Plajele insulei Corfu, multe și diverse!

TIPĂREȘTE

Ca întotdeauna, atunci când mergem într-o destinație de vară, cu atât mai mult într-o insulă grecească, dorința de a ajunge pe plajă, de fapt pe mai multe, este imensă!

Așa a fost și anul acesta, prima întâlnire cu marea și plaja am avut-o la noi în stațiune, în Kavos, la lăsarea serii, după apus, atunci când totul este foarte romantic și frumos!

Insula Corfu este foarte muntoasă în special în partea de nord, apoi ceva mai deluroasă la mijlocul ei, pentru ca în sud, relieful să fie cel mai domol, aproape plan.

Din acest motiv pe toată întinderea ei, avem tot felul de plaje, întinse, late, cu nisip auriu fin în partea de sud-est, ceva mai înguste și cu pietriș ceva mai la nord, tot pe partea de est, iar în partea de nord-est, găsim din nou plaje ceva mai lătuțe, mai întinse, cum ar fi la Ipsos sau Dassia.

În nord plajele sunt cu nisip, un nisip alb, fin, așa cum am văzut la Kassiopi, sau la Sidari.

Priveliștea se schimbă cu totul pe partea de vest, acolo unde relieful este stâncos, dealurile sunt acoperite de livezi de măslini sau păduri de pini și chiparoși falnici. Frumusețea constă în faptul că aceste locuri ascund golfuri, mici sau mai mari, cu ape turcoaz și limpezi. Plajele de aici sunt în majoritate cu pietriș, doar pe alocuri cu nisip.

În continuare, vă voi povesti despre plajele pe care le-am văzut, într-o ordine aleatorie, nicidecum dorindu-se a fi vreun clasament.

Prima unde am fost și unde am petrecut cel mai mult timp, chiar pe diferite porțiuni ale ei, este plaja Kavos.

După cum v-am spus deja, este situată în partea de sud-est a insulei, la circa 47 km de aeroport, 53 km de capitală. Are o lungime de vreo 3 km, este foarte lată, are un nisip fin auriu, iar marea este foarte potrivită pentru familiile cu copii, deoarece este mică la mal, până departe în larg. Deasemenea este liniștită, cu foarte puține valuri.

Am stat pe diferite porțiuni ale plajei, multe din zone sunt amenajate cu șezlonguri și umbrele, baldachine, fotolii, etc. De obicei, terasele din dreptul lor administrează plaja, sunt foarte multe, puteți alege să mergeți oriunde. Este foarte mult loc și pentru cei care doresc să stea liber pe prosop, e loc pentru toată lumea!

Noi am stat o zi în apropiere de hotelul nostru, Kavos Plaza, în dreptul terasei Cavo d' Oro, o altă zi la Falconera, pentru ca următoarele două zile să le petrecem în dreptul terasei Metaxa Beach Bar. În primele două zile am plătit pentru setul de 2 șezlonguri și umbrelă 7 euro, în schimb, ultimele două a fost gratis. Aici ne-am simțit cel mai bine, dar din cu totul alte motive, nisipul era foarte îngrijit și curățat/greblat în fiecare dimineață, iar marea era curată, fără alge.

Dacă vă doriți distracție și adrenalină, aici e locul potrivit, puteți încerca sporturi nautice diverse, pe alese, să închiriați bărci sau să vă jucați cu copiii pe toboganele gonflabile din mare.

Într-una din dimineți am avut curiozitatea să mergem spre sudul extrem al insulei, la Asprokavos Water Sports, undeva la cca 1 km de la hotelul nostru. Nu pot spune că m-a încântat locul, dat fiind faptul că este doar un ponton de unde se poate pleca cu barca sau pentru sporturile nautice, plaja din apropiere este foarte îngustă, am văzut în zonă vreo 3-4 șezlonguri, era destul de pustiu la orele dimineții.

Ce m-a încântat însă a fost plimbarea pe care am făcut-o pe malul mării, deoarece pe acolo ne-am întors la plaja Kavos, așadar am dat ocol cum s-ar spune Capului-Ákra Kontoúris. Am avut astfel ocazia să vedem hăt departe spre insulițele spre care aveam să mergem câteva zile mai târziu, Paxos și Antipaxos.

Marea era așa de liniștită și caldă, iar soarele arunca deja cu săgeți fierbinți spre mare.

O altă zi am alocat-o unei plaje de „peste drum” , Arkoudillas sau Potamakia, asta însemnând în partea de vest a insulei. La fel de bine veți găsi ambele denumiri. Vă asigur, e aceeași!

Trebuie să vă spun că distanța dintre hotelul nostru și plaja din vest este de 2,5 km. Atât este de îngustă insula în partea de sud. De obicei acest drum ar trebui să fie facil, doar că intervine factorul căldură, de care am avut parte din plin. Înarmați cu apă și șepci în cap, am pornit la drum, mare parte din el fiind prin mijlocul unei păduri, accesibil și cu mașina, doar că este of-road. Trebuie să vă spun că drumul este plin de praf și nisip din acela fin, care s-a lipit la fix pe corpurile noastre transpirate! Sunt câteva suișuri și coborâșuri, iar la circa trei sferturi din drum, este o intersecție, unul dintre ele o ia spre deal către ruinele unei mânăstiri-Monastery of Panagia, unde n-am ajuns însă :(Ne-am continuat drumul spre mare, iar atunci când am ajuns am avut senzația de déjà-vu. Pur și simplu mi s-a părut foarte asemănătoare cu Egremni. Cel puțin la nivelul mării. Sigur că lipsesc scările, dar privind în spate am avut aceeași senzație, stânci în spate, marea foarte albastră, valuri mai măricele decât pe partea de est, unde totul era mai calm. Aici și vântul bătea binișor, ce nu era chiar rău, deoarece mai îmblânzea arșița.

Am găsit destui turiști, sunt amenajate câteva șezlonguri și umbrele, setul a costat 7 euro. Există un mic chioșc din lemn pictat cu marea și plaja din Arkoudillas. Trebuie să aveți ceva mâncare, dacă stați toată ziua, că la chioșcul de vă spuneam nu găsiți decât niște snacksuri, chipsuri și evident suc, apă, sau bere rece!

Și aici erau mulți tineri în general, veniți cu scutere sau chiar mașini, dar și „tineri” ca noi, pe jos. Ne-a plăcut așa de mult acolo!

Nisipul auriu nici măcar nu era așa fierbinte din cauza vântului, dar valurile mării parcă te învăluiau cu misterul lor albastru!

Undeva la mijlocul drumului prin pădure există o mică, mică tavernă, un loc mic, de tras sufletul și de răcorit cu apă sau vin rece. Aici am văzut un afiș scris în limba română, că vând vin de casă și ulei de măsline. Așa ceva!

La întoarcere a fost nițel mai bine, au mai scăzut din grade, în plus era umbră pe drum. Ne-am oprit din loc în loc, văzând tufe cu mure și zmeură, sau chiar struguri urcați pe crengile pinilor. Nici nu vă imaginați ce gustoși erau! I-am șters puțin de praf și ne-am potolit foamea!

Recomand cu mare drag această plajă, dacă vă place puțină mișcare.

Paleokastritsa este locul din Corfu poate cel mai renumit și cunoscut, foarte căutat de mulți turiști. Este situat în nord-estul insulei, drumul este spectaculos, cu multe serpentine, mai ales pentru noi, venind din sud. Dar odată trecuți prin satul Pelekas, am zis că nimic nu este imposibil.

Aici fix în centrul satului, există un drum în ac de păr și foarte strâmt, numai de o mașină. În plus fiind centrul satului, normal că erau parcate mașini, de o parte și alta a drumului. În cele din urmă, reușim și urcăm și ne oprim într-o parcare de unde aveam un excelent punct de belvedere. Fac poze, când să plecăm GPS-ul ne zice că drumul e la vale-adică înapoi.

Păi și noi de ce am urcat aici? Iar trebuie să trecem prin centru? Evident că da!

Ăsta a fost „jocul” pe care ni l-a făcut GPS-ul, dar eu nu m-am supărat, așa am avut parte de material pentru poze! :)

Dar să revenim la Paleokastritsa. Am parcat de cum am ajuns în localitate, văzând cât era de aglomerat locul. Și am luat-o pe jos, drumul fiind într-o permanentă curbă, noi dând ocol micilor golfuri ascunse după vegetația bogată, copacii înalți, sau mulți leandri parfumați. Cred că am numărat vreo șase plaje, micuțe, la care se poate coborî pe scări amenajate, dar și ele sunt așa de ascunse încât trebuie să te uiți după toate ramurile copacilor.

La Grotta Beach, mai întâi am „auzit-o” , adică am auzit chiote, râsete și atunci ne-am uitat să vedem ce se întâmplă. Marginea drumului, cu o balustradă de fier, este împletită cu verdeață, în plus este vegetație, pini și chiparoși, e destul de greu să răzbești printre ele.

Atunci printr-un luminiș am reușit să zărim locul, o splendoare, plaja e mică, un golfuleț mic, plaja e practic pe stânci, acolo unde este și o terasă. Cei mai îndrăzneți se cățărau pe stânci, sărind cu bucurie în apele incredibil de turcoaz, în spuma mării. Multă veselie, muzică la maxim, tineret. Am admirat-o de sus.

Pe partea opusă dealul pornește din drum, iar vilele, casele și hotelurile, indiferent de numărul stelelor, sunt cocoțate sus, una peste alta. Și au la scări... Noi am mers până departe, la plaja unde este și micul port de unde se poate pleca în excursii. Ne-am trântit pe niște scaune cochete la terasa Alipa, în buza plajei, ne-am răcorit cu câte un frappè și un fresh de portocale și am admirat micile ambarcațiuni ce așteptau clienții. Plaja este destul de mică, nu foarte lată, cu pietriș destul de mărișor. Apa însă este foarte limpede, mică la mal.

După ce ne-am odihnit am purces din nou la drum, urcând scările înapoi și constatând încă o dată că la deal e mai greu decât la vale :))

Am mers înapoi la mașină și am urcat către mânăstirea Paleokastritsa despre care auzisem lucruri frumoase. Urcarea este tot din dreptul unei plaje, Agios Spyridon beach, o plajă situată la nivelul drumului, să vedeți ce aglomerată era asta!!! Dar nici drumul spre mânăstire nu este suficient pentru două mașini, de aceea era semafor. Sus era destulă lume, dar mânăstirea era închisă vizitării. Ne-am mulțumit cu priveliștea superbă asupra golfurilor din zonă, marea era incredibil de albastră aici, ca cerneala, spre deosebire de partea cealaltă unde apa mării era verzulie, prin reflecția dealurilor verzi din jur.

Am luat-o pe o cărăruie spre vale, spre mare, se putea coborî până jos, unde valurile loveau stâncile, dar ne-am oprit doar pentru niște poze și sunetul mării...

Paleokastritsa este fără doar și poate un loc fabulos, neapărat de văzut dacă ajungeți în Corfu, nu știu însă dacă aș sta aici, poate doar dacă am fi cu mult mai tineri. Sunt multe scări de urcat și coborât spre plaje, dar și spre hoteluri. În plus e foarte aglomerată stațiunea, atât cu cei care stau acolo cât și cu cei veniți în vizită, cum eram și noi!

Unul din locurile deosebite pe care le-am văzut, a fost tot în nord, nord-est, la recomandarea recepționistei de la hotelul nostru, Kassiopi bay. Ne-am învârtit nițel pe străzi și văzând că nicidecum nu aveai unde să parchezi pe marginea drumului, am revenit în parcarea de care trecusem și o ochisem din mers. Locuri destule... și 5 euro. Pentru toată ziua.

Am pornit apoi agale pe strada principală înțesată cu magazine și terase care de care mai arătoase și mai cochete. Strada se termină cu ieșire la promenadă, la port, unde sunt alte multe terase la umbra copacilor. Pe lângă una din clădiri am văzut un indicator spre Castelul Bizantin din Kassiopi. Păi da, că zărisem eu ceva de pe drum, niște ziduri colo sus pe deal.

Și am urcat, slavă Domnului, că erau doar circa 800-900 de metri, pe niște trepte lucioase, apoi cărăruie printre copaci. Bine că era umbră. Tot efortul a meritat, deoarece odată intrați în castel, am urcat într-o incintă-turn, de unde pe o ferestruică am avut o vedere superbă către una din cele două golfuri ale micului sat Kassiopi. N-am zăbovit prea mult acolo sus, pentru că am zis că-i musai să ne răcorim la o terasă fix în buricul târgului.

Nu insist prea mult aici, poate revin cu un articol separat. Plaja este tot cu pietriș mărunt, apa limpede și albastră.

Fără îndoială că și cei care n-au ajuns încă în Corfu au auzit totuși despre celebrul Canal d' Amour și Sidari.

Locația este în nord-vestul insulei, la circa 37 km de capitală. Prima dată am mers la plaja din Sidari, o plajă cu nisip fin, alb, ca o pulbere. Foarte întinsă, marea calmă și caldă. Multe șezlonguri, umbrele, foarte mulți turiști, foarte mulți copii fericiți jucându-se în apă. Este și un mic port în partea dreaptă a plajei unde se poate parca și mașina, gratis.

Strada principală, paralelă cu marea este înțesată cu terase, magazine și restaurante, hoteluri și viluțe, apoi dacă mai mergi cca 900 metri ajungi la Canal d' Amour. Parcarea nu mai e gratis :) e cu plată și deși nu aveam de gând să stăm prea mult, a trebuit să plătim 5 euro, echivalentul pentru o zi întreagă. Pe marginea drumului era imposibil, drumul este îngust și acolo sunt parcate mașinile de la hotel.

În final ajungem la mare trecând prin curtea unui hotel cu piscină, accesibilă și altor clienți ca și terasa aferentă. Marea este incredibilă și admir deja de la înălțimea terasei stâncile răspândite prin apă... chiar în față era o stâncă mică pe care tocmai se cocoța un bărbat. O fată se apropia și ea. În partea dreaptă a terasei, se coboară câteva trepte și este o plajă cu nisip fin, aglomerată. În stânga sunt alte trepte, cobor și acolo, plaja este chiar mică, dar tot cu nisip, apa caldă, perfectă. Mergem mai departe, trecem printr-o zonă de vegetație și tufe de leandri roz și ajungem la canalul iubirii. Dacă e să ne luăm după legendele locale, cei care înoată de-a lungul canalului, ori prin peșterile formate în zonă vor trăi veșnic îndrăgostiți.

O fi, n-o fi adevărat, nu pot să vă spun, dar sigur e că peisajul este fabulos, stâncile galbene, terasate, „lucrate” de vreme și vremuri, sunt o minune a naturii. Doar ici-colo sunt câteva smocuri de verdeață. Oriunde privești, pe toate laturile stâncilor erau cocoțați turiști, fiecare cu o bucățică de prosop ori un tricou, o umbrelă, ceva. Stâncile erau acoperite de nisip alb, gălbui, iar contrastul cu marea era evidentă. Marea turcoaz, parcă tulbure la mal, plaja este destul de mică, dar cui îi pasă? Vă spuneam că toate stâncile din jur erau pe post de plajă. Nici nu știam unde să mă uit... era frumos peste tot. Câteva trepte coboară la micuța plajă, era ca un furnicar, unii coborau, alții urcau. Mi-a rămas în memorie totul, vă recomand și vouă, este de neratat.

În partea de vest, sud-vest, am mai vizitat o plajă, în stațiunea Agios Georgios Argyradon, a nu se confunda cu Agios Georgios din nord, ceva mai sus de Paleokastritsa. Cea de care vă spun acum este la 30 km de capitală și este o stațiune frumoasă plină de flori, leandri uriași care însoțesc drumul, terase cochete și restaurante unde se servește pește proaspăt. Am văzut și micul port, un debarcader, apoi am ajuns la plajă, destul de întinsă, amenajată cu șezlonguri și umbrele, cu nisip fin, auriu și o mare calmă și strălucitoare. În continuarea acestei plaje spre nord este plaja Issos, la fel de frumoasă și curată, cu nisip cald, moale și fin.

În drumurile noastre spre/dinspre capitală și hotel, am trecut prin stațiunile Moraitika, Benitses, Perama, Dassia.

Cel mai frumos mi s-a părut a fi la Benitses, plaja este ceva mai lată, cu nisip mai grunjos, cu multe șezlonguri, umbrele, terase, tobogane în mare. Marina este atrăgătoare, vase și iahturi de lux, îți fură negreșit privirile. Destul de aproape de Benitses mi-a plăcut și plaja Agios Ioannis Peristeron, în apropiere de micul tunel, de la Marbela Corfu.

Trebuie spus că toate aceste plaje din est sunt destul de înguste, rareori sunt cu nisip, mai mult cu pietriș, așa cum este și plaja de lângă Kaiser' s Bridge, mică, îngustă, dar cu o apă extrem de limpede și azurie.

Și aici erau turiști, copii, se jucau liniștiți, zbenguiau veseli în apa cristalină.

Acum trebuie să vă spun două vorbe despre Kaiser' s Bridge. Podul este construit în vremea când Kaiserul Wilhelm al II-lea, cel care a cumpărat în 1907 Achilleion-despre care tocmai ce v-am povestit în articolul anterior, a locuit vremelnic la palat. Podul s-a dorit a fi o legătură spre mare între grădinile de la Achilleion, o facilitate de a putea pleca pe mare. Inițial fusese o arcadă peste drum, o bijuterie arhitecturală, însă în timpul celui de-al doilea război mondial a fost dărâmat de Wehrmacht. Pe de altă parte s-a păstrat o porțiune din el, amintire despre gloria imperială. Bănuiesc că era nevoie de spațiu și din motive de circulație, fiind chiar pe artera principală ce leagă capitala de sudul insulei.

Nu știu dacă e puțin sau mult atât cât am văzut noi, dar în condițiile de căldură excesivă, am umblat mai puțin ca în restul călătoriilor, preferând să lenevim pe malul mării.

Voi lăsa pozele să completeze cele spuse sau nespuse de mine, cu o clară recomandare de a vizita insula Corfu!

Webmaster, o rugăminte:

https://youtu. be/27B4vRGpnWo

mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 5515 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI