Abaţia din Cârţa

TIPĂREȘTE

În luna aprilie ne-am hotărât să vizităm abaţia de la Cârţa. Cârţa este o localitate în judeţul Sibiu. Accesul în localitate se face din drumul naţional DN 1 Sibiu – Braşov, imediat ce treceţi de sensul girotoriu spre Trasfăgărăşan, se virează la stânga pe drumul judeţean DJ 105 B şi după vreo 3 kilometri ajungeţi în Cârţa. Am parcat maşina în parcarea amenajată de lângă zidurile abaţiei. Coordonatele GPS ale parcării sunt următoarele: N – 45.792084 şi E – 24.568150.

Am pătruns în curtea abaţiei, apoi ne-am îndreptat spre casa de bilete. Preţul unui bilet este de 5 lei de pesoană. În curte sunt puse mai multe panouri informative cu date despre abaţie. De pe alee am aflat următoarele informaţii: ordinul călugărilor cistercieni a fost înființat în anul 1098, în Cîteaux (în latină Cistercium), Burgundia, de către abatele Robert de Molesme. Cistercienii respectau cu strictețe regula Sfântului Benedict trăind auster, de pe urma propriei munci, ghidându-se după dictonul ”roagă-te și muncește”. Erau recunoscuți drept oameni harnici, foarte buni constructori și viticultori pricepuți. Alimentația lor se baza în special pe vegetale și pește.

Primii călugări cisternieni au ajuns pe meleagurile Cârţei prin anul 1200, venind de la mănăstirea Igriş din judeţul Tmiş. Mănăstirea Igriş a fost prima mănăstire cisterciană de pe teritoriul României, fondată în anul 1179.

Aceştia au ridicat [adăugat ulterior: la Cârța] o construcţie simplă din lemn pe malul stâng al Oltului, însă câţiva ani mai târziu au adus maiştri pietrari din Franţa. Aceştia au construit o bazilică cu trei nave, în formă de cruce. Ca stil arhitectonic este asemănătoare cu bisericile cisterciene burgunde din Franța. Atât biserica cât și clădirile mănăstirii au fost înconjurate de un zid de incintă, care astăzi nu se mai păstrează.

La mijlocul secolului al XIII-lea, după finalizarea construcției tuturor clădirilor, abația devenise foarte puternică în zonă. Ea deținea ferme, plantații de viță de vie și controla mai multe așezări. În jurul său s-a format satul Kreutz (cruce), care mai târziu a luat numele de Cârța. Abația a suferit avarii în repetate rânduri, în secolele al XIV-lea și al XV-lea. La sfârșitul secolului al XV-lea, ordinul cistercienilor este dizolvat de către regele Matei Corvin și abația intră sub protecția orașului Sibiu. După desființarea abației, degradarea clădirilor mănăstirii s-a produs treptat, amplificându-se începând cu secolul al XVII-lea.

Ne-am îndreptat spre biserica abaţiei. Din vechea biserică a rămas doar un zid lipit de turnul clopotniţă şi partea unde era amplasat corul bisericii, care astăzi e trasformat în biserică. Zidul lipit de turnul clopotniţă are partea inferioară cu un portal în stil gotic, o decupare rotundă în partea superioară, având o terminație triunghiulară. Acest zid a reprezentat partea din față a navei principale a mănăstirii al cărei acoperiș s-a prăbușit. Partea decupată rotundă a reprezentat o fereastră polilobată, tipică construcțiilor cisterciene.

Am trecut poarta gotică şi am ajuns în curtea bisericii. Curtea bisericii este formată dintr-o alee marginită de multe flori şi arbuşti ornamentali. Aici se află cimitirul soldaţilor germani căzuţi în timpul Primul Război Mondial în luptele date în zonă. Tot în această curte se află statuia cavelerului Roland – erou a lui Carol cel Mare, simbol al libertăţii şi dreptaţii, căzut într-un război purtat cu necredincioşii.

Am intrat în biserică. Altarul este construit în stil baroc, are icoana principală Răstignirea lui Isus. Impresionante sunt arcadele gotice care se unsesc pe tavanul bisericii. Biserica are două orgi, una sus în cor şi una în partea laterală. Orga din cor este funcţională şi are o vechime de peste două sute de ani. Nu lipseşte amvonul şi tabela care ne indică succesiunea psalmilor care urmeză a fi cântaţi de enoriaşi, acompaniaţi la orgă. Ca în majoritatea bisericilor, pe o tablă sunt trecuţi eroii din sat căzuţi în cele două războaie mondiale.

Am părăsit biserica şi ne-am îndreptat spre turnul clopotniţă. Am urcat treptele înguste din piatră până în vârful lui. Turnul a fost folosit şi pe post de turn de observaţie. Am admirat clopotul din turn şi priveliştea înconjurătoare.

După ce am coborât din turn am pornit prin curtea abaţiei, am tecut pe lângă casa parohială, apoi pe lângă un zid aflat în ruină şi am ajuns la uşa muzeului găzduit de abaţie. În muzeu sunt expuse obiecte tradiţionale din zonă, costume populare, scrisori ale saşilor, unelte folosite în agricultură.

Dacă ajungeţi prin zonă vă recomad să vizitaţi Abaţia Cisterciană din Cârţa.

---

VIZUALIZĂRI: 986 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI