Mănăstirea Parepa, această Fatima din România, atat de  puţin cunoscută

TIPĂREȘTE

Să vă explic titlul atât de şocant:

- Fatima este un loc sfânt în Portugalia, vizitat anual de sute de mii de turişti. În 1917 trei copii care erau cu oile la păscut, au văzut pe cerul senin un fulger, o lumină puternică în mijlocul căreia a apărut o femeie care le-a vorbit şi i-a îndrumat să se roage. Le-a spus să revină peste o lună şi apoi încă una, când le va comunica nişte secrete. Vestea miracolului a mers ca fulgerul şi la a şasea întâlnire au asistat 100000 oameni. Doi dintre copii au murit după doi ani de ciumă iar Lucia de Santos a trăit până în 2005, murind la 97 dea ani. Ea a scris cele trei secrete comunicate de Fecioara Maria îm timp ce soarele se învârtea în jurul ei: venirea balarului roşu (comunismul), cel de al doilea război mondial şi încercarea de asasinat în 1981 a Papei Ioan Paul al II-lea. O ultimă prevestire Vaticanul nu doreşte să o facă public. Toţi cei trei au fost canonizaţi iar ziua morţiiLuciei, declarată zi de doliu naţional Pe acel loc s-a construit ulterior o biserică de pelerinaj (sursa: vizită 2008, review 2010)

-Fecioara din Parepa

În 1923 într-un sat neînsemnat abia notat pe hartă, Parepa- Ruşani cu cca 1000 de locuitori, aparţinând de comuna Colceag, la 30 km de Ploieşti spre Urziceni, s-a născut într-o famile de ţărani simpli o fetiţă pe care au numit-o Maria. Destinul ei ar fi fost acelas cu al majorităţii tărăncilor care muncesc din greu în familie şi la câmp dacă în ziua de 29 august 1935 pe când avea 12 ani, nu s-ar fi interupt din joaca să se ducă în casă să bea o cană cu apă. Atunci a avut o viziune pe care nu a uitat-o dar a propovăduit-o toată viaţa. A apărut pe cer un văl alb care alerga şi cobora spre ea. S-a speriat îngrozitor şi când norul alb a ajuns-o din urmă, de frică a căzut în genunchi. Atunci din nor s-a desprins un bărbat bătrân cu ochi luminoşi şi barbă albă, aşa cum văzuse la biserică icoana lui Dumnezeu. Era înconjurat de îngeri şi porumbei. O voce caldă a îmbărbătat-o spunându-i să nu se sperie că e Tatăl Ceresc. ˝Veţi ridica aici o biserică întru Slava Mea şi pomenirea celor morţi˝. În acea noapte trei porumbei au stat pe acoperişul casei ei şi chiar de a doua zi a început să curgă purhoi mulţimea care auzise de minune. Deşi era doar un copil, Maria Petre a hotărât să-şi închine viaţa Domnului, să nu se căsătorească şi să ridice biserica de care îi vorbise Tatăl Ceresc. A ales să nu se călugărească ci să rămână printre mirenii cărora să le vorbească şi să- îndemne să doneze din puţinul lor, cât pot, ca să ridice biserica. Odată cu minunea, Dumnezeu i-a dat darul de a însufleţi oamenii care o ascultau si puterea vindecării de boli a celor care veneau la ea. În locul în care a apărut minunea, sătenii au săpat o fântână a cărei apă e tamăduitoare de boli. Micul sătuc Parepa a devenit loc de pelerinaj. Din donaţii, din munca credincioşilor, fără ajutor de la oficialităţile vremii construcţia bisericii a început în 1941 dar din cauza războiului lucrările au fost sistate până în 1946. Abia se ridicaseră zidurile până la ferestre şi în 1948 comuniştii au interzis continuarea lucrărilor. Maria Petre, deşi ameninţată cu închisoarea dacă mai vorbeşte în public, nu s-a înfricoşat şi a continuat să le povestească oamenilor minunea. ˝ Drumurile mele au ramas insemnate definitiv intre biserica si casă. Am păzit Cuvântul Tatalui Ceresc si L-am spus totdeauna oamenilor, trecand prin foc si prin apa pentru credinta mea“, sunt cuvintele Mariei Petre.

sursa:https://www.crestinortodox.ro/religie/minunata-poveste-fecioarei-la-parepa-69207. html

Popularitatea Fecioarei din Parepa, miile de oameni care veneau să-i asculte cuvântul au deranjat regimul comunist. Extrag mai jos un exemplu de defăimare practicat de Consiliul Eparhial în sedinţa din 6 iunie 1956, în timpul Patriarhului Justinian care caracterizează fenomenul de la Parepa (fecioara Parepa) ca o falsă teofanie. În comunicat se scrie: ˝ am avut cateheze şi in cadrul obştii noastre pentru a lămuri şi personalului monahal posibilele neînţelegeri ce ar fi putut apărea legate de persoana Mariei Petre şi de practicile necanonice pe care aceasta le cultivase (deschiderea cărţii, colaborarea cu vracii din zonă ş. a.). De aceea nu este bine să încurajăm acest fenomen ca ceva autentic, deoarece a fost o falsă teofanie în perioada interbelică alături de fenomenele de la Vladimireşti, Maglavit, etc... Din punct de vedere biblic, patristic, canonic şi dogmatic ceea ce s-a întîmplat în acea perioadă nu este decît o înşelare. ˝

sursa: http://manastirea-sf-treime-parepa. blogspot.com/

Astfel parte din clerici aserviţi regimului comunist săpau la rădăcina credinţei poporului, singurul liant care ne-a menţinut în acest areal înconjuraţi de duşmani.

Maria Petre a murit în 1996 când avea 73 ani, după ce în 1990 se reluaseră lucrările la biserică dar nu a apucat s-o vadă terminată. Sufletul ei a urcat la cer cu satisfacţia că vrerea Domnului se va împlini curând. A ştiut că se va savârşi pentru că înainte cu trei zile o salcie plantată de ea, s-a rupt în două şi a căzut peste troiţa ridicată de patriarhul Miron Cosmin. Miile de oameni care au venit s-o conducă pe ultimul drum sunt martori oculari şi astăzi, că pe cer a apărut o cruce care a dispărut la sfârşitul slujbei de înmormântare.

Arhiepiscopia Bucureştiului de care aparţine mănăstirea a acceptat să fie înmormântată la loc de cinste în absida bisericii dar nu o pomeneşte fie ca şi ctitor, fie ca iniţiator al construcţiei bisericii. Pe placa de mormânt şi pe crucea de lemn din absidă este înscris atât numele dat de credincioşi˝Fecioara din Parepa˝ci şi cel civil Maria Petre şi câteva cuvinte că a ajutat oamenii în suferinţă. Omenii nu au uitat-o. Acolo, pe piatra de mormânt veşnic sunt flori proaspete. Pe pereţi sunt fotografii din diverse etape ale vieţii ei.

Un alt exemplu din România a unui om care a avut trei viziuni dumnezeieşti în acelaş an 1935 cu Maria Petre, este a lui Petrache Lupu, un cioban analfabet din Maglavit. Dumnezeu, îi cerea să împărtăşească oamenilor vorbele Sale. În cursul a doi ani 1935-1936 a fost vizitat de peste 2 mil de credincioşi. În timpul predicilor sale au fost mai multe vindecări miraculoase. Au fost mari controverse privind sănătatea lui mintală dar marele prof. Gh. Marinescu, după consult a certificat că e perfect normal. Dintre cei mai mari susţinători ai săi au fost părintele Stăniloaie, scriitorul Damian Stănoiu şi Nichifor Crainic. A fost vizitat şi de Adrian Păunescu şi Grigore Vieru. A murit în 1994 la 87 de ani.

(sursa: https://ro. wikipedia.org/wiki/Petrache_Lupu

-Cum se ajunge la mănăstirea Parepa? (preluare de pe saitul mănăstirii)

-din Bucuresti pe DN 2/E 85, pe DN 1D spre NV, 30 km, ramificatie NE, DJ 102N 3,5 km pana la Parepa Rusani.

-din Ploiesti DN 1B spre E pana la Albesti-Paleologu, 23 km, apoi DN 1D spre SE -12 km; ramificatie spre NE, DJ 102N 3,5 km pana la Parepa Rusan

-din Urziceni (60 km NE de Bucuresti pe DN 2/E 85) pe DN 1D spre NV, 30 km, ramificatie NE, DJ 102N 3,5 km pana la Parepa Rusani.

Ca si distante rutiere, manastirea Parepa este situată faţă de: Mizil-15 km; Ploiesti-36 km; Urziceni-30km Buzau-52 km; Bucuresti-80 km.

-Biserica

Ansamblul mănăstirii Parepa este format din biserica mare cu hramul Izvorul Tămăduirii şi Sfânta Treime şi paraclisul în care se ţin slujbele iarna cu hramul Sfântul Nectarie, corpul de chilii, arhondaric pentru 30 de persoane şi gospodăria anexă. Aparţine canonic şi administativ Arhiepiscopiei Bucureştiului.

După 1990, s-au reluat lucrările la biserica începută în 1941 de Fecioara din Parepa cu bani din donaţii de la firme şi de la credincioşi persoane particulare. Este o construcţie de mari dimensiuni cu 33m lungime, 16m lăţime, 25m înălţime, putând fi asemuită cu o micuţă catedrală. Lucrările s-au încheiat în 2001, iniţial fiind declarată schit. În anul 2002 a dobândit statut de mănăstire de călugăriţe. La data de 4 dec. 2002 sfinţirea a fost făcută de Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Bucureşti, alături de 22 preoţi. Lucrările au continuat şi după sfinţire. În 2006 în biserica mare a fost montat iconostasul din lemn de stejar lucrat de un meşter din Tg. Neamţ iar icoanele catapetesmei au fost realizate în stil bizantin. Pictura interioară a bisericii mari a început în 2013 fiind realizată în stil neo bizantin în tehnică fresco de pictorul Adrian Botea şi echipa sa. A fost pictat în întregime Sfântul Altar, turla din naos şi la baza ei, Liturghia Îngerească şi cei patru Evangheliști. Deasemeni au fost pictate cele două abside, într-una din ele dormindu-şi somnul de veci Maria Petre (Fecioara din Parepa), cea care în urma unei viziuni şi porunci de la Tatăl Ceresc, a iniţiat construcţia mănăstirii.

-Paraclisul

În 2002 a fost construit paraclisul pe locul unde a fost înălţată o troiţă de către Patriarhul Miron Cristea. Această troiţă a fost distrusă de o salcie sădită de Fecioara din Parepa. Salcia despicată a căzut peste troită cu trei zile înainte de moartea Fecioarei din Parepa. Paraclisul a fost pictat în următorii ani şi sfinţit în 2012 de Prea Sfinţitul Varsanufie Prahoveanul. Deasupra uşii de intrare se află pisania în care se menţionează hramul Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul. Se menţionează ca şi ctitori prin ˝osârdie şi osteneală creştinii Popescu Lazăr şi Dida˝. În paraclis care e o clădire mai mică se ţin slujbe iarna. Este frumos pictat în interior şi când l-am vizitat câteva măicuţe cântau psalmi, citind de pe note muzicale.

-Viaţa de obşte

Cele şapte măicuţe care vieţuiesc în Mănăstirea Parepa duc o viaţă de obşte în sensul că participă zilnic la Sfânta Liturghie ţinută de un preot duhovnic şi la cele Şapte Laude. Stareţă este Evghenia Dima. Viaţa acestor călugăriţe decurge între slujbe, rugăciuni personale şi toate lucrările de gospodărire şi întreţinere a mănăstirii, asigurate la cel mai înalt grad de ordine şi curăţenie.

(sursă: https://arhiepiscopiabucurestilor.ro/exarhat/manastiri/manastirea-parepa)

La ieşirea din paraclis, o măicuţă ne-a dat de pomană fiecăruia dintre vizitatori câte o caserolă de colivă (40 porţii) pe care am mâncat-o ca desert la restaurantul din Ploieşti la care am servit dejunul.

Am părăsit mănăstirea Parepa cu convingerea că nestrămutata credinţă şi voinţă a acestei femei simple, Fecioara din Parepa, a reuşit să ducă la îndeplinire porunca Tatălui Ceresc de a începe din donaţii construirea unei biserici într-un sătuc neînsemnat şi uitat de lume dar nu de Dumnezeu.

Am rămas totuşi cu întrebărea căreia, cu toată strădania mea în a mă documenta, nu i-am găsit răspuns. De ce în informarea dată de Arhiepiscopia Bucureştiului după terminarea lucrărilor la mănăstirea Pareta în 2014, nu se pomeneşte un cuvânt despre contribuţia Mariei Petre, (Fecioara din Parepa) dacă nu ca şi ctitor, măcar ca iniţiator al ridicării acestei mănăstiri deosebite, în timp ce la Fatima, viziunile a trei copii neştiutori, au fost acceptate de Biserica Catolică care i-a canonizat şi locul este cunoscut în toată lumea şi vizitat anual de sute de mii de credincioşi? Poate cei care în viitor vor vizita această mănăstire, vor găsi răspunsul.

La margine de Bărăgan într-un sătuc neînsemnat se înalţă o biserică impunătoare ridicată din munca şi contribuţia credincioşilor. firme şi persoane particulare, la îndemnul Fecioarei din Parepa.

Biserica, paraclisul, iconostasul, picturile dar şi psalmii cântaţi de măicuţe te îndeamnă la reculegere

---

VIZUALIZĂRI: 1992 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI