Votivkirche si gulerul norocos al imparatului Franz Joseph

TIPĂREȘTE

Dupa ce am plecat de la Palatul Schonbrunn, cu ajutorul GPS-ului am ajuns destul de repede la Primarie, la Targul de Craciun. Ne-am tot invartit in cautarea unui loc de parcare, cred ca de vreo 2-3 ori in acelasi loc si fara speranta! E tare greu acest lucru in Viena si mai ales duminica si in preajma Craciunului, cand mii de turisti aleg sa viziteze acesta capitala moderna, eleganta, rafinata!

Intr-un tarziu, am reusit sa gasim un loc foarte bun si fara plata, in fata unei biserici colosale. Tot din aceea care nu-ti incape-n poza! Mai vizitasem in urma cu un an in Viena Domul Sfantul Stefan (Stephansdom) -- despre care am scris un review aici -- si am ramas profund impresionata.

In prima clipa am crezut ca e Domul! Seamana izbitor, dupa marime, dupa forma acoperisului, dupa stil in general. Totusi, nu recunosteam locul, crezand ca suntem undeva, pe o strada din spatele lui. M-am tot contrazis cu sotul, dar avea dreptate. Mai intai am inconjurat-o. Este ceva de mers. Si pe drum eu o tineam tot pe-a mea, ca asta-i Domul! Incet, incet a trebuit sa-i dau dreptate, pentru ca am realizat ca strada unde este construita nu este atat de aglomerata, cum era cealalta. Si nici catedrala nu era la fel.

In doua colturi exterioare ale bisericii erau expusi spre vanzare o multime de brazi si am observat ca lumea cumpara. Cred ca erau ai bisericiii, astfel nu vad rostul de ce chiar si pe treptele bisericii erau sute de brazi taiati. Era duminica dupa amiaza si multa forfota aici, o multime de oameni de toate varstele intrau si ieseau din biserica. Noi nu aveam in plan vizitarea nici unei biserici in acea zi in Viena, dar…daca ne-a fost scoasa in cale…

Asadar, nimic nu-i intamplator!

Am hotarat ca trebuie sa o vedem. Altfel, despre ce v-as fi mai fi povestit eu acum? Nu-i stiam nici macar numele, va imaginati? Am intrebat la intrare niste tineri si ne-au lamurit: Votivkirche! Ador astfel de experiente, cand pot sa descopar ceva nou, nu sa vin cu lectia invata de acasa!

Am intrat in biserica.

Daca nu cunoasteti ritualul romano-catolic, puteti afla ca la intare si la iesirea din fiecare biserica, este un loc in care fiecare credincios obisnuieste sa-si ude degetele in apa sfintita si-si face semnul crucii.

Era chiar slujba. Ne-am bucurat! Biserica este foarte mare. Interiorul este sub forma de cruce. Tot asa erau asezate si bancile. Altarul este foarte frumos decorat cu marmura. Sunt 4 coloane masive de granit, scene din Vechiul Testament, iar Duhul Sfant este reprezentat sub forma unui porumbel...

Alaturi era un mic muzeu si un magazin cu obiecte de cult.

Undeva in partea dreapta, se tinea slujba, nu in fata altarului. Cantau multi tineri la chitara. Acustica era chiar foarte buna. Dar, mi s-a parut de la inceput cam ciudat. Obisnuita sa vad preotii imbracati in vesminte dintr-o singura culoare, aici am avut surpriza sa vad altfel, veti vedea pozele.

De fapt, in acesta biserica se imbina vechiul cu noul, trecutul cu prezentul, dar mie mi s-a parut putin cam socant. Spre exemplu, exteriorul bisericii, (care este chiar extraordinar prin arhitectura si prin culoarea alb-negru) este acoperit, sau mai bine zis ascuns de o multime de bannere. Printre ele era unul imens, cu reclama la o anumita bautura racoritoare foarte indragita (vezi in poza).

Sunt constienta ca intretinerea unui astfel de locas de cult e costisitoare, daca nu este atat de mare numarul de enoriasi, dar chiar mi se pare ca se pierde astfel traditia si adevaratele valori. Mai ales ca biserica a fost ridicata exact pe locul in care imparatul Franz Jozeph a supravietuit unui atac comis de un nationalist ungur, in anul 1853, care l-a atacat pe la spate, injunghiindu-l in gat. Imparatul a avut marele noroc de a scapa, din cauza gulerului uniformei pe care o purta, fiind confectionat dintr-un material foarte rezistent si incheiat pana sus.

Deci – gulerul norocos i-a salvat viata.

Nationalistul ungur a fost judecat, condamnat si executat. Apoi fratele imparatului, a cerut ajutorul comunitatii, care au venit cu donatii si pe acel loc s-a inceput a se construi acesta catedrala neo-gotica, in semn de multumire catre divinitate, pentru ca fratelui sau i-a fost salvata viata, in acel loc norocos! Pe langa aceasta adevarata lectie de istorie sa nu omitem faptul ca in primul rand este un minunat loc de meditatie si rugaciune.

De fapt ‘’votiv’’ inseamna fagaduinta divinitatii!

Toate aceste informatii le-am aflat acasa, cautand sa ma documentez, cand m-am intors, deoarece am vazut in aceasta biserica numele si poza imparatului Franz Joseph si vroiam sa vad ce legatura are. Am observat si un mormant in biserica, crezand ca este tot al sau, dar cautand pe internet m-am convins ca nu este al sau, acesta fiind inmormantat in Cripta Imperiala din Manastirea Capucinilor.

Constructia bisericii a durat 25 de ani. A avut un singur architect. A fost terminata in anul 1879. Este printre primele cladiri ridicate pe bulevardul Ring, ca un adevarat monument de devotament si patriotism al oamenilor de la Casa Imperiala. Designul bisericii a fost imitat in construirea altor biserici din Belgia si Germania. Are 2 turnuri foarte inalte, care nu par la fel de egale, privite din diferite unghiuri. Deasupra portalului este o galerie de statuete. Acoperisul e foarte frumos, cu modele in forma de romburi. Are lungimea de 85 de metri si latimea de 55 m. Uneori, aici se tin si concerte, gratie acusticii foarte bune. Cred ca e interesant!

Este situata in apropierea Universitatii si in fata Parcului Sigmulnd Freud. Cred ca vara arata si mai frumos acolo, nu ca acuma iarna, cand totul este desfrunzit! Cu toate ca Viena mai este denumita si ‘’Orasul tuturor anotimpurilor’’! In apropiere este si o cafenea, cu acelasi nume’’Votiv’’, pe care am fotografiat-o atunci, de teama sa nu-i uit numele bisericii.

Chiar daca acum am obsevat ca este inscrisa in multe circuite turistice care se fac in Viena, marturisesc ca pana atunci eu nu am auzit de aceasta catedrala, care are un aspect atat de maiestuos. Daca mai am ocazia sa ajung acolo, sunt convinsa ca atunci voi intelege mai bine anumite lucruri, dupa ce am citit cate ceva despre ea.

Viena are multe lacasuri de cult. Bisericile si muzeele sunt atractii recunoscute ale orasului. Daca vrem sa facem cunostinta cu traditia religioasa a orasului, vom reusi prin intermediul numeroaselor locasuri de cult. In orice plimbare scurta putem da de cateva dintre ele. Cele mai importante sunt si cele mai vizitate, dar toate au ceva de spus, sau de aratat. Eu am vazut doar 2!

Viena este unul dintre orasele care ma recheama. Necesitatea revenirii mi se pare o concluzie fireasca. Poate la vara…

---

VIZUALIZĂRI: 3983 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI