Trezoreria si Teatrul Cuvilliés

TIPĂREȘTE

Cand auzim vorbindu-se despre comori gandul ne zboara (poate) la filmele cu pirati in care vedeam comorile adunate in lazi, comori ce atrageau in egala masura atat piratii dar si bogatii de la care furau. Despre cine de la cine fura chiar si in zilele noastre, asta este o alta poveste, iar de regula hotul striga: Hotii!

Dar pentru ca suntem oameni, suntem si noi atrasi de ce reprezinta de fapt comorile, asa ca dupa ce am vizitat Resedinta Regala vezi impresii am mers catre Trezorerie si vreau sa mentionez dn nou ca biletul de intrare include si aceste doua vizite.

Trezoreria a fost fondata in 19 martie 1565 cu 17 obiecte de valoare declarate de Ducele Albrect al V-lea ca apartinand Casei de Wittelsbach, la care li s-au adaugat inca 10 obiecte. De altfel in testamentul sau, ducele Albrecht al V-lea prevedea ca “bijuteriile ereditare si dinastice” deosebit de valoroase, sa fie unite pentru a forma o comoara de nevazut.

Colectia a fost marita de succesorul sau, Wilhelm al V-lea si mai apoi de nepotul acestuia Printul Elector Maximilian I care a marit colectia cu 71 piese.

Ultimul Wittelsbach, Maximilian Joseph al III-lea, decedat in 1777 a marit colectia cu 600 piese.

Trezoreria a rezistat celor doua Razboaie Mondiale, si incepand cu 1958 o regasim intr-o noua locatie insa in aceeasi zona.

Aceste comori pastrate atat de bine aici (toate masurile de precautie luate iti sunt un indiciu bun asupra valorii) sunt dispuse in mai multe camere in functie de cum sunt catalogate. Si avem 7 camere in care se gasesc piese din arta veche medievala, piese din secolele XV-XIX, piese care au apartinut bisericii, lucrari din Germania, Franta, Flandra, Italia, obiecte care au apartinut intemeietorilor acestui muzeu, coroane regale si sceptre, roci si obiecte din cristal si cuart si intr-una dintre camera se poate vedea o miniatura a coloanei lui Traian, achizitionata de Printul Elector Karl Theodor in 1783 la Roma.

In secolul XIX sunt adaugate si insemnele regale ale nou creatului Regat Bavaria, dar si opera de arta dobandite in urma confircarii proprietatii bisericii in 1803.

Obiectele sunt minunate, insa cel mai bine o sa le vedeti in poze.

De aici am mers spre Teatrul Cuvilliés numit asa dupa arhitectul François Cuvilliés cel Batran si care se afla foarte aproape de resedinta regala unde intri mai intai in “Curtea Fantanii” numita asa dupa fantana care domina centrul acestei curti interioare. Aceasta curte amenajata in timpul Ducelui Maximilian se numeste asa dupa fantana aflata in centru unde se afla statuia din bronz a Ducelui Otto I, primul duce de Bavaria din familia Wittelsbach. In secolul XVII curtea era folosita pentru diferite evenimente, insa numai persoanele de vaza aveau voie sa intre cu calestile aici.

Teatrul Cuvilliés a fost construit sub Maximilian Joseph al III-lea in perioada 1751-1755 si initial a fost dedicata numai membrilor curtii avand in vedere apropierea de palat. Multe opere au fost montate aici, printre care si prima reprezentatie a piesei lui Mozart Idomeneo in 1781.

Decorul in rosu si auriu era unul spectaculos potrivit secolului XVIII si vietii la curte, odata cu permiterea accesului general in secolul XIX, tot acest fast nu a fost neaparat unul agreat fiind privit ca apartinand unei epoci trecute si in plus incendiile care au deteriorat teatrul au facut ca locuitorii din Munchen sa ceara demolarea lui.

Arhitectul Leo von Klenze care a fost unul dintre arhitectii ce au influentat peisajul urban al orasului Munchen in secolul XIX a fost unul dintre cei care au dorit demolarea acestui loc si chiar a distrus documente originale pentru a impiedica renovarea. Si totusi, chiar si pentru o vreme, teatrul este pastrat, scopul lui fiind de depozitare.

Teatrului ii este redata gloria de Maximilian al II-lea si ulterior de fiul lui, regele Ludwig al II-lea. Teatrul este renovat, stralucirea lui fiind parca si mai frumoasa, dar loja regala este prevazuta cu draperii pentru a asigura o discretie oaspetilor speciali. Si a venit si secolul XX, cele doua Razboaie Mondiale, dar si un nou teatru construit in oras.

Teatrul Cuvilliés este inchis din nou in 2004 pentru renovare si este deschis din nou in 2008 odata cu aniversarea de 850 de ani a orasului Munchen. In prezent aici au loc diverse evenimente dar este si muzeu.

Am prezentat mai ales istoria acestui teatru deoarece cum arata este greu de descris in cuvinte, istoria insa arata prin ce a trecut si ce vedem noi azi. Prima impresie poate sa fie usor apasatoare, insa trebuie sa incerci sa il descoperi bucata cu bucata. Intri in sala trecand pe langa doua statuete care ai impresia ca sustin sala, si dintr-o data te afli intro lume plina de lumini, rosu si auriu, si poate ca cel mai bine este sa te asezi pe un scaun, sa rasufli putin si sa incepi sa studiezi. Teatrul are parter, dar si loje pe inca trei nivele, totul este decorat cu ornamente florale dar si multe statuete mai mici sau mai mari. La fel, primul rand de loje ai impresia ca sunt sprijinite de statuete- personaje, si la fel ca si la intrare, sunt diferite unele de altele. Cat stai acolo chiar ai putea sa iti imaginezi ca esti la un spectacol, ca vezi in loje persoane importante (nu m-as vedea in loja ci mai degraba in sala).

Asadar, ai la indemana cateva ore pentru a cunoaste cate putin din viata unor regi care au crezut ca vor stapani lumea si istoria. Insa istoria este singura ce le-a ramas credincioasa si ii pomeneste pe mai departe. Si cum deja se cam facuse ora pranzului, am plecat mai departe spre restaurantul romanesc, insa despre asta in episodul urmator, pana atunci insa, alegeri inspirate.

---

VIZUALIZĂRI: 365 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI