GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEUn tip merge la bancă. Fata de la ghișeu îl întreabă:
– Cum vă numiți?
– Po-po-popa Ma-ma-marin.
– Sunteți bâlbâit? întreabă asta, amuzată.
– Nu, tata a fost... iar funcționarul de la Starea Civilă din primărie era un dobitoc…
De la început vă spun faptul că voi vorbi despre bisericile din Galați de am fost în ele strict cu interes istoric. Nici nu vreau să mă mai contrazic cu cineva despre religie, despre BOR sau despre cele sfinte, nu de alta dar, la cei 53 de ani de-i posed, mai aproape sunt de linia de finish decât de toiul vieții, știți și voi, stresul zilnic, mâncărurile grase, alcoolul și oboseala, cam astea sunt cauzele de ne scurtează noua viața și ne fac să ne deplasăm cu o viteză nedeterminată spre veșnice plaiuri ale vânătorii, acolo unde nu este nici întristare, nici suspin... De aceea este bine să port un oarece respect Entității Sale, că, deh, în mâinile sale este eternitatea mea! Și-apoi, de ce să-mi stric eu bunătate de veșnicie, doar așa, ca să mă dau eu creț?!
Deși, poate fi ca-n bancul cu popa de stătea lângă patul unui muribund și-i spunea ăstuia:
-Strigă tare, din toată ființa: ”Mă lepăd de Stana! ” să audă și să vadă că nu-ți este frică!
Ăla din pat, nimic, tăcea mâlc.
-Strigă, fiule, strigă cu toată puterea!
Muribundul îi face semn popii să se aplece spre el și-i șoptește:
-Auzi, părinte, deocamdată nu știu în ce direcție mă îndrept, așa că nu aș vrea să fac vreo greșeală, mai aștept cu strigatul.
Vă voi povesti ce-am înțeles eu din vizitarea bisericilor din Galați, ca obiective pur istorice:
A fost ridicată în anul 1776 de către domnitorul Mihail Racoviţă. care a închinat-o mănăstirii Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai.
În aceasta biserică, în anul 1806, a fost înmormântat generalul rus Prozorovsky, mareşal al armatei ruseşti în Principate. Fiicele generalului au donat odoare bisericii şi au deschis un cont de 10.000 ruble la banca din Odessa, ale cărui dobânzi urmau a se transmite bisericii la fiecare zece ani. Nu râdeți, în acea peioadă USD nu era în vogă, iar rubla era destul de importantă. Cert este că banii au fost trimişi o singură dată, conform tradiției rusești a timpului, aceea de a te minți de la ochi sau, pe românește spus: deșteptul promite iar prostul trage nădejde.
În anul 1821, în urma unui internship organizat de trupele otomane, turcii au făcut ceea ce știau cel mai bine, au năvălit în Galați și, în cadrul lucrării practice desfășurate au incendiat biserica, temeinic, din temelii.
Tot în această biserică a fost înmormântat, în anul 1825, primul consul al Austriei, Iosif Manzuoli de Corolari, pentru că, înainte vreme, personalităţile de seamă erau îngropate în interiorul sau măcar în curtea bisericilor.
Românii au rezistat pe aceste meleaguri prin încăpățânare așa că și în cazul acestei biserici s-au hotărât s-o reconstruiască, iar în 1839 au trecut la treabă. Au strâns fonduri de la enoriașii gălățeni și au primit și o danie de 200 galbeni de la Constantie, arhiepiscopul Sinaiului, unde Biserica Sfântul Nicolae era închinată. Sfinţirea a fost făcută în anul 1845.
Între anii 1877 - 1903, lăcaşul a servit ca biserică episcopală a Episcopiei „Dunării de Jos", apoi, urmare a unui puternic cutremur, de producerea căruia tot noi, vrâncenii, suntem acuzați, catedrala a fost mutată la Biserica Mavromol, din Galați, aveți puțintică răbdare, ajungem acuș și la ea.
Fiind oameni gospodari, gălățenii au decis să repare biserica așa că, între 1903 şi 1907 biserica a fost reparată în întregime, cu sprijinul financiar al lui Paraschiv Vasiliu şi al Primăriei oraşului (primar Gheorghe N. Gamulea) şi resfinţită la 14 septembrie 1907 de către episcopul Pimen Georgescu.
Cutremurele din 1940 şi 1977 au afectat din nou clădirea bisericii.
Renovarea bisericii s-a realizat în mai multe etape. În anul 1940 s-a refăcut turla. În 1980 a fost modificat cafasul din lemn pe o structură de beton armat, s-a refăcut pavimentul şi s-a racordat la sistemul de încălzire al oraşului. În perioada 1982-1984, biserica a fost consolidată cu o reţea de stâlpi şi centuri din beton, iar în anul 1990 s-a adăugat o învelitoare nouă din tablă.
Biserica se află în Galați, pe str. Ion Creangă dar, lucru bine de știut, în spatele bisericii, pe str. Egalității, este și poarta hanului turcesc, deci, care ajungeți acoloșa, împușcați cam doi iepuri dintr-odată!
Este o construcție impozantă, chiar frumoasă, atâta doar că, la data când am fost acolo era foarte închisă. Nu am vrut să forțez intrarea, așa că m-am mulțumit să fac poze la cum arăta pe dinafară.
Biserica Mavromol care, în lb. greacă înseamnă„Stânca Neagră", poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului". Construcţia ei a fost începută de domnitorul Gheorghe Duca, în timpul celei de-a treia domnii în Moldova (1678-1683) şi terminată în 1702 de fiul său, voievodul Constantin Duca. Conform obiceiului vremii, a închinat-o schitului Mavromol de la Constantinopol.
Ca și Biserica Sf. Nicolae și asupra ei turcii și-au exersat talentul pirotehnic, în 1736, Grigore Duca, fiul lui Constantin Duca, a reconstruit-o și a închinat-o Mitropoliei din Iaşi.
”La 13 august 1765, Alexandru Ghica a înfiinţat pe lângă biserică o şcoală elinească, pusă sub epitropia caimacamului de Galaţi, a egumenului Antonie şi a altor patru negustori. În anul 1766 este consemnat un dascăl moldovean care îşi desfăşura aici activitatea, numit desigur la intervenţia boierilor şi negustorilor moldoveni.
Războiul ruso-turc din 1768-1774, şi războiul ruso-austro-turc din 1787-1792 au provocat distrugeri profunde oraşului Galati şi bisericii Mavromol, care, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, fusese cea mai bogată dintre mănăstirile gălăţene, având în stăpânire chiar şi moşia Ţiglina, vatră a oraşului, proprietate domnească. Ca urmare, şcoala şi-a întrerupt activitatea. A fost reînfiinţată abia în anul 1803 prin hrisovul lui Constantin Moruzi, care introduce ca obiect de studiu limba română, stabilindu-se noi epitropi, de data aceasta în majoritate români.
Nu se ştie exact când s-a încheiat activitatea acestei şcoli, despre care nu mai găsim nicio însemnare documentară după 1821, când mănăstirea a fost incendiată.
În 1841, aşezământul era aproape de dărâmare, nu numai din cauza vechimii, ci şi a cutremurelor, dar lucrările de renovare vor începe abia în 1858. Acestea au durat câţiva ani si au necesitat chiar şi amenajări interioare”aflăm noi de pe saiturile de specialitate... Și, mai aflăm că:”Construcţia actuală datează din perioada 1858-1861 şi respectă planul iniţial, deşi stilul original a fost alterat prin introducerea absidelor, a contraforţilor, ferestrelor şi ocniţelor.
Între anii 1903 şi 1917, biserica Mavromol a servit ca biserică episcopală a Episcopiei „Dunării de Jos".
Biserica are o splendidă icoană – Maica Domnului, iconostas de lemn sculptat şi o valoroasă catapeteasmă adusă de la Biserica Mănăstirii Sf. Sava din Bucureşti, alături de alte odoare care se constituie într-o preţioasă colecţie de artă medievală la Galaţi. ”
Biserica se află îe Aleea Mavromol din mun. Galați, evident.
Despre Biserica Precista pomenește până și Miron Costin, care o numea ”Biserica Dii”. Se spune că a fost zidită pe locul unei biserici de vălătuci ridicată de un oarecare ”Teodor”, probabil negustor, în timpul domniei lui Vasile Lupu, de către de fraţii Dia şi Şerbu, fiii lui Coman, negustori brăileni, şi Constantin Teodor din Galaţi, fiul primului ctitor al bisericii, aia, din vălătuci.
Biserica Sf. Precista a fost sfinţită în 1647 cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" şi a fost închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos.
Bisrica a fost construită cu piatră de la Bărboşi, lemn din pădurile Covurluiului, cărămidă şi var, nisip de pe plajele Dunării. Cronicile contemporane aminteau de „o mănăstire, toată din piatră lustruită, cu trei turle zvelte, pe vârful cărora sunt cruci mari aurite, iar înlăuntru există o foarte mare clopotniţă, cu creneluri", concepţie originală, proprie secolului al XVII-lea, cu turnul clopotniţă inclus în corpul bisericii şi cu pod întărit, care i-au creat şi o a doua funcţie, cea de refugiu şi apărare.
Biserica Precista a suportat toate vitregiile vremurilor, fiind arsă în 1711 de către otomani, distrusă în războaiele ruso-otomano-austriece din 1735-1739 şi 1769-1774, distrusă şi jefuită din nou de otomani.
În 1821. Biserica a fost refăcută şi restaurată în 1829 şi în 1859 dar a fost serios afectată de cutremurul din 1940.
Insistenţa cererii de a salva această biserică va face ca în anul 1952 episcopul Chesarie al Dunării de Jos sa primească aprobarea pentru începerea lucrărilor.
După ce a fost restaurată, în 1953-1957 biserica a fost transformată în muzeu.
În perioada 1991-1994, biserica Precista a fost restaurată din nou fiind redată cultului ortodox.
”În prezent, din construcţia veche a bisericii se mai păstrează doar zidurile, o parte a bazei turlei de pe naos şi a turnului de apărare de pe exonartex”, spun ăia de scriu pe creștinortodox.ro.
Se ajunge tare ușor la ea, este față-n față cu Parcul ”La elice” sau, dacă sunteți pe faleză, este în dreptul restaurantului ”Libertatea 2000”.
Nu am căutat cine știe ce legende despre aceste biserici, care vreți s-o faceți, just do'it.
Nu știu să se fi aruncat vreun zidar de pe turle, deși, dacă ar fi făcut așa ar fi fost ca-n bancul cu parașutistul de-l întreba pe instructor:
- Dacă nu mi se deschide parașuta principală și nici cea de rezervă, cât timp voi zbura până pe pământ?
-Tot restul vieții, îi răspunde instructorul.
Dincolo de orice ironie, construcția bisericilor impresionează. La urma urmei sunt vestigii ale trecutului și încă din alea de ne sunt favorabile. Nu de alta, dar prea încearcă mulți din lumea asta să spună că numai ei au avut civilizație iar noi eram în bordeie, sub pământ. Ei, uite că nu e chiar așa, românii de eram zideam biserici și-ncercam să facem școli. De fapt, dacă stăm și ne gândim, la 1821 turcii incendiau obiective culturale, parcă sălbăticia ar fi la agresor, nu?
Oricum, o vizită la o biserică te face și să vrei să devii mai bun. Măcar ca-n bancul:
Un cerșetor bate la o ușă. Iese o femeie cu o uitătură urîtă.
- Ce vrei, bă, nenorocitule?
- Mă gândeam că poate aveți niște sticle goale, murdare de bere... mi le dădeați, le spălam și făceam și eu un ban, vânzându-le...
-Artăt eu ca una de bea bere? întreabă muierea, răstit.
-Ah, aveți dreptate, dar mi-a fost rușine să vă cer sticlele în care-ați avut oțet... îs de 1 litru și-s mai scumpe...
După cum v-ați dat seama, ca să scriu, respectând istoria, acest review, m-am inspirat din saiturile de specialitate: creștinortodox.ro și câteva din articolele publicate în presa gălățeană. Nu am făcut-o ca să epatez cu cultura mea, ci doar ca să vă dau informații competente.
Uite, ca să nu mai fiți supărați pe mine, rog pe web să posteze: acest videoclip. Nu, nu e muzică creștină, cu atât mai puțin ortodoxă dar, vorba lu' Caragiale, muzica este aceea de ne gâdilă plăcut la ureche. Și, nu, nu vreau să mă gâdiliți voi într-um mod neplăcut!
Haidi, pa!
Trimis de Yersinia Pestis in 29.01.18 19:49:31
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
@Yersinia pestis: Fain articol, și util la o vizită în Galați pentru cei trecuți de 50+ (glumesc bineînțeles obiectivele turistice sînt pentru toate vârstele)
Și dacă tot ai scris în al doilea banc la alegerea muribundului între rai și iad voi povesti și eu în următoarele despre iadul românesc pentru că în bancul care urmează fiecare țară avea câte unul în dotare:
Unu moare si ajunge in iad. Acolo descopera ca exista cate un iad pentru fiecare tara. Merge in iadul german si intreaba:
- Ce ti se face aici?
- Pai, ce sa-ti faca... te pun pe scaunul electric pentru o ora, pe urma te aseaza pe un pat de cuie pentru inca o ora, si restul zilei te biciuieste dracul german.
Omului nu-i place ce aude si incearca iadul rusesc:
- Ce ti se face aici?
- Pai... te pun pe scaunul electric pentru o ora, pe urma te aseaza pe un pat de cuie pentru inca o ora, si restul zilei te biciuieste dracul rus.
Pe urma verifica iadul american, francez, etc. si primeste raspunsuri asemanatoare.
Apoi ajunge la iadul romanesc si descopera ca este o coada foarte, foarte mare la intrare.
-Ce ti se face aici?
- Pai... te pun pe scaunul electric pentru o ora, pe urma te aseaza pe un pat de cuie pentru inca o ora, si restul zilei te biciuieste dracul roman.
- Pai este cam la fel ca in celelalte iaduri, de ce vrea atata lume sa intre?
- Pentru ca scaunul electric nu merge si nimeni nu vine sa-l repare, cuiele din pat au fost furate, iar dracul roman este un fost senator, asa ca vine, semneaza de prezenta si apoi se duce la bar.
@Yersinia pestis: Sunt frumoase aceste biserici gălățene (dar și bancurile sunt interesante)! 
Dintre bisericile pe care le-ai prezentat, am vizitat vara trecută lăcașul de cult Sfânta Precista care ne-a impresionat prin particularitățile de construcție (cea mai importantă – faptul că turnul-clopotniță este inclus în corpul clădirii). O legendă referitoare la această biserică spune că în urmă cu aproximativ 300 de ani a fost realizat un tunel care pornea din altarul bisericii şi continua pe sub albia Dunării, ajungând până pe celălalt mal al fluviului. Tunelul era o cale secretă de scăpare din faţa deselor invazii ale cotropitorilor. Din motive care rămân încă ascunse în negura trecutului, tunelul respectiv ar fi fost astupat la ambele capete în urmă cu circa un secol. Mda, poate că o fi un sâmbure de adevăr în asta!
Toate cele bune!
@AZE: Pe vremea lui Ceaușescu România era acuzată că încalcă drepturile omului, mai ales în puscării. Directorul de la Jilava pleacă în USA, la Sing Sing, la un schimb de experiență.
Ajunge, protocol, vizitează diferite secții pe penitenciar, totul OK. Dar, la un moment dat, lumina electrică din celule pâlpâie câteva secunde, se aude un țipăt scurt.
Românul, chitit să găsească cusururi:
-Cuuum, în America, țara libertăților, chinuiți deținuții?!
-Nu, nu chinuim pe nimeni, doar că l-am executat, pe scaunul electric pe John, un celebru ucigaș în serie. L-am curentat la 20.000 de volți de-aici a pălpâit lumina, iar el a țipat...
Americanul vine la Jilava, câteva luni mai târziu. Se plimbă, vede, notează. Tot timpul cât a durat vizita în pârnaie miros greu, de ars și un urlet continuu.
Exasperat, americanul întreabă:
-Băi, nene, nu se poate, știați că vin în vizită, măcar azi puteați să v-abțineți de la torturi!!!
Românul:
-Ce tortură, de unde-ai scos-o?! Și noi îl executăm prin electrocutare pe Ion, un hoț celebru, atâta doar că e 8 seara, s-a luat curentul și-atuncea îl pârlim cu paie!!!
@Crazy_Mouse: Stii că, strict istoric, mănastirile din Moldova și Țara Românească erau înconjurate de ziduri groase, tocmai pentru a putea opune o minimă rezistență năvălirilor turcești, tătarilor și, pe la 1650, a cazacilor. Jucau cumva rolul castelelor unde, în caz de atac, se ascundea populația supusă monseniorului.
De aici particularitatea zidurilor groase a mănăstirilor românești. De aceea m-au impresionat cele din Maramureș care n-au trăit cu pericolul năvălirilor, Imperiul Austriac avea echipă, nu prea pierdea meciuri acasă!
Iar faza cu tunelul este destul de des întâlnită. Până și Cetatea Sucevei are legenda asta...
@Yersinia pestis: Da, da… istorie… ne ajută să ne încadrăm în timp și să dibuim anumite lucruri... dacă dorim.
Apropo de istorie, iată ce scrie elvețianul Carol Guebhart, botanist, pe la 1842 despre Galați:
Călătoria de la Viena la Galați durează zece, arareori opt zile și ar putea ușor făcută în șase zile dacă s-ar pierde mai puțin timp pe drum..... La Galați un alt vas cu aburi ia pasagerii care merg la Constantinopol și-i duce acolo în trei zile..... Galații se împart în orașul de sus și de jos; în partea de sus, unde se află stabilimentele publice ca și locuințele boierilor, ale consulilor străini și ale principalilor negustori, încep să apară câteva construcții în cărămidă; dar după moda orientală toate sunt fără etaj și înconjurate de un gard de scânduri, ceea ce face ca din stradă să nu se zărească decât acoperișurile..... Amatorii de mâncare bună găsesc în Moldova și mai cu seamă la Galați cu ce să-și satisfacă pofta gastronomică, cu condiția totuși să aibă un bucătar bun căci cei localnici sunt în general detestabili..... Există totuși un cazinou pentru negustori, unde în timpul iernii se dau câteva baluri prin subscripție și unde ești ușor admis dacă te prezintă unul din membri. Poți să-ți procuri acolo jurnale franțuzești, germane, italienești și grecești. Vara o berărie nemțească oferă un loc de întâlnire amatorilor de bere și de popice. Notabilitățile orașului se adună când la unul când la altul din ei, ca să-și treacă seara luând cafea, dulceață, ceai și jucând cărți..... Rezumând ideile mele asupra Galaților, socot acest oraș susceptibil de a crește considerabil și de a ocupa un loc în rândul porturilor celor mai active din Levant...
Călătorii frumoase!
@Yersinia pestis: La Brăila ÎNCĂ mai există catacombele. Parte au fost închise, parte dau în beciurile locuitorilor, dar exiată!
Bisericile, privite ca obiective turistice, pot fi interesante. Au legende, au stiluri arhitectonice frumoase. Cele vechi, zic! Cele noi au doar rostul pentru care au fost ridicate. Poate peste ani să devină și ele monumente, deși multe, mie uneia, nu-mi spun minic. Sunt mute!
@Zoazore: Și la Galați mai există catacombe. Unele în foarte bună stare, sunt pivnițele localnicilor. Într-un oraș normal, ar fi valorificate turistic. Într-un oraș normal, relicvele istorice ar fi conservate și prezentate publicului larg. 
@Zoazore:
Niet! Bisericile noi și cu aspect comunist n-au șansa de a ajunge nicicând monumente. Rolul lor e doar de a atrage ceva arginți. Cele vechi, câte vor mai rămâne, au ce transmite celor care vor să le "citească" Din păcate citeam acum ceva timp că Europa demolează la greu biserici vechi valoroase, pe motiv că nu au enoriași, deci nu au bani să le întrețină!
@Yersinia pestis:
Noroc cu ecourile că m-am dumirit ce căutai prin biserici ???? după altă pauză nemotivată public, pe aici. Parte din biserici le știu, m-a bătut vântul cam 3 ani pe acolo prin oraș, plus că am revenit des pe la prieteni.
Cât privește primul banc, nu mă bâlbâi, Doamne ajută, dar am un nume diferit de al soțului pe c. i. Din vina cui?! Evidența populației a fost mereu darnică cu mine, doar cu mine, mi-a dăruit ceva la una din litere și drept să spun, am obosit să le atrag atenția. Poate la următoare schimbare, să nu plec spre stele cu c. i. greșit că ne dă camere separate pe veșnicie ????
@tata123: Galați a fost mereu un oraș important la gurile Dunării.
Cât despre stilul gastronomic românesc el este, clar, influențat de popoarele care au venit pe-aici:turcii, care ne-au adus sarmalele (fel de mâncare tradițional românesc, adus de turci, din China) Pe bune, nu glumesc, chinezii sunt cei care au un fel de mâncare asemănător cu sarmalele noastre, la compoziție. Diferă doar ambalajul, ca să zic așa, Tot turcești sunt chiftelele, musacaua, pe care o găsim și la greci, șerbetul și ciorba. Da, ciorba este turcească la origini.Și ”borșul” e de la ruși...
Gândiți-vă că fanarioții au fost cei ce-au adus orezul în Țările Române, pe-atunci fel de mâncare extrem de scump și cu care marii boieri se fuduleau. De-aici s-a luat și moda pilafului, fel de mâncare turcesc, pe care noi l-am introdus în menu-ul obligatoriu la pomeni. Deși, știți că de pomană poți să dai și fructe de mare, sau, în cazul fostului epsicop de Huși, numai fructe de mare...
Rușii ne-au influențat, puternic, felul de a mânca, în Deltă se mănâncă lipovenește.
Apoi, vremurile nostre, meteo, zic: iernile de le-avem nu prea pot fi trecute cu fructe de mare și câteva fleacuri din pește, ca la italieni, sau cu supă de usturoi, ca francezii. Dacă mănânci așa, finuț, cam mori în pădure când trebuia să te duci să scoți carul cu lemne.
Dar, da, Galați a fost și este un oraș cosmopolit, ce vreți, este port la Dunăre, invariabil porturile sunt un amalgam de popoare și civilizații!
Moamă, cât am mai scris?!
@Zoazore: Am mai spus, Brăila este altceva! Paradoxal, tocmai faptul că nu ar fi atât de modernă, în construcții, îi aduce un farmec în plus. Dar, să nu anticipăm, voi scrie, mintenaș, despre acest oraș.
Acuma, pe bune, nu pot spune că știu Galați sau Brăila cum le știu ce ce locuiesc acolo. Dar eu vorbesc din punctul de vedere al ăluia de vine să caște ochii, câteva ore, prin localitatea respectivă. Și, nu, nu sunt vreun estet de ale cărui păreri trebuie să se țină seama. Să locuiești într-un pîrci de oraș, ca Mărășeștiul, și să-ți dai cu părerea despre Galați, chiar e nesimțire curată! Dar, luați-mă și voi așa cum sunt, băgăcios și cu mofturi! Mersi! 
Bisericile din ziua de astăzi nu mai spun nimic pentru că sunt O AFACERE a B.O.R.! Sunt viceprimar într-un oraș de 50 de bani și știu ce presiuni se fac să ajutăm, noi, municipalitatea, la construcția a două biserici în oraș. În care mai există, deja, două !
B.O.R. arată de ce Cuza Vodă a secularizat averile mănăstirești. Dar, mă opresc, am spus că nu vreau să mă mai cert cu nimeni pe chestii de religie. Deși, Bucureștiul cred c-avea altceva de făcut cu 3 milioane de euro decât să-i bage în Clopotnița Națională. Că partidele gândesc că popii, din amvon, vor face campanie electorală la momentul oportun, arată cât de înapoiați cred că suntem. Deși, la cum s-a votat...
@elviramvio: Așa sunt eu, sunt de zodie balanță, deci, alternez stările de chef mult mai des decât alte persoane.
Plus că, după cum am spus mereu, am alte opinii despre turism, care nu se lovesc cu ale multor de scriu pe sait. Dar, asta nu mă deranjează, suntem uniți în diversitate, asta e cel mai frumos lucru!
Trebuia să insiști la Ev. Populației, să le spui că atâta vreme cât tu le-ai dat documentele care-ți atestă identitatea, ei trebuiau să facă simplul gest de-a citi și de a imita ce scria pe documentul inițial pe ăla de-l eliberau ei!
Niciodată nu am fost de acord că cei de Ev. Populației să spună că sunt polițiști. Ei erau funcționărași, din ăia, cu mânecuțe!
Cât despre călătoria spre stele, citește și bancul al doilea... Ha, ha, ha sau, de ce nu, hi, hi, hi!!!
@Yersinia pestis: Ai dreptate. Atat. Nu te mai zgarm, ca nici eu nu vreau polemici. Astept sa citesc "Braila".
@Yersinia pestis: Am citit bancul dar te dezamăgesc, stau la tara așa că am generator bun, nu-i nevoie și de saltea. ????Faza cu evidența populației e de groaza, am o lunga experiența, le place lor sa pună codiță sub litera s! Doar la mine, sunt in gratii, hi, hi, hi și ha, ha, ha!
@Yersinia pestis: Cred ca este genul de articol despre biserici care ii place si lui @Zoazore, iar ecourile la fel de amuzante si interesante totdata.
Mi-a placut, asadar felicitari, votat cu mare drag.
@Zoazore: O sa pregătesc și eu in curând (sigur după Albă Iulia) un articol numai despre biserici, însă îmi pare rau ca nu am și eu glumele in buzunar precum colegul Yersi, dar știu ca oricum tu ma iubești și-l vei citi ????
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2023 Fortăreața de pe Dunăre – biserica Sfânta Precista din Galați — scris în 20.05.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Biserica fortificată 'Precista' - Galați — scris în 12.12.17 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2017 Biserica fortificată 'Maica Precista' - un simbol al oraşului Galaţi — scris în 02.08.17 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Jan.2011 Bisericile din Galati — scris în 25.04.11 de gdanutza din GALATI - RECOMANDĂ
- Nov.2010 Biserica fortificata Sf. Precista — scris în 21.11.10 de Diaura* din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată