Casa-Muzeu "Vasile Găman"

TIPĂREȘTE

Auzisem despre meșterul Vasile Găman, creator popular, membru al Academiei Artelor Tradiționale din România, fost profesor al Școlii Populare de Artă din Piatra Neamț, autor al iconostaselor și stranelor mai multor mănăstiri, al unor porți, troițe, cruci, precum și a numeroase obiecte de mobilier de uz casnic sculptate în lemn. Îi admirasem lucrările la Agapia și - mai de curând - la Mănăstirea Almaș și la Mănăstirea Ciolpani.

Străbătând comuna Vânători-Neamț, în drum spre marea lavră a Neamțului - Mănăstirea Neamț - am remarcat pe partea dreaptă a șoselei, la intersecția cu un drum secundar, un indicator modest, din lemn, pe care scrie “Muzeul Găman 2 km” . Doar câteva minute ne-au trebuit pentru a ajunge în satul Lunca din comuna Vânători-Neamț, pe străduța din fața Casei-Muzeu “Vasile Găman” . Dacă ai ajuns aici, nu te grăbești să bați pentru a ți se deschide. Rămâi mut, neclintit, în fața porții atât de frumos lucrată în lemn. Poarta casei meșterului octogenar Vasile Găman nu este una ca oricare altă. Poarta mare, creație originală a meșterului popular, păstrează în tăcerea ei întreaga istorie a neamului nostru românesc. Privind atent, vei descoperi - brodate în lemn - chipurile iluștrilor noștri înaintași: Burebista, Decebal, Traian, Dragoș Vodă, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul. Poarta mică lucrată și ea cu mare migală, are în partea de jos bourul Moldovei, iar în partea de sus o scenă de luptă care demonstrează - o dată în plus - că la noi, la români, totul s-a câștigat prin jertfă. De după ea își face apariția un bătrânel sprijinindu-se de un toiag sculptat în lemn (cum altfel?), ne răspunde la salut și - zâmbind - ne întreabă dacă avem măști de protecție. Desigur, aveam și chiar eram pregătiți a ni le pune.

Meșterul Vasile Găman, care se apropie de 85 de ani (născut la 20 ianuarie 1936 în satul Lunca din comuna Vânători - Neamț), ne-a invitat să-i trecem pragul și ne-a însoțit în vizita noastră la casa-muzeu povestindu-ne necontenit despre el, despre pasiunea sa pentru arta lemnului, despre obiectele expuse în muzeu, despre istoria neamului nostru care l-a inspirat în lucrările sale și despre încă multe altele.

Despre meșterul popular Vasile Găman

Rămas orfan de tată (acesta jertfindu-se în luptele celui de-al doilea război mondial), încurajat de bunicul său, Vasile Găman a iubit lemnul încă din copilărie, dăltuitul în lemn devenind pentru el nu numai o meserie, ci și o preocupare de artă - arta de a însufleți lemnul, de a-i da forme și chipuri nebănuit de frumoase, care emoționează sufletul și încântă privirea.

” Am scris istoria cu dalta, am dat lemnului înfățișare de floare, de pasăre și de chip de om” . - mărturisește Vasile Găman celor care îi vizitează casa-muzeu.

A urmat cursurile Şcolii de meserii din Târgu Neamţ (1951-1954) obţinând calificare în prelucrarea lemnului, apoi a lucrat în fabrici de mobilă și la Şcoala Populară de Artă din Piatra Neamţ unde - la rândul său - a dezvăluit noilor generații tainele prelucrării lemnului.

De-a lungul vieții, meșterul popular Vasile Găman a sculptat mobilierul a peste 40 de biserici din țară. Stranele sau catapetesmele lucrate de el pot fi văzute la mănăstirile Secu, Neamţ, Agapia, Horaița, Ciolpani, Almaş, Tisa Silvestri, la Catedrala Eroilor din Târgoviște sau la biserici din Bacău, Hunedoara și Oradea.

Ideea amenajării muzeului pe care urma să-l vizităm și noi datează din anii ’70. Vasile Găman a demontat bucată cu bucată casa bunicilor săi, a reconstruit-o mai aproape de drum, iar în 1978 a deschis porţile propriului muzeu. Dragostea pentru tradiție și pentru obiceiurile înaintașilor l-a făcut pe Vasile Găman să colecționeze obiecte și unelte vechi, costume populare, măști, medalii, monede și alte obiecte care amintesc de trecutul tumultuos al satului său natal, Lunca, oglindind sintetic viața și spiritualitatea satului românesc de pe plaiurile nemțene.

La 27 august 2006, la vârsta de 70 de ani, Vasile Găman a devenit Cetățean de Onoare al comunei Vânători-Neamţ. “Trăiesc și muncesc împreună cu concetățenii mei cu care mă străduiesc să duc mai departe obiceiurile, datinile și meșteșugurile populare ale înaintașilor noștri, neam de răzeși care s-au învrednicit de prețuirea Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, care le-a încredințat paza Cetății Neamțului. ” - sunt cuvintele cu care se încheie prezentarea creatorului popular în pliantul pe care îl primesc vizitatorii Casei-Muzeu “Vasile Găman” .

Vizita noastră la Casa-Muzeu “Vasile Găman”

Casa acoperită cu șindrilă, are cerdac pe toată lungimea sa și - conform vechii arhitecturi țărănești din Moldova - are două odăi despărțite printr-un hol. În partea din spate, tot pe toată lungimea casei, se desfășoară un șopron, astăzi o anexă a muzeului, găzduind nenumărate obiecte etnografice, încăpere care are unul dintre pereți acoperit în întregime cu hărți vechi, istorice.

Exponatele casei-muzeu sunt pe cât de numeroase (peste 3000), tot pe atât de diversificate în ceea ce privește proveniența și domeniul lor de folosință: manuscrise și documente vechi, icoane pe lemn, sculpturi în lemn, costume populare, unelte pentru agricultură și pentru ocupații casnice… Ceramica așezată cronologic dă o amplă imagine asupra civilizației și dinamicii acesteia în ceea ce privește olăritul - unul dintre cele mai importante meșteșuguri ale vechiului sat românesc.

Bineînțeles, arta împodobirii lemnului este bine reprezentată în Casa-Muzeu “Vasile Găman” . Pot fi văzute aici, dălți și alte unelte pentru prelucrarea lemnului, obiecte casnice din lemn, cu decorațiuni sculptate...

Datinile și obiceiurile sărbătorilor de iarnă atât de răspândite în Moldova, și-au găsit locul și în Casa-Muzeu “Vasile Găman” , muzeu dedicat în bună parte vieții satului românesc - măști, costume și alte obiecte din recuzita manifestărilor populare de Crăciun și de Anul Nou…

Colecția numismatică, de medalii, decorații și distincții este de asemenea impresionantă demonstrând pasiunea, dăruirea și dragostea meșterului popular pentru tot ceea ce reprezintă trecutul nostru. În odăile muzeului - pe lângă obiectele vechi de mobilier - pot fi văzute fotografii istorice, jurnale, hărți, documente de război şi multe alte obiecte care au aparţinut soldaţilor români căzuţi pe fronturile din judeţul Neamţ, veșminte tradiționale, dar și militare, cărți, precum și numeroase diplome și distincții cu care a fost răsplătit cel care de-a lungul întregii sale vieți a scris un impresionant poem în lemn.

În “Odaia bunicii” , odaia din dreapta holului, care se vizitează a doua, domnul Vasile Găman ne-a invitat să luăm loc pe un divan acoperit cu scoarță, în fața unei mese pe care trona o tavă de lemn având ca decor, în colțuri, chipurile lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Nicolae Bălcescu și Cuza Vodă. Acolo, printre valoroasele exponate, ne-a spus povestea lui, a obiectelor adunate cu atâta pasiune, dar şi foarte multe istorii, unele trăite chiar de el și de familia sa. Copilăria trăită alături de mamă şi de bunici, marcată de pierderea pe front a tatălui și de luptele conflagraţiei mondiale care s-au purtat şi pe dealurile din jurul satului său natal este evocată şi acum, ori de câte ori are oaspeţi în bătătură.

Încheiere

Ascultându-i poveștile, parcă nu ne-am mai fi dat duși. În cele din urmă, după ce am vizitat și anexa din șopron, domnul Vasile Găman și soția sa ne-au condus până la poartă. Ne-am luat rămas bun mulțumindu-le pentru primire și urându-le sănătate și ani mulți în care să primească și alți vizitatori.

Nu trebuie să uit a menționa că la Casa-Muzeu “Vasile Găman” nu există o taxă de vizitare. Lași cât vrei, dacă vrei, într-o cutiuță din lemn aflată lângă ieșire.

---

VIZUALIZĂRI: 363 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI