Palatele Vienei

TIPĂREȘTE

Palatul Hofburg

Dacă am povestit despre palatul de vară al familiei imperiale austriece (Schonbrunn), să vorbim acum și despre palatul de iarnă, adică Hofburg, aflat chiar în inima Vienei. Ca să ajungeți, mie mi se pare cel mai apoape de la stația de metro Herrengasse pe magistrala U3, dar se poate folosi la fel de bine și stația Stephanplatz pe U1 sau U3, doar că aveți mai mult de mers pe străduțele înguste din interiorul Ring-ului vienez.

La Hofburg se vizitează un fel de „3 în 1”. Adică trei muzee într-un singur bilet. Acesta include: muzeul poțelanurilor (sau al argintăriei, că are și de una și de alta), muzeul Sissi și apartamentele împăratului. Acum asta e cam ca pe vremurile de mult apuse de la noi, un fel de „nu vindem bere fără chiftele”. Dacă nu vă interesează de exemplu porțelanurile, că nu sunteți fan, n-aveți ce face, cel mult puteți trece cu viteză crescută prin această secțiune.

La Hofburg, ca și la Schonbrunn, audioguide-ul este inclus în preț și există inclusiv în limba română. Ca nivel de preț, în iulie 2017 un bilet combinat pentru cele trei muzee costa 13,9 euro. Pentru a evita coada, vă recomand să ajungeți înainte de ora 10, când ajung grupurile de turiști și se aglomerează. Informații cu privire la prețuri puteți găsi pe site-ul hofburg-wien.at/en/unsere ... ehrungen/preise.

Muzeul poțelanurilor mie mi s-a părut interesant. În general, doamnelor le place să vadă servicii de masă din poțelan fin sau din argint aurit, cum se aranja masa în sufrageria imperială, o mostră din aceea cu șapte tacâmuri și cinci pahare, de îți trebuie cursuri intensive ca să știi care și pentru ce anume se folosește, tot soiul de forme interesante de împăturire a servețelelor, sfeșnice cu lucrătură fină etc.

Muzeul Sissi prezintă viața acestei împărătese atât de frumoasă și elegantă, atât de iubită și totuși, până la urmă, nefericită. Sunt prezentate obiecte personale ale acesteia, rochia în care a fost înscăunată ca regină a Ungariei, portrete etc. Mi s-a părut foarte frumos spusă povestea ei în audioguide, cu citate din scrisori ale ei și detalii mai puțin cunoscute din viața ei. Poate e puțin romanțată, poate chiar puțin prea siropoasă pentru anumite gusturi, dar e frumoasă și pe mine m-a încântat.

Kaiser Apartments reprezintă propriu-zis palatul regal, cu camerele obișnuite în astfel de locuri: anticamera, camera gărzilor, salonul de recepții, dormitorul împăratului, al împărătesei, salonul împărătesei etc. Ca frumusețe, este comparabil cu Schonbrunn-ul, doar că aici camerele sunt ceva mai mici, fiind vorba despre un palat de iarnă. Ce m-a frapat este anticamera împăratului, unde sunt niște manechine îmbrăcate în costume populare din diverse zone ale imperiului, înfățișând oamenii care așteptau să intre în audiență la împărat. Deci pe vremea aceea oricine, de la Vlădică la Opincă, putea merge, cum spunem noi „cu jalba-n proțap”, la împărat să-și spună oful? Nu știu cât e de real acest fapt, dar mi s-a părut super democratic. Oare în câte democrații super evoluate din zilele noastre omul de rând poate ajunge în audiență la conducătorul statului să-și expună problema pe care o are? Alt lucru impresionant este puterea de muncă a împăratului Franz Joseph (se trezea dimineața devreme și muncea până târziu în noapte) și modestia acestuia. Dormitorul lui e simplu, cu un pat mic, destul de cazon.

În fața palatului înspre Ring se găsește Piața Heldenplatz cu statuia prințului Eugen de Savoia. Piața se închide cu așa numita Ausseres Burgtor, o poartă cu coloane, construită pe locul vechii porți a palatului, care a fost dărâmată odată cu zidurile vechii cetăți a Vienei (care se aflau pe locul actualului bulevard Ring). Otto Wagner, celebrul arhitect vienez, a dorit la un moment dat să dărâme această poartă pentru a deschide Heldenplatz înspre Ring, dar poarta e în picioare și astăzi, deci acest proiect nu s-a materializat.

Un obiectiv foarte interesant de vizitat la Hofburg este școala spaniolă de călărie cu celebrii cai lipițani. În fiecare zi la ora 10 caii exersează (trebuie să exerseze zilnic, pentru a-i menține în formă) și se permite accesul publicului (contra cost, evident) pentru a asista la aceste exerciții. Când am fost noi biletul era combinat: la ora 10 asistai la exercițiile cailor și după amiza la ora 14,15 sau 16 participai la un tur ghidat (probabil vizitai grajdurile). Spun probabil pentru că noi n-am fost (nici la exerciții, nici la turul de după-amiază), doar m-am documentat în acest sens. Faptul că vizita se întâmplă la două momente diferite din zi ne cam încurca programul. Rămâne pentru o vizită viitoare, doar v-am zis că la Viena găsești oricând noi și noi obiective. Oricum ești avertizat că ceea ce vezi sunt doar exerciții, nu spectacolul propriu-zis. Spectacolele propriu-zise sunt mult mai scumpe, posibil și mult mai impresionante. Detalii despre bilete, program etc. se pot afla de pe site-ul wmo.at/spanish-riding-sch ... ets-378-en.html

Un muzeu deosebit în cadrul Palatului Hofburg, dar care se plătește separat, este Kaiserliche Schatzkammer, adică, în traducere liberă, camera comorilor sau tezaurul împăratului. Muzeul se găsește în aripa estică a Palatului Hofburg. Prețul era, în iulie 2017,12 euro. Informații despre prețuri și program găsiți pe site-ul kaiserliche-schatzkammer. ... n/entrance-fees. Interesant mi s-a părut faptul că tinerii până în 19 ani beneficiază de gratuitate, pe baza unui act de identitate, bineînțeles. Muzeul este foarte interesant și chiar merită văzut. Menționez câteva din exponatele care m-au impresionat pe mine: coroana imperială și sceptrul Austriei, o serie de bijuterii ale coroanei, mai multe colane Lâna de aur, miniaturi din fideș de o finețe extraordinară, un altar din chihlimbar de dimensiuni impresionante, un samarald enorm, un vas dintr-un singur agat de dimensiuni considerabile etc. Un exponat aparte este un fragment din Sfânta lance sau Lancea lui Longinus, cea cu care a fost străpuns Isus Hristos pe cruce. Există trei sau patru astfel de exponate în lume, care se consideră că ar fi fragmente din Sfânta lance.

O vizită la Hofburg n-ar fi completă fără a vizita Augustiner Kirche, biserica curții imperiale, aflată în imediata apropiere a Palatului Hofburg. Biserica se vizitează gratuit. Este impresionantă, cu arhitectură gotică, cu o navă centrală și două laterale. Este deosebit de luminoasă față de alte biserici gotice. Aici aveau loc nunțile în familia Habsburgilor. Un monument deosebit care atrage atenția este mausoleul arhiducesei Maria Christina, fiica cea mai mică și cea mai iubită a împărătesei Maria Tereza. Monumentul este realizat de sculptorul Canova și are o formă de piramidă, neașteptată pentru un mausoleu. Un monument izbitor de asemănător am văzut la Veneția la Bazilica Santa Maria dei Frari, sculptat de același Canova și reprezentând un mausoleu închinat pictorului Tizian.

Palatul Belvedere

Complexul Belvedere este format de fapt din două palate aflate într-un parc superb. Palatele au fost construite de către arhitectul von Hildebrandt pentru prințul Eugen de Savoia. Acest prinț era de fapt francez, dar nu a prea fost băgat în seamă de regele Ludovic al XIV-lea. Legenda spune că motivele pentru care prințului nu i-au fost acordate diverse însărcinări la curtea Franței au fost o dată, faptul că era prea tânăr (avea doar 20 de ani) și, în al doilea rând, faptul că era cam pirpiriu, adică nu corespundea din punct de vedere fizic standardelor impuse la curtea de la Versailles. Dezamăgit, prințul pleacă din Franța și se pune la dispoziția casei de Habsburg, mai exact a împăratului Leopold I. Împăratul, care se afla în acel moment în afara Vienei și încerca să adune o armată de rezervă pentru a-i respinge pe otomanii care asediau Viena, a intuit potențialul prințului Eugen de Savoia. Prințul a ajuns ulterior să ocupe o poziție deosebit de importantă, nu doar în armata împăratului, ci și la curtea vieneză, fiind numit chiar „împăratul din umbră”. Influența deosebită a prințului la curtea austriacă explică amplasarea statuii lui în fața palatului Hofburg, în piața Heldenplatz.

Arhitectul acestui minunat complex, von Hildebrandt, era renumit în epocă și a cochetat la un moment dat chiar cu funcția de arhitect al curții austriece. Acest lucru n-a durat, fiind preferați alți arhitecți, iar von Hidebrandt s-a reorientat și a început să lucreze pentru nobilii de vază.

La momentul construcției sale, complexul Belvedere se afla în afara zidurilor Vienei și legenda spune că palatele au fost construite pe locul unde s-a aflat tabăra armatei otomane care asediase Viena. Prințul Eugen de Savoia folosea palatul Belvedere Mic pentru a locui. Belvedere Mare era folosit pentru petreceri luxoase, la fel de grandioase ca cele de la Veneția sau de la curtea franceză.

Palatele sunt accesibile fie dinspre stația de metrou Karlspaltz pe magistrala U1, U2 sau U4, fie dinspre stația Wien Hauptbahnhof pe magistrala U1.

Palatul Belvedere Mare (n-are un nume consacrat, îi spun eu „mare” pentru că e mai mare, unii îi spun Belvedere superior, iar celui mic Belvedere inferior) adăpostește expoziții de pictură, în principal austriacă de la începutul sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, exponenții așa numitului curent Sezession sau Jugendstil, deoarece gravitau în jurul revistei vieneze Jugend. Aceștia încercau să se rupă de impresionismul sfârșitului de secol XIX și să creeze un nou stil în pictură. Printre cei mai cunoscuți reprezentanți sunt Gustav Klimt și Egon Schiele. Sigur ați văzut pe Internet sau pe ilustrate reproduceri ale tabloului celebru al lui Klimt, intitulat „Sărutul”. Acesta este expus la muzeul aflat în palatul Belvedere Mare, la etajul II. Evident, în jurul acestuia era cea mai mare aglomerație din muzeu. Cam ca la Monalissa, dar redus mult la scară. Gustav Klimt era un mare admirator al frumuseții feminine și în opera lui se găsesc multe portrete de femei. Pictura lui Egon Schiele are o tentă mult mai erotică, fapt care l-a și costat pe acesta trei săptămâni de carceră, deoarece cenzura imperială, luând în considerare normele morale de atunci (în jurul anului 1900), n-a putut trece peste caracterul operelor acestuia. Acest fapt, în mod paradoxal, i-a adus ulterior pictorului o creștere a prestigiului.

Palatul Belvedere Mic adăpostește expoziții de pictură din perioada evului mediu până în secolul XIX, dar și expoziții temporare, uneori chiar foarte reușite. O prietenă a prins o dată expoziție Matisse, deci e bine să aruncați o privire și aici. Biletele se vând separat pentru Belvedere Mare și Belvedere Mic, dar există și bilete combinate, ce includ ambele muzee. Spre deosebire de palatele Schonbrunn și Hofburg, aici coada nu este foarte mare, sau poate chiar să nu fie deloc.

Deosebit de frumos la Belvedere este parcul. Aici a fost prima dată când am văzut modele realizate din pietre colorate divers: alb, roșcat, diverse nuanțe de verde etc. Gradina este ușor în vale și coboară de la Belvedere Mare spre Belvedere Mic. Grădina este frumos amenajată cu fântâni arteziene, statui și flori, multe flori. O perspectivă frumoasă asupra grădinilor o aveți de la ferestrele de la etaj ale muzeului Belvedere Mare. Accesul în parc este gratuit, deci chiar dacă nu doriți să vizitați muzeele, pentru că nu sunteți fan artă sau timpul nu vă permite, merită să faceți totuși o plimbare prin parcul ce înconjoară cele două palate.

Un eveniment deosebit a avut loc în sala mare cu marmură roșie de la etajul I al palatului Belvedere Mare. Aici a fost semnat în 1955 actul care recunoștea independența Republicii Austria. După această dată, puterile aliate care ocupau Austria s-au retras și țara a început să se refacă cu adevărat după lunga perioadă de ocupație, întâi fascistă și apoi a puterilor aliate.

Palatul Lichtenstein

Se pare că familia princiară din Lichtenstein este de origine vieneză. Aceștia au construit aici un palat de iarnă, pe stada Bankgasse, lângă Hofburg, și un palat de vară aflat pe strada Fürstengasse. Acesta din urmă ne interesează de fapt pe noi. Mari iubitori de artă, membrii familei princiare de Lichtenstein au adunat o colecție impresionantă de obiecte de artă. În timpul ocupației naziste colecția a fost mutată la Vaduz; după război, o parte a acesteia a fost adusă înapoi la Viena. În afara operelor de artă din colecție, palatul în sine este o bijuterie arhitectonică, atât la exterior, cât și la interior. Începând din anul 2004, palatul Lichtenstein a fost deschis publicului larg pentru vizitare. Acest lucru a durat pănă în 2012. În prezent, palatul poate fi vizitat doar în cadrul unor evenimente speciale sau cu tur ghidat rezervat dinainte. Detalii puteți afla de pe site-ul liechtensteincollections. ... fo.asp#21451849

Accesul se poate face fie de la stația de metrou Rossauer Lände pe magistrala U4, apoi mergeți pe jos până la intrarea din Fürstengasse, fie de la următoarea stație de metro, adică Friedensbrücke, tot pe U4, caz în care veți ajunge la intrarea din strada Alserbachstrasse. Dacă intrați prin partea de nord, adică de pe Alserbachstrasse, veți întâlni un alt palat, tot o bijuterie arhitectonică, care se află în același parc. Sincer n-am găsit informații despre acesta. Deoarece se află în același parc, bănuiesc că aparține tot familiei de Lichtenstein, dar mai mult nu știu.

La momentul primei noastre vizite la Viena, în anul 2012, citisem despre frumusețea palatului și a colecției de obiecte de artă pe care o adăpostește, dar nu știam că accesul publicului larg tocmai fusese închis. Așa că am mers să vizităm acest frumos palat. Palatul se află amplasat într-un parc stil grădină englezească, cu copaci mari și umbroși, foarte atrăgător. Accesul în parc este liber, lucru care este valabil cred și în ziua de azi. Deci am intrat în parc, am ajuns la palat, i-am admirat frumusețea și am căutat intrarea în muzeu. Nu vedeam nici un indicator, care să ne îndrume spre casa de bilete, programul muzeului sau alte lucruri de acest gen. Cum nu era nimeni prin preajmă ca să întreb, am încercat să intrăm în palat, cu gândul să găsesc pe cineva să întreb. Pe unde? Pe ușa din mijloc, evident. Deci apăs cu încredere pe clanță: ușa descuiată. Dau să intru... și se declanșează o alarmăăăă... vaaai de mine! A țipat cam un minut, care mie mi s-a părut o eternitate. Am zis că scoală tot cartierul. Față de alarma aceasta, cea pe care o declanșasem la muzeul caleștilor de la Schonbrunn era o copilărie, dar mică de tot. Deja așteptam resemnată să vină poliția să mă ridice și îmi compuneam în minte, în limba engleză, conținutul extemporalului pe care va trebui să-l dau la secție. Am ridicat ochii spre cer rugându-mă la Doamne-Doamne să fie îndurător cu mine. Și am văzut o baterie de vreo 20 de camere de luat vederi, care probabil deja ne făcuseră fotografii față, profil stânga, profil dreapta. M-am gândit că nu doar că vom ajunge la poliție, ci și vedete la știrile de la ora 5: turiștii români care au încercat să jefuiască Palatul Lichtenstein. În final n-am ajuns nici la poliție, nici la TV, singurul lucru care s-a întâmplat a fost că au ieșit două femei, probabil femei de serviciu, judecând după halate și aspect, care mi-au spus că palatul este „geschlossen”, adică închis.

Chiar dacă nu se poate vizita prin interior, palatul Lichtenstein merită o vizită pentru frumusețea exterioară a clădirilor și a parcului.

Va urma :).

---

VIZUALIZĂRI: 5069 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI