Alte mănăstiri teleormănene, vechi sau noi

TIPĂREȘTE

Decembrie 2025... zăpada încă nu a acoperit sudul țării, dar porcul tot trebuie aranjat în preajma Crăciunului... hi, hi. Ajung din nou în județul Teleorman, prin primăvară-vară și în pragul sărbătorilor de iarnă. Pentru a îmbina utilul cu plăcutul, mai mă opresc și pe la câte un obiectiv istoric sau cultural. Astfel am mai văzut câteva mănăstiri teleormănene, pe care le așez alături de cele despre care v-am relatat acum 10 ani (vezi impresii). Nu o să exagerez cu detaliile, mănăstirile și bisericile nu sunt preferatele cititorilor, doar le semnalez.

Teleormanul are puține mănăstiri istorice, unele au fost reactivate după 1989 – ruinele nu au dispărut cu totul, iar multe ansambluri monahale au fost ridicate pe aceste meleaguri în ultimele decenii.

Mănăstirea Adamești. Comuna Nanov este lipită de municipiul Alexandria, în direcția Roșiori de Vede; pe ultima stradă de pe partea dreaptă a satului – Aleea Mănăstirii – se află acest așezământ monahal înființat în 1991 de preotul localității. Mănăstirea a fost proiectată în stil arhitectonic athonit și poartă două hramuri „Nașterea Maicii Domnului” și „Sfântul Ioan Rusul” . În curte se află un altar de vară monumental împodobit cu medalioane reprezentând diverse scene religioase.

Biserica principală este practic unită de corpul de chilii, corp care se înalță pe mai multe caturi, primele cu arcade ce delimitează un fel de galerii acoperite. Ușa de acces în biserică este deosebită, lemnul e bogat ornamentat, ancadramentul se prelungește cu o ramă circulară ce include icoana „Sf. Ierarh Nicolae” . Lăcașul de cult nu este foarte mare, pictura în culori vii creează o atmosferă caldă, iar catapeteasma înaltă de 6 m impresionează. Doar câteva persoane participau la slujba de dimineață, în cursul săptămânii.

Mănăstirea Coșoteni. La doar 3,5 km distanță de centrul administrativ al orașului Roșiori de Vede se află localitatea Coșoteni. Într-o vale de la marginea satului, zonă aflată în aria luncii râului Vedea, o zonă plină de vegetație forestieră, găsim Mănăstirea Coșoteni, numită în trecut și Mănăstirea Drăgănești. Lăcașul de cult este închinat „Sf. Mare Mucenic Dimitrie” și „Sf. Cuv. Efrem cel Nou” .

Aplicația de navigație ne duce exact la țintă, parcăm autoturismul pe marginea versantului într-un loc ceva mai lat. Vechea biserică e înconjurată de pâclă oferind o imagine misterioasă. La fel ca legenda ce atribuie întemeierea locașului de cult lui Negru Vodă. Pisania „grăiește” însă altceva: biserica a fost reclădită din piatră la 1647 de către domnul Matei Basarab și rudele sale din partea mamei, pe ruinele alteia mai vechi. Edificiul religios a fost construit într-o lună de zile, adevărat că nu este foarte mare (72 mp), dar e bine proporționat. La 1708 Constantin Brâncoveanu reface mănăstirea și pictura bisericii. Peste 150 de ani Cezar Bolliac găsește mănăstirea în ruină, ulterior alte înscrisuri consemnează prăbușirea acoperișului, dispariția ușilor și ferestrelor, scrijelirea icoanelor. Istoria continuă...

Cercetările arheologice din ultimii ani nu au adus la lumină dovezi ale existenței unei incinte monahale sau clădiri mănăstirești. Săpăturile au scos la iveală doar urme sporadice de ceramică și o necropolă (câteva monede descoperite datează din veacul al XVI-lea).

Azi biserica a recăpătat rangul de mănăstire, s-au realizat lucrări de consolidare și refacere, s-a ridicat o troiță închinată Eroilor Transmisioniști, se construiește o casă monahală. Nu am văzut interiorul, biserica era încuiată, da am observat curtea decorată pentru sărbătorile de iarnă.

Interesantă a fost discuția cu un localnic care ieșise pe islazul încă verde cu câteva capre, la păscut. Omul m-a văzut interesat de biserică și a intrat în vorbă cu mine relatându-mi ceea ce știa despre istoria locului (legenda lui Negru Vodă care scapă de dușmani ascunzându-se aici, starea proastă a bisericii din perioada comunistă). Mi-a povestit despre pădurea mult mai întinsă din jurul satului și despre localnicii săraci care locuiau în bordeie săpate în coasta abruptă a râpei și creșteau bivolițe. Interacțiunea cu oamenii locului este întotdeauna captivantă, mulți sunt foarte deschiși, dornici să împărtățească cu tine lucruri importante sau nu.

Mănăstirea „Sf. Ioan Valahul” . La câțiva kilometri distanță de orașul Turnu Măgurele, în comuna Ciuperceni, la marginea satului Poiana, se zărește ruina din cărămidă roșie aparținând unei biserici. Este fosta biserică a satelor Ciuperceni și Flămânda, lăsată în paragină după strămutarea satului de-a lungul drumului național din cauza deselor inundații provocate de fluviul Dunărea (viitura din 1942 a făcut prăpăd în zonă). Pisania lăcașului de cult menționează anii 1880 drept data de naștere a bisericii de zid, ctitori fiind locuitorii și preotul locului.

Din anii 1980 până în 2018 construcția a fost părăsită, s-a degradat accentuat, au dispărut ușile și ferestrele, s-a prăbușit acoperișul. În 2019 Episcopia Alexandriei și Teleormanului întemeiază aici o mănăstire de călugări cu hramul „Sf. Mucenic Ioan Valahul” (aici găsiți povestea bisericii și a primului călugăr: ziarullumina.ro/societate ... lor-176325.html). Biserica ruinată a beneficiat  de curând de o serie de lucrări de consolidare și fixare a zidurilor.

În ultimii ani s-au efectuat lucrări pentru descărcare arheologică, urmând a fi ridicate clădiri monahale, prilej cu care au fost descoperite lucruri interesante: existența unei biserici-bordei anterioare lăcașului de zid, alte bordeie, foarte multe morminte din cimitirul satului, fragmente de ceramică, obiecte de fier, monede.  Altă piesă deosebită extrasă în timpul săpăturilor arheologice este o icoană de călătorie de mici dimensiuni reprezentând pe Fecioara Maria cu Pruncul în brațe (ziarulteleormanul.ro/icoa ... -din-ciuperceni).

Concluzii. Indiferent de vechimea lor, mănăstirile din Teleorman au un rol important în viața spirituală a comunităților din jur, atrag vizitatori și îmbogățesc viața culturală locală. Mai este mult de lucru în toate locurile menționate, dar, în timp, lucrurile se vor așeza.

Sărbătorile de iarnă vin... Să fie bucurie, sănătate și pace!

---

VIZUALIZĂRI: 50 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI