Balonul cu aer cald - Cappadocia, Goreme. ZBORUL

TIPĂREȘTE

Sfârșit de august în Turcia - Cappadocia, cu temperaturi de 26-27 de grade la prânz și în jur de 16-17 dimineața. Respirabil, față de Antalya din care tocmai veneam și care ne-a ținut în temperaturi de 25 de grade - minima - noaptea... :) Peste zi erau 36-37 de grade - adică eram norocoși, pentru că am stat în Kemer, unde munții veghează să mai ia vreo 3-4 grade din termometre, față de restul litoralului turcesc.

Dar de ce am bătut atâta drum până aici, în inima Turciei?

Pentru o oră de neuitat, o oră de zbor lin deasupra orașului Goreme, deasupra locuințelor și reliefului din tuf vulcanic. Pe lângă senzația deosebită de a zbura cu balonul până la o înălțime de 800-900m, am primit ca bonus și o priveliște de neuitat: un oraș pitoresc, stânci moțate și... un răsărit de soare plin de emoție. :)

Dar iată experiența noastră, pas cu pas:

Așa cum v-am spus, am reușit să achiziționăm zborul cu balonul în ultimul ceas, cu prețul de 130 euro/persoană, de la o agenție de turism locală, în seara de dinaintea zborului. Ulterior, cei de la agenție ne-au transmis pe whatsapp detaliile: compania cu care urma să zburăm și ora la care venea transportul să ne preia de la hotel.

De dimineață devreme, la ora 04:50, eram deja pregătiți, în fața hotelului, cu chitanța care dovedea plata zborului și îmbrăcați potrivit pentru temperatura de afară (15-16 grade - 30 august). O dubiță de 16 persoane a apărut imediat și ne-am urcat. Șoferul a cules cu răbdare toți pasagerii: o chinezoaică, 3 tineri arabi , un cuplu de origine neidentificată (erau somnoroși și nu vorbeau deloc) și niște englezi în călduri - la tricou, sandale și pantaloni scurți.

Eh... moment în care simt că un pitic îmi șoptește la ureche: ai îmbătrânit... ! Că... na, dintre cei care au urcat în mașină, cuplul somnoros n-a salutat. Că chinezoaica era singură. De ce? Că cei trei tineri arabi aveau rucsacuri... hm... ce-or căra acolo? Că englezii erau foarte... dezbrăcați... Ai îmbătrânit! Comentezi în gând foarte mult... :)) Și același pitic mă îndeamnă să găsesc toleranță pentru fiecare - cuplul probabil salutase, dar nu am auzit eu; chinezoaica era o bloggeriță și călătorea singură din plăcere; arabii aveau câte o sticlă de apă și un hanorac în rucsaci; englezii considerau vremea asta o binecuvântare, pentru că la ei plouă mult. Mai știi?! Și s-a făcut liniște. :D

Atenție, se distribuie... micul dejun! Șoferul adunase toți pasagerii pe care îi avea notați pe listă și, după ce ne-a numărat încă o dată, ne-a dat la fiecare un pachețel: un sandviș ambalat și un suc la cutie cu pai, într-o pungă de hârtie. Am zis că nu mănânc, că nu mi se trezise foamea (era ora 5...) dar după ce au desfăcut toți, mirosul din mașină mi-a făcut o poftă... ! :) Previzibil.

Am mâncat cuminței (era chiar bun sandvișul și pâinica proaspătă) cât timp mașina ne-a dus la marginea orașului. Ne-am oprit pe un câmp plin de baloane în diferite stadii, de la în curs de despachetare până la aproape gata de ridicare. După criterii numai de el știute (era beznă, se vedeau doar faruri de mașini și flăcările care încălzeau aerul din baloane), șoferul ne-a oprit exact unde trebuia. Ne-a spus că putem sta în mașină până se umflă balonul, dar atât noi cât și pasagerii altei dube, ne-am îmbulzit curioși pe miriște să vedem întreaga procedură.

Balonul era întins pe câmp, nacela culcată pe o parte, dintr-o butelie se ridica o flacără de vreo 3 metri, a cărei căldură era direcționată în balon, folosind un ventilator de mare putere. Personalul care face aceste proceduri este atent ca flacăra să intre către balon, ghidând marginea acestuia. Am fost ținuți la distanță, pentru a evita accidentele. Nu a durat mai mult de 15 minute, dar minute luuungi :) pentru că eram plini de nerăbdare și pentru că ne era puțin frig. Chinezoaica, arabii, englezii și neidentificații s-au împrăștiat printre cei veniți cu a doua dubă. A fost timp și de poze, atât pe întuneric, cât și când a început să se mai lumineze. Soarele nu răsărise încă.

E... și s-a strigat îmbarcarea - nu știu în ce limbă, dar absolut toți au înțeles. :D Să vezi îmbulzeală, de parcă ne urcam pe Arca lui Noe și aveam doar 3 secunde la dispoziție... Am salvat repede copiii :) :D și apoi ne-am cățărat și noi în nacelă, folosind găurile laterale. Coșul balonului avea o formă dreptunghiulară, existând 8 spații de cca. 90x60cm (4 pe o parte, 4 pe cealaltă) și unul mai mare în mijloc.

Eram 24 pasageri și 2 piloți - aceștia din urmă s-au așezat lângă sistemul de butelii cu gaz, în spațiul din mijloc. La început fiecare s-a urcat după cum a vrut, numai că nu ni s-a dat voie să ne ridicăm cu balonul până nu ne-am echilibrat - asta a însemnat scos un adult dintr-un loc și adus altul mai slab, scos al patrulea prieten dintr-un spațiu al coșului și pus în altul și alte astfel de permutări până am fost ok. Adică 3 persoane în fiecare spațiu, așezate încât nacela să nu se încline într-o parte sau în alta.

Ni s-a făcut instructajul cu privire la poziția în care trebuia să stăm la aterizare (pe vine, cu fața către pereții exteriori și spatele lipit de peretele interior al nacelei). Și am obținut aprobarea de zbor de la sol, precum și o aprobare obținută pe stație de către cei care rămâneau jos... Și personalul ajutător a dat drumul sforilor cu care ținea balonul - care își dorea să zboare deja...

A început o înălțare lină, însoțită de o deplasare cu vântul către orașul Goreme, în timp ce zorii făcuseră lumină. În aer erau și alte baloane, unele foarte sus. Nu am apucat să simt cum mă cuprinde vreo emoție, pentru că mi-a fost imediat pasat telefonul copilului care dorea să ii fac poze în anumite poziții, cu anumite baloane pe fundal. Piloții pulsau flăcări de foc spre interiorul balonului, pe un anumit ritm - lucru care ne-a făcut să zâmbim și ne-a dat siguranța că știe ce face :)

Aerul rece al dimineții ne zgribulise pe toți, dar nu conteneam să ne minunăm pe toate limbile de felul în care se văd casele din oraș, stâncile din tuf, turnurile cu căciuli și alte forme de relief nemaivăzute. Piloții ne-au dus foarte aproape de balcoanele oamenilor, astfel încât am și avut schimburi de replici cu alți turiști care se treziseră devreme ca să admire baloanele. Și, după o diagonală deasupra orașului Goreme, ne-am apropiat periculos de mult de niște stânci înalte, moment pregătit cu grijă - căci imediat au dat drumul la limbi de flăcări în continuu, pentru câteva secunde. Și ne-am ridicat deasupra stâncilor.

Când am ajuns în poziția din care treceam de crestele acelor stânci, am amuțit toți. Două lacrimi mi s-au prelins instantaneu pe obraji. Preț de 3-4 secunde ne-am oprit ca într-un stop cadru. Un soare portocaliu răsărea la orizont - de o frumusețe de nedescris. Liniștea din aer, plutirea lină a balonului și emoția pe care ți-o pune în suflet o astfel de priveliște care părea ireală ne-au adus pe toți într-o stare de neimaginat!

Așa cum am spus, starea n-a durat mai mult de câteva secunde, apoi au pornit toate aparatele, murmurul, reașezarea în nacelă pentru a face cele mai reușite poze. ;)

Și am plutit lin pe deasupra unor forme de relief nemaivăzute timp de apoape 50 de minute. Minunată stare! Și felul în care se vedeau toate acele baloane pe cer - unele în apropierea noastră, altele îndepărtate, de culori diferite, cu limbi de foc pâlpâind în interior... !

Spre final, ne-am apropiat de un platou pe care vedeam dube în așteptare (mici ca niște furnici) și alte baloane aterizate deja.

Pilotul ne-a anunțat că în scurt timp vom începe și noi procedura de aterizare și ne-a solicitat să ne așezăm în poziția de siguranță. A durat puțin peste un minut până nacela a atins solul. Cei care ne așteptau jos au prins imediat balonul pentru a-l trage într-o parte - urmând cursul desumflării. Când ni s-a permis, am coborât toți din nacelă- mult mai ordonați și mai liniștiți decât la urcare... :D Ne-am regăsit pe câmp pe familii și prietenii - i-am văzut și pe englezi, pe chinezoaică, și pe tinerii arabi, și pe somnoroșii îndrăgostiți - parcă arătau altcumva în lumina dimineții.

Și până am mai făcut câteva poze, personalul firmei a scos dintr-o dubă o masă, șampanie și pahare. Șampanie fără alcool - ni s-a spus... Am ciocnit cu piloții un pahar, mulțumind echipei prin lasarea unui bacșiș în cupa goală...

În următoarele minute ne-am urcat în dubițele cu care am venit și păream cam gălăgioși pentru acea oră matinală - era puțin peste 7. Chiar și mașina părea mai grea- aveam cu noi fiecare niște trări și niște emoții...! :) Șoferul ne-a lăsat pe fiecare lângă hotelul de unde ne luase.

A fost o experiență de neuitat!

Am retrăit acum, în timp ce scriam, fiecare moment și sper că am reușit să vă aduc și pe voi în nacelă să plutiți...

Vacanțe reușite tuturor, pline de experiențe minunate!

PS. Înainte de a urca în balon, pe câmp, chinezoaica a intrat într-un live în care a explicat pe tot parcursul plimbării cu balonul ceea ce vede și ce simte la înălțime.

Unul dintre cei trei arabi și-a scos din rucsac, înainte de a se ridica balonul, o bluză cu mânecă lungă, pe care a îmbrăcat-o.

Englezii nu au contenit cu elogierea vremii și a acestui mirific început de zi, simțindu-se binecuvântați...

Neidentificații erau pur și simplu doi îndrăgostiți din... Univers.

---

VIZUALIZĂRI: 2006 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI