Zile cu soare in Caciulata, la picioarele Muntilor Cozia!

TIPĂREȘTE

Am stat 4 zile Caciulata si pot sa spun ca a fost mai ok decat ma asteptam. Noi am ajuns aici doar datorita faptului ca am venit sa ii luam acasa pe socrii mei, si cu ocazia aceasta am ramas si noi cateva zile sa vedem putin si din aceasta zona. Tot timpul am considerat ca aceasta statiune este pentru pensionari, pentru bunici cu nepoti, veniti la bai termale, fiind recunoscuta zona pentru tratamente pentru mai toate afectiunile. Am fost la plimbare si in Calimanesti, dar nu este aceeasi forfota, acelasi numar de restaurante si hoteluri ca in Caciulata.

Statiunea se afla in judetul Valcea, pe malul Oltului si la poalele Muntilor Cozia. Aerul este suportabil dimineata si seara, chiar si in miez de vara. Caciulata este o statiune ''lunga'', se intinde pe Valea Oltului, si chiar vis a vis de Olt se afla satul Pausa, unde va puteti caza de asemenea. Acolo nu sunt restaurante dar va ia doar cateva minute sa treceti podul peste Olt si ajungeti in Caciulata. Am gasit un loc agitat, colorat, vesel, cu muzica seara la terase, cu interpreti populari care cantau live cantece faine romanesti, sau unele mai moderne, cu dj si ring, si cu piscina nocturna. Gasesti aici cam de toate, sunt si supermarketuri, magazine cu suveniruri, cu haine, costume de baie, prosoape de plaja, un parc destul de mare unde se gasesc fructe proaspete in fiecare dimineata, sunt si izvoare de unde puteti sa luati apa. Intr-o zi am fost si sa facem baie in Olt, o sa vedeti acolo pe mal, ca un fel de limba de nisip unde se poate face plaja.

Recomand Restaurant Camelot, iese in evidenta prin voia buna si terasa frumoasa, cu masute si scaune maronii, muzica data tare si piscina de langa el. Ca aspect, mi se pare cel mai ok din Caciulata, de aceea l-am si incercat. Au mancare foarte buna, portii mari, servire ok cu ospatari tineri si zambitori, preturi decente, si cel mai important, multe preparate culinare, chiar aveai de unde sa alegi. Am mai mancat la Restaurant Dada, aglomerat si acesta, cu un gratar mare chiar la intrare, a fost bine si aici, dar nu asa diversificat meniul. Ce nu recomand, este Restaurant Intim, noi am mancat aici deoarece socrii mei aveau bonuri valorice doar la acest restaurant, avand cazare la Hotel Traian. Nu aveau tot ce scria in meniu, portii mici, un aer asa mai comunist acolo, preparate nu tot timpul gatite cum trebuie. Dar canta o doamna frumos, live si te mai facea sa zambesti. Despre Hotel Traian pot spune ca e bine amplasat, cu camere frumoase si mari, curatenie, balcon cu vedere spre statiune si Olt, si de acolo se vedea si mica de tot, Cabana Cozia.

In perioada cand am fost noi toate hotelurile erau pline, pensiunile la fel, pana si cele mai mari hoteluri cu 150 camere, Caciulata, Cozia, Traian, nu aveau locuri. De aceea ne-am cazat in Pausa, la o doamna la vila (nu am mai facut niciodata acest lucru), dar in afara faptului ca nu aveam baie in camera, ci una comuna pe hol, pentru toate cele 3 camere, a fost super ok. Tanti Nina e foarte amabila, draguta, are o casa rustica, cu flori, chiar la poala padurii. Ea face de cativa ani acest lucru, si unele persoane se intorc anual... Are 3 camere, si acusi este gata si celalat etaj, cu 4 camere.

Nu ne-am plictisit in Caciulata deoarece sunt cateva obiective turistice pe care nu trebuie sa le ratati. Chiar o plimbare pe malul Oltului, mai ales seara o sa va limpezeasca gandurile cu siguranta.

MANASTIREA COZIA se afla chiar la intrare in Caciulata, pe partea stanga. Un loc frumos, incarcat de istorie si credinta. M-au impresionat detaliile de arhitectura ale manastirii, coloane si ferestrele acesteia, curtea plina cu flori. Aici se afla mormantului lui Mircea cel Batran, manastirea fiind o ctitorie a marelui voievod. Alaturi de acesta isi doarme somnul de veci si monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul. Ce nu mi-a placut este faptul ca este prea comerciala, in curte lumea sta pe banca si vorbeste tare, nu se pastreaza linistea specifica manastirilor, si nici nu se respecta o tinuta mai decenta, mai ales in cazul femeilor.

SCHITUL OSTROV, se afla la intrarea in Calimanesti, in paradisul florilor. Se afla chiar pe malul Oltului si din curte e un peisaj tare frumos. Spun ca este paradisul florilor, pentru ca asa multe la un loc, nu am mai vazut niciodata la o manastire. Schitul Ostrov este primul asezamanat monahal de pe teritoriul Romaniei, pentru calugarite, lucru remarcat la intrare. Si este o ctitorie a Voievodului Neagoe Basarab, si a sotiei lui, Despina. Un loc linistit, unde ne-am incarcat cu sentimente mai bune. In curte gasiti si o fantana cu apa rece, si un magazin de iconite.

MANASTIREA STANISOARA, este preferata mea din aceasta zona a tarii. Se ajunge mai greu, nu e chiar la sosea ca celelalte doua. Din satul Pausa, sunt indicatoare pana ajungeti la drumul forestier, si dupa, continuati, este evident traseul. Noua ne-a luat 2 ore prin padure pana am ajuns, racoare si o placere sa te plimbi, dar puteti merge si cu masina, nu este foarte rau drumul. Mai multi au fost cu masina decat pe jos. Singurul inconvenient ar fi acela ca unele persoane s-au intalnit si cu ursi pe acest traseu, dar din fericire nimeni nu a patit nimic. Noi am ''agatat'' in sat, inainte sa o luam prin padure si doi catei din Pausa care ne-au insotit credinciosi pana la manastire. Dupa ce am iesit din padure, am ajuns intr-o poienita, care ne-a dus pe o carare prafuita, cu vedere spre Muntii Cozia si ale lor varfuri interesante, cu livezi intinse, pana la poarta manastirii. Un calugar care muncea la grajd, ne-a spus sa avem grija cu cei doi magarusi de la intrare, nu cumva sa intre inauntru, pentru ca le mananca grauntele pasarilor. Era pusa o sarma la poarta doar sa ii impiedice pe ei. Stanisoara este o manastire ortodoxa de calugari, care traiesc retrasi in munti, petrecand in rugaciune si post. Am avut norocul sa fie si o slujba in acel moment in biserica, chiar daca inauntru se aflau doar 2 persoane. Atat de frumos cantau incat mi-au dat lacrimile. Doar intr-un loc in care simti credinta si linistea, te poti emotiona. Si calugarii stateau cu capul plecat cand cantau la slujba, nu au privit in ochi pe nimeni. Poate de aceea mi-a placut cel mai mult la Stanisoara, din punctul meu de vedere este o adevarata manastire, intr-un loc deosebit, in inima naturii.

CASCADA LOTRISOR, se afla la 9 km de Caciulata spre Sibiu, pe Valea Oltului, pana ajungeti la indicator cu cascada, pe partea stanga. Fac o mica paranteza si vreau sa va spun ca soseaua de pe Valea Oltului este foarte periculoasa, cu serpentine si pericol de accidente, cu multi soferi nerabdatori, care depasesc tiruri fara sa aiba vizibilitate, punand in pericol viata tuturor. Niste inconstienti. Dar cu viteza mica si atentie, orice se poate evita.

Masina se poate lasa acolo, langa sosea, sau puteti sa mergeti chiar pana la cascada, este drum forestier lat si bun. Noi am ales ca de obicei sa mergem pe jos, intr-o plimbare de o ora, printre copaci si cantec de pasarele, cu paraul insotindu-ne pana la cascada, sub paza Muntilor Capatanii. Cascada este destul de inalta si curge in doua trepte, ca o suvita lata, izbindu-se de stancile de la baza. Este foarte frumoasa, mie mi-a placut. Si mi-a placut ca nu au fost multi oameni si am putut sa coboram langa ea, sa facem fotografii.

CABANA COZIA. Mi-am dorit sa ajung aici doar pentru privelistea de sus asupra intregii zone si muntilor din jur. Drumetia pe jos ar fi trecut pe langa Manastirea Stanisoara, si de acolo mai vreo 4 ore. Deci 6 ore doar dus, si restul gastii nu a fost de acord sa mergem atat prin caldura. Asa ca am cautat o ruta cu masina si am gasit, dar nu o recomand pentru ca e groaznic drumul. Din Calimanesti am luat-o spre Jiblea-Stoenesti, apoi stanga spre Perisani. Apoi catunele Bradisor si Dangesti, unde deja nu mai e asfaltat drumul. In Dangesti am luat-o stanga in dreptul indicatorului cu''strada principala''. Scria pe indicator 15 km pana la cabana, pe drum forerstier. Noi stiam ca ar trebui sa fie 6, dar au fost 15 cum era specificat acolo. Prima jumatate a drumului a fost rea, dar se putea circula, dar ultima, a fost cu pietre ascutite ca niste ciocuri, chiar in drum, denivelari, gropi mari, ne era frica sa nu stricam masina. Dar cu binevointa soferului am continuat pana la cabana.

Am facut cam 2 ore in acesti 15 km, chiar nu aveai cum sa mergi mai repede. Cabana era aproape pustie, doi baieti erau pe afara, dar atat, noi credeam ca o sa stam sa bem ceva acolo, sa mancam, dar nu am avut noroc. Asa ca am mers cam 5 min pana la releu, de unde se vedea peisajul acela frumos pe care il cautam. M-a impresionat imaginea cu Oltul care parca dansa prin padure, printre sate, pitite, asa mici, la malul lui. Il zaream pana departe, chiar daca camerele foto nu au surprins detaliile. Muntii din jur, Cozia si Capatanii, impaduriti, cu vai adanci, unele acoperite cu flori salbatice si copaci singuratici, ni s-au infatisat in toata splendoarea. Era o carare si de la releu care te purta spre alte puncte de vedere. A fost exact genul ala de peisaj cu care te intalnesti rar, loc in care te simti binecuvantat ca esti acolo. Eu sunt genul de persoana care se bucura din lucruri marunte, si ma entuziasmez usor, poate alte persoane nu simt natura asa cum o fac eu, dar pentru mine, este minunat sa fiu undeva deasupra tuturor, cu cerul senin deasupra. Eu spun ca merita osteneala sa ajungi aici, la Cabana Cozia, chiar si cu masina dar sigur toti soferii m-ar injura, asa ca recomand traseul pe jos, pentru ca pun pariu ca e si mai spectaculos, doar ca necesita mult timp.

Una peste alta, Caciulata a fost locul in care am vizitat manastiri frumoase, o cascada indrazneata si salbatica, am vazut Oltul pentru prima data in viata, cu a lui apa verde si tulbure, si am ajuns sus la cabana, vazand totul dintr-o alta perspectiva. Seara m-am relaxat la terase moderne, cu mancare gustoasa si am adormit cu cantecul greierilor la casuta lui Tanti Nina, simtind racoarea padurii, si in acelasi timp vibratia naturii. Am avut intradevar 4 zile cu soare, si la propriu, si la figurat!

---

VIZUALIZĂRI: 7121 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI