de facultate, nescăpând astfel ocazia de a depăna ceva amintiri în timp ce ne conducea prin spațiile de expunere.

Să revenim... am pătruns în incinta fortificată pe sub un impunător turn-clopotniță. În curtea destul de spațioasă observăm biserica solidă din piatră/cărămidă și o casă/conac/palat drăguț ”împodobit” cu un pridvor decorat cu arcade.

Întregul ansamblu (cetatea, casa domnească, biserica, turnul – și la un moment dat chiliile, astăzi dispărute) a fost început sub domnia lui Matei Basarab, înainte de anul 1640 (deși pisania menționează anul 1650) documentele atestând faptul că la 1641 mănăstirea era deja ridicată. Lucrările de finisare au fost continuate și de domnul Constantin Brâncoveanu, după anul 1689, când acesta emite documente referitoare la finalizarea picturii mănăstirii Brebu.

Turnul pe sub care am pătruns în incinta complexului are o înălțime de 27 m și prin cele patru etaje (incluzând aici și parterul înalt în care este decupată poarta arcuită de acces) a îndeplinit un triplu rol: de apărare, clopotniță și punct de supraveghere a împrejurimilor. Am privit cu admirație înaltul turn și chiar am urcat pe o scară laterală până la nivelul fostului drum de strajă. Marele istoric Nicolae Iorga, ce a vizitat de mai multe ori aceste meleaguri, aseamănă acest turn cu turnul mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung (ce are 35 m și e construit tot de Matei Basarab). Am aflat că o parte din pereții interiori ai turnului-clopotniță au fost repictați de Sava Henția (cunoscut pictor român, 1848-1904, elev a lui Theodor Aman, pictează scene de război în timpul Războiului de Independență pictează/restaurează mai multe biserici). Turnul a fost reparat în timpul domniei lui Antonie Vodă de la Popești.

Biserica, în care am intrat, fiind imediat după slujbă, dar nu am făcut fotografii. Biserica seamănă cu cea a mănăstirii Dealu; este împărțită clasic în pronaos, naos și altar. Un element inedit este constituit într-adevăr de cei doi stâlpi din pronaos și arcadele impresionante. În anii din urmă s-au descoperit în jurul ferestrelor urme de pictură din vremea lui Constantin Brâncoveanu. Pictura actuală e realizată de grecul Toma Eladie în anul 1843; pictura catapetesmei și cea din altar este opera aceluiași pictor Sava Henția, între anii 1901-1902. Ancadramentul ușii de intrare, sculptat în piatră, este deosebit, ca și cele ale ferestrelor. Zidurile groase de aproape 2 m păstrează o răcoare constantă.

În anul 2012 Patriarhia Română a hotărât reactivarea vechii mănăstiri Brebu, dar enoriașii arondați nu au fost de acord (din 1863 de la secularizarea averilor mănăstirești mănăstirea se transformase în biserică de mir). Pe moment conflictul a fost aplanat, dar nu știu ce s-a mai întâmplat de atunci este ori nu mănăstire activă.

Ieșim din biserică, admirăm bustul lui Matei Basarab și urcăm treptele casei domnești, locuință de vară cu încăperi spațioase și răcoroase. Construcția de formă dreptunghiulară (40 m x 16 m) are ziduri groase constituind una din laturile de apărare ale incintei fortificate. Mai multe încăperi ce comunică între ele au ieșire într-un spațiu mai mare, apoi într-un pridvor larg cu arcade. Nu ratați vizita în pivnițele boltite din cărămidă roșie aflate sub casa domnească.

Expoziția de artă și obiecte medievale din camerele casei domnești constituie un bun prilej de a ne aminti fragmente din istoria economică și culturală a Țării Românești din secolele XVII-XVIII. Ne-au plăcut veșmintele boierești, replica unei tiparnițe, miniaturile vechilor cărți religioase (unele de importanță capitală pentru cultura românească), armele de epocă.

În curtea din spate a complexului se află un vechi turn de apă și o pajiște ce dă la un lac. Atunci când am fost noi nu era amenajat nici un loc cu mese și băncuțe.

După secularizare complexul arhitectonic a intrat în administrarea Eforiei Spitalelor Civile. Aici și-au petrecut o parte din vacanțe elevele de la Azilul ”Elena Doamna” din București. Împreună cu ele au fost aici de mai multe ori Elena și Carol Davila. Celebrul doctor a descoperit în zonă o serie de izvoare sărate care s-au dovedit a fi benefice pentru diverse boli. Acest aspect a condus către un aflux mare de bucureșteni către localitatea Brebu și chiar înființarea unui stabiliment balnear.

Peisajele superbe din zonă au fost descrise și de Alexandru Vlahuță în a sa carte ”România pitorească” (ce ar trebui recitită de multă lume). Mai mulți pictori au străbătut ulițele satului fiind atrași de peisaje, oamenii locurilor și aerul curat. Chiar Sava Henția și-a cumpărat o casă în localitate. De asemenea, marele Ștefan Luchian a poposit la mănăstire și a pictat câteva pânze. Nicolae Grigorescu a pășit și el pe aceste locuri încărcate de istorie.

O vizită instructivă ce se poate efectua într-o duminică. Peisaje drăguțe, construcții monumentale, stropi de istorie, expoziții interesante – un amalgam de elemente ce contribuie atât la relaxarea corpului, cât și la instruirea minții.

---

VIZUALIZĂRI: 2805 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI